* * *
Aș vrea din alb de liliac
Să fac mătasă să mă-mbrac
Să fiu a timpului mireasă
Cea mai frumoasă, cea aleasă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topirea zăpezilor
Lasă gândul tău să zboare
Infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber
Ca o pasăre măiastră
Lasă-ti ochii-n desfătare
In grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze
Chiar de anii ii aduni
Lasă-mă să-ti merg alături
Prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună
Iarnă albă după iarnă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Floare albă de cireș
Zi-mi, iubire, unde ești?
În ce pat ai adormit
Până zorii s-au ivit?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb de crin
Cu ochi negri și haină,
Fără nicio rădăcină,
Stă invidia la poarta,
Se învârte ca o roată.
Nu mă poate-ndupleca
S-o primesc în casa mea.
Vreau doar zâmbet și lumină,
Îmi vreau inima senină...
Arde-n colț uitat pe raft,
Glasul gândului ciudat
Că singurătatea nu-i
Soră bună nimănui...
Adevăr... cu siguranță,
Însă eu păstrez distanță
De-orice cupă cu venin,
Vreau doar albul de la crin!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea fără nume
Nostalgic un soare
Sărută umbra mea
Nu m-a văzut
Când am plecat
Intinde apoi un braț
Spre asfințit
Adorm si eu
Odată cu el
Visând o iarnă
Intr-un parc
Unde umbra mea
Aștepta topită
Sub sărutul soarelui
In zăpada albă
Pe aleea fără urme.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb de liliac
Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeți și gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare și răsfăț
Dar știu că trebuie să-nvaț
Că și durere-i pe pământ
Dar tac și nu vreau ca să plâng
Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Și le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricolor
De ziua ta frumoasa țară
Fulgi albi se cern din cer usor
Dar eu ți-am pregătit din vară
Din flori un mândru Tricolor
Am alergat pe munți, coline
Pe mal de râuri cristaline
Si-am adunat buchet cu drag
Din albăstrele, sânziene, flori de mac
Ca prima zi cu ger de iarnă
Să-ți fie veșnic.. primăvară!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Ai venit iarna frumoasă
Peste acoperiș de casă
Peste zarzăr si gutui
Cu sărutul ei dintâi
Albă toată si-nghețată
Si cu inima trădată
De un soare cu umor
Ce se-ascunde după nor
Eu mă bucur.. vreau să știi
Că-s c-o ceată de copii
Cu obrajii roșii foc..
Eu in sân cu busuioc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza albastră
Intr-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mica albăstruie
Zburănd spre cer albit de nori
Si jos o mare de nuante
Toate albastre...
-Ce ai pațit frunză albastră?
Esti suparată? Esti bolnavă?
Intrebă frunzele surate
_nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără, săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun bănuț in geantă
Iar langă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă floare
Toată viața
Am crezut
Ca-s rățușca
Cea urâtă
Azi
Uitându-mă-n album.
Retro
Vad pe foaia albă.
O fetiță
Chiar frumoasă
Si o doamnă...
Chiar distinsă.
Albă floare,
Ce eroare
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munții Rodnei
frumoasă iarnă ca o doamnă
apari in prag de sărbători
eu nu te-alung, te chem, te caut
in haina albă de ninsori!
eu stiu că vei veni la mine
si astăzi ca si altădată
aduci in ochi copilăria
si dealurile cu zăpadă
tu mă invalui cu iubire
cu daruri dragi cu tot ce poți
cadou imi faci si bucuria
a sta-mpreună cu nepoți
și așa..... târziu la gura sobei
adorm cu ei spunând povești
frumoasă iarnă-n Munții Rodnei
Pierdut-am Capra cu Trei Iezi!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepală
Senina boltă e albastră
E luna mai, într-un delir
Se-mbată florile cu raza
Și roua rece în potir
Nuanțelor din alb de cală
Spre roșu, roz și violet
Le-adaug vers ca o sepală
Scris cu migală în caiet.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns în gând
Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Ești amintire
Pentru mine...
Ești visul
Unei nopți de vară.
Ești floarea albă
În primăvară!
Ești soare
Într-o zi de iarnă,
Și ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare alb
Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subțire la mijloc,
Părul mi-este șatirat
Și obrazul cam ridat.
Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălțat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antidot
Antidot la ce? ( mă-ntrebi ) la tristețe, oboseală?
La penumbre ce-nconjoară vis de vis, seară de seară?
Antidot la nepăsare sau la ziua cea ploioasă?
Antidot la o văpaie de iubire ne-nțeleasă...?
Antidot de-ar fi la toate ce în lume se întamplă,
Aș rămane-n tinerețe, fără albul de la tamplă...
Dar tenace-n căutare miros flori autohtone
Și iau apa din izvoare, cristaline, inodore!
Tot visand mă duce pasul în grădini medievale
Așteptandu-l pe Adonis să-mi apară azi în cale.
Dar realul mă pătrunse printre miile de frunze
Care pică consolate și de vant departe-s duse...
Antidot... găsești în gandul ce credință îți aduce
Nu împărățești pămăntul, porți și tu ca toți o cruce.
Dar te bucură de toamna ce-a trecut netulburată
Lăsand iarna care vine mandră și imaculată...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Trenul vieții
(poezie dedicată poetului Constantin Triță)
Tu, poet in nemurire,
Lasă-mi unda de iubire
Pentru tot ce e frumos
Pentru versul tău duios.
Ai scris despre nopți cu stele
Prinse-n șiruri de mărgele
Despre merii albi in floare
Despre veri dogoritoare
Despre toamnele cu struguri
Primăverile cu muguri.
Ai plecat si-n urmă lași
Lanuri largi pline cu maci
Casa, curtea, trandafirii
Si-ai plecat in legea firii
Prea devreme, prea departe,
Cerul astăzi ne desparte...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topirea zăpezilor
Lasă gândul tău să zboare infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber, ca o pasăre măiastră!
Lasă-ti ochii-n desfătare in grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze, chiar de anii ii aduni.
Lasă-mă să-ti merg alături prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună iarnă albă după iarnă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița mea
Căciula-i albă
De zăpadă
Pe chipul ei
Frumos, brunet
Este un zâmbet
Ce se- arată
In ușa mea
În scop direct
-Ce faci?
Cum ai dormit?
E frig afară
Vreau să stii
De aceea am venit...
Si ti-am adus
Și trandafiri!
_Nu-i frig.
Răspund
M-a incălzit
Un zâmbet larg
Si a plecat.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre rănită
Șterge ura din privire
Uită-ndată tot ce-i rău
Ia si pune dintr-o floare
Alb curat in gândul tău
Lasă vântul să alerge
Peste chipul tău umbrit
Lasă-mi mâna să se joace
In păr negru despletit
Si nu fii atât de tristă
Pasu-ndreaptă către mine
Știu, ți-e frântă o aripă
Dar mai e si zi de mâine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Doina Bonescu despre alb, adresa este: