Doina Bonescu despre primăvară

Spada

trecui râul jos în vale
pe o punte balansoare
era veche, lemn de nuc
construită de-un haiduc
ce venise dinspre munţi
să prindă domni cu bănuţi

greu sub cizma cea străină
şi cu inima haină
dar cu-o floare... floare rară
nu se face primăvară
aşa moşul povestea
şezătoare când era
serile de iarnă lungi
amintiri despre haiduci

apoi cântec, voie bună
chiar de-a fost cândva furtună
românul ştie să-nvingă
chiar de-a încălţat opincă

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi

voi fi în firul de nisip
pe care-l calci.
voi fi în stropii reci de ploaie,
în firele de iarbă,
în frunze care cad
în adierea unui vânt.

voi fi o şoaptă
de demult
în salcia plângând la mal,
în ape tumultoase,
sau în izvoare cristaline.

voi fi
în cerul plin de stele
în marea verde de smarald
şi în zăpada ce se-aşterne...

voi fi o toamnă-n primăveri
voi fi ce nu am fost vreodată,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra

risipită printre pagini, adunată din poieni
viaţa-şi duce existenţa trăind azi, uitând de ieri

si-n efervescenţa zilei toate sunt cu dus -întors
numai timpul implacabil zboară ca un albatros

vine seara, vine noaptea, înc-o dimineaţă iar
raze trec printr-o fereastră, zile trec în calendar

şi nu-mi pasă şi nu doare, răni demult s-au vindecat
vreau numai sclipiri de soare, cer albastru nepătat

vreau să văd livezi cu pomi, primăvara înviată,
lunca verde la Ampoi şi pe mama lângă vatră.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Flori de măr într-o grădină
Răsărite-s din tulpină,
Pe crenguţe înnegrite,
Ca şi noţile cernite.

Albă-roz, fragedă floare
Cu cine te-aseamăn oare?
Şi-mi duc gândul înapoi,
Cu paşi mici printre trifoi.

Floare roză, tu mă duci
Cu gândul la mere dulci,
Le lua tata cu o scară,
Le punea mama-n cămară.

Tata nu-i, nici mama nu-i
Floare eşti a nimănui,
Înflorită-n primăvară
În grădina de la ţară?

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată

Eşti un zefir ce-a mângâiat
O clipă părul inundat
De raza lunii ce-a pălit
Când soarele a răsărit

Eşti ca un vis ce l-am pierdut
Când ziua-n geam a apărut
Si locul nu mi-l mai găsesc
La gândul tău uşor roşesc

Simt oare că sunt vinovată?
Ti-am dăruit iubirea toată
Este târziu.... e primăvară
Si eu sunt doar trecuta toamnă

Dar pot ca peste ani să sar
Si la chemarea ta tresar
Pot să mă bucur, să iubesc
Nu ştii cât pot să dăruiesc

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veşnic cânt o simfonie
şi singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii mă-nsoţesc
şi prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă şi mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă şi vor să mă vadă

în nopţile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am şi zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia caldă

cu ochii mari te uiţi la mine...
-sunt ploaia caldă din livezi
şi-am revenit în primăvară
să râd cu floarea de cireş

de vrei să-ţi bucuri astăzi ochii
ridică palmele spre cer
prin nori ce vin şi nori ce pleacă
prinzi clipele ce vin şi pier...

petale roze în cădere
lasă vederii fructul crud
sunt ploaia caldă ce dispare
lăsând în soare pământ ud

nu încerca să pui sechestru
pe libertatea mea deplină
eu mă-nsoţesc numai cu vântul
şi florile ce-s în gradină

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurul ploii

Plouă bacovian în liniştea înserării,
Cu resemnarea prezentului
Şi monotonia stropilor,
Căzuţi pe asfaltul umed.
Păsările cerului au amuţit
Sub tăcerea norilor gri...
Nicio rază de lumină
Nu-mi deschide drum spre a visa
Verdele câmpiilor sau pajişti înflorite,
Doar pământul setos,
Absoarbe umezeala, respiră prin ea
Şi în adâncul lui doarme liniştit
Cu speranţa reînvierii
Într-o primăvară zburdalnică
Aducătoare de noi începuturi.

Plouă bacovian în dimineaţa mohorâtă,
Doar ceasul din perete
Imită bătăile inimii mele,
Calm, ordonat, fără sincope,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Primăvara-n calendar,
Cu debutul ei sprinţar
A uitat "babe"-n cojoc
Fără somn şi fără foc.
Iarna parcă nici n-a fost,
Plecată să-şi facă rost
Mai la nord, în ţări străine,
Cu alai de fulgi în rime!

Primăvară, te-ai născut
Din apă, soare şi lut
Păşeşti azi ca o regină
Relaxată şi sublimă!
În prezentul relativ
Zilelor adaugi tiv....
Ghiocei şi viorele,
Toporaşi şi albăstrele!

Adu-mi şi mie, te rog,
Vis furat de Inorog,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ceresc

Răsare soarele în munţi,
Pădurea este dezbrăcată,
Topită e zăpada toată
Şi timpul trece fără punţi.

Puţin sarcastic, inuman,
Adună zile după zile
Poate cu nor, poate senine,
Spre infinit liman...

Aştept o rază călătoare,
Să-nvie primăvara azi
Din răsturnată stea să cazi,
În mână cu o floare!

Vreau să-mi şopteşti că nu-i păcat
Dacă din ceruri te-am cerut,
Din drumul tău necunoscut,
Şi-n gând te-am aşezat...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritatea

-Sinceritatea-i necesară? Mă apelează un amic...
Privesc în ochii lui albaştri şi-ncerc să mă adun un pic.
-Sinceritatea la paradă? Aşa în văzul tuturor?
Nu-i şade bine dezbrăcată, cu vorbele mereu în zbor.

Dar dacă-n suflet te apasă ceva ce doare nesfârşit,
Sinceritatea face casă cu adevărul cel rostit...
Ea totdeauna e frumoasă ca floarea albă din cireşi
Şi poartă-n gânduri primăvara, te-ajută zilnic să zâmbeşti

Să n-o obligi mereu să spună despre albine ce roiesc,
Sau despre ploile acide ce în rafale o izbesc....
Şi nici de nopţi întunecate când singură a fost pe ram,
Să povestească doar de soare şi fluturi ce-o iubesc spontan.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau nu

S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croieşte pentru mine
Destin in calendar?
Aş vrea să-l văd, aş vrea să-l simt
Aş vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?

Deşi nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu paşi nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu ştiu cum si nici de ce
Si nu ştiu cine mă iubeşte
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzeşte.

Aş vrea să pot să-i mulţumesc
Si să-i trimit in dar o floare

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu

las fotoliul din odaie
las şi cartea ce-o citesc
o iubire.... o văpaie
mă îndeamnă să pornesc

şi astfel mă poartă pasul
spre pădurea cu aluni
unde cerul e albastru
şi din nori îmi fac cununi

jos zăpada se topeşte
colţul ierbii a-nverzit
soare vine dinspre creste
vântul pare obosit

simt miros de primăvară
simt viaţa cum învie
îmi doresc să aud iarăşi
tril frumos de ciocârlie

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc intens

E primăvara-n noi, e primăvara-n mine
Şi o păstrez demult... mi-e veşnic amintire,
Grădina cea cu meri şi caişi cu floarea albă,
În urmă de îngheţ, ieşiţi de sub zăpadă....
Nu am trăit degeaba, nu tristă mi-a fost seara,
Eu am ales in doi să urc în vreme scara.
Nu las să se strecoare nici urmă de-ndoială,
Şi joc mereu pe scenă in rol de primăvară!

Sclipire pun în valul luminii ce inundă,
Pe ram mugur de frunză si toporaşi în umbră.
E primăra-n noi, e primăvara-n mine,
Şi are loc de cinste aşa cum se cuvine.
Viaţa e un vector, trăiesc intens şi azi,
Aceeaşi primăvară ca verdele din brazl
Ce îşi păstrează haina curată ca şi nouă
Chiar de e frig afară, chiar dacă stă să plouă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi îngheţa

Voi îngheţa de dorul tău, ascunsă, într-o iarnă,
Ce prinde-n degetele lungi toţi nasturii la haină.
Şi-aşa cumva în amorţire visez la zilele senine,
Când înfloreau macii în lunci şi zumzăiau în jur albine!

Prin toamnă am trecut rapid, ca trenul într-o gară...
Ce-a fluierat încet, prelung, într-un târziu de seară.
Şi-ntr-un cortegiu funerar de frunze-ngălbenite,
În zarea lumii te-ai pierdut cu ultime cuvinte:

-Atât a fost... în rest, rămân o simplă amintire.
Nu aştepta, iubita mea, ca să îţi dau de ştire.
Se-aplecă cetina de brad cu albul de zăpadă,
Curând şi eu voi îngheţa, doar cerul o să vadă.

Şi-aşa departe-n munţi bătrâni cu aripile sure,
Spre cer mă-nalţ în rugăciuni la margini de pădure.
Voi reveni paranormal poate în zi de primăvară,
Să punem ghiocei în coş, la iazul dinspre moară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Iubire de lăcaşul sfânt,
Iubiri de ţară si pământ,
Iubiri de răsărit de soare,
Iubiri de munte si de floare,
Iubiri târzii.... iubiri de-o vară
Iubire vie-n primăvară
Iubiri eterne sau de-o seară
Iubire eşti si la izvor...
Sau in al mamei brat cu dor!
Iubire tu esti peste tot
De la bunică la nepot.....
Rămân pe loc şi mă gândesc
Eu unde oare te găsesc?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!