Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Tăceri
nu mă-ntreba de ce în iarnă, copacii zac trântiți de vânt
zăpada vine și așterne uitări de sine și cuvânt
nu mă-ntreba... la fel ca tine aștept o nouă primăvară
zâmbind să imi apară chipul ce am iubit odinioară
dar nu apare și in ceață plutesc fantome-nveșmântate
în giulgiu alb-gri de zăpadă și amintirile-ngropate
târziu apoi la gura sobei încerc cu ultime puteri
s-alung ce-n inimă apasă in noaptea plină de tăceri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PETALE DE MACI
Aș fi venit cu flori să te întâmpin
Dacă-mi vorbeai despre Ursa Mare
Sau stăvilare, zdrobite-n drum....
Aș fi călcat pe spini să te ascult
Vorbind de mări si de oceane
Cu intuneric in adânc si coame-n soare
Răvășitoare cărări de dor!
Dar n-ai venit... florile s-au uscat,
Ghimpii s-au infipt adânc in inima mea
Revărsând roșu in petale de maci
Purtate de vânt pe cărări neștiute
Sub un cer aducător de ploaie si tristețe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfloresc
în cercuri largi deschide cerul
o zi născută în lumină
suspect se uită păducelul
dacă-i zăpadă în grădină.
așa grăbit cum e din fire
a cam uitat să își noteze
de câte grade e nevoie
ca florile să nu-i inghețe
a rezolvat cumva problema
și stă cuminte-n așteptare.
la fel ca el mi-am făcut tema
aștept să mă deschid in floare.
a, nu.... nu e închipuire
și nici al vântului ecou
e glasul Domnului citire,
eu înfloresc în versul meu!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pereți de ceară
Pereți de ceară mă-nconjoară
La foc aprins ei se topesc
Și-n locul lor în primăvară
Brândușe albe se ivesc
Zâmbesc atunci în dimineață
Mă regăsesc într-un trecut
Cu flori de gheață la fereastră
Cu chipul tău ce l-am pierdut.
Zăpezi topite în șiroaie
Covor de iarbă vor uda
Și vântul alergând sub soare
Poate de noi va întreba.
Îi voi răspunde cu sfială:
- Ce am zidit a fost fragil,
Deși afară era iarnă,
Pereți de ceară s-au topit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pragul casei
stau și ascult
plânsul ploii
strigătul vântului
si regretele toamnei
care-si adună
tot ce mai are
prin gradini
va pleca curând
ramuri negre
de pomi
se apleacă
spre frunzele căzute
incercând o consolare
norii cenusii
se intind ca o pânză
acoperă cerul
si inima mea
uitată
in pragul casei
de la țară
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Sunt tot aici.. nu am plecat..
M-am transformat
In alti atomi...
Si altă formă am luat
M-am risipit... in cer si in văzduh..
In verdele covor de iarbă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici...
Dar nu iti fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăiești mereu
De s-ar putea...
Sunt mama ta
Nu am plecat nicicând
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrățișare
Mereu... cât vei trăi sub soare.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine
Pentru tine scriu poeme!
Pentru tine-n ghilimele,
Îmi pun gândurile mele,
Să-nțeleagă numai vântul
Ce aleargă tot pământul
Și înlănțuie cuvântul...
Pentru tine ziua-ntreagă
Înșir vorbele în șagă
Să îți spun cât mi-ești de dragă.
Pentru tine, nopți nu dorm,
Visele îmi fură somn...
Timpul trece monoton.
Pentru tine mă prefac
Frunză verde în copac,
La fereastra din cerdac.
Pentru tine zile-aș da
Numai să te pot vedea,
Răsărind în calea mea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă
Invață s-asculți ingerii nopții,
Zbuciumul vântului
Si liniștea ploii....
invață s-asculți glasul pământului,
Tăcerea cerului
Si freamătul zilei care vine.
Invață s-asculți pe cel ce-ți vorbește
Si este lângă tine....
Invață s-asculți gândul care te urmărește
Ca umbra ta, in lumina soarelui.
Si nu uita,
Ascultând vei invăța,
Să fii bun, modest si iertător,
Depășind furtunile,
Stăpânind bătăile inimii
Si păstrând ritmul pașilor in timp.
Ascultă....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prag
Dacă mai am timp ca să îți scriu?
E greu ca să-ți răspund acum
M-așteaptă pomii in gradină
Ramuri uscate să adun
M-asteaptă țigla de pe casă
Să o așez iar liniar
A luat-o vântul intr-o noapte
Si pică ploaia in tavan
M-asteaptă trandafirul galben
Să-i pun rachită să-l inalț
M-asteaptă si portretul mamei
Să-l șterg de praful așezat
M-asteaptă poarta ruginită
Si ramuri verzi de liliac
Nu pot ca să-ti mai scriu iubită
Nu pot să trec al vremii prag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți amintești
să-ți amintești de seara asta când bradul l-am împodobit
și am umplut cu vin paharul și gândul tandru nerostit
să-ți amintești de mâna care a mângâiat obrazul alb
și de sărutul pus în palmă mai scump decât un diamant
să-ți amintești când ani vor trece de ochii mei căprui închis
ce pleoapele-au lăsat să cadă când buze calde i-au atins
să-ți amintești... nu spun la nimeni a fost în seara de Crăciun
a nins... si fulgi din amintire vor fi purtați de vânt pe drum
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coji de nuci
Pe o bancă intr-un parc
Gândul meu se-ntinde arc
Vrea să-si facă un bilanț
Ce-a fost ieri, ce zi e azi
Scris concret ce a făcut
Dacă e puțin sau mult
Si concluzia-i rapidă
Viața este risipită
Anii-s multi, banii putini
Nu pot cere la străini
Nici să dau ca n-am de unde
Vântul tace si se-ascunde
Si atunci privesc discret
Spre un soare desuet
Care nu-mi dă importanță
Mă priveste la distanță
-Ce să-ti fac... știai... ajungi
Intr-o zi pe coji de nuci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
te rog sa nu mai pleci... rămâi.
esti pana mea din călimară.
esti visul noptilor de vară.
te rog ca să rămâi...
in vântul care adie-n noapte
ești șoapta calda de iubire
tu nu poti fi o amăgire...
ești tot ce am... te rog rămâi...
cand stelele lucesc pe cer
si linistea-i deplină
pe mal de apa ma rasfeti
zâmbesc și-ți spun... rămâi...
cand zori se lasa-n dimineață
pe-albastrul cerului aprins
tu ma alinți pe parul nins
eu te iubesc... te rog rămâi...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am supărat
te-am supărat, îmi pare rău....
nu am gândit, știu că îți pasă
dar și un râu în drumul lui
din matcă apa varsă.
și-un pom în floare mai greșește
lăsând crengi grele la pământ
iar ploaia rece-l biciuește
pierzând petale roze-n vânt.
și ziua uneori se ceartă
când noaptea vine peste ea
și cerul care-i plin de stele
mai scapă în vazduh o stea
ce să-ți mai spun ca să mă crezi
privește adânc în ochii mei
sunt bucurie și furtună
dar adevăr găsești în ei.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adie vântul
mă uit cum pleci... la despărțire
nu ai schițat niciun surâs
n-ai aruncat nicio privire
doar o mușcată-n geam a plâns
privesc doi meri cu crengi lăsate
la umbra cărora ai stat
cum ai deschis poarta în noapte
cu pas ușor te-ai depărtat
tu nu ești prima care pleacă
dar niciodată n-a durut
adie vântul și mă-ntreabă
-ce e iubirea..... n-ai știut?
mi-e dor... atât de dor de tine
de clipe martore ce-au fost
în nopți si-n zilele senine
când tot în lume avea rost
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Să nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit
Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit
Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar țurțurii de gheață reci
I-am risipit pe vechi poteci
In amintiri nu imi mai ești
Te-am scos din file de povești
Plutești pe val purtat de vânt
Nu-mi ești iubire, nu-mi ești gând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare
Nu e e floare cu petale
Să fie fără culoare
Fără un parfum discret
Și-un surâs suav cochet
Nu e floare pe-nserat
Să nu vrea un sărutat
Sau măcar o mângâiere
De la vânt în adiere
Nu e floare, nu e zi
Fără a se împlini
O iubire-n primăvară
Cu un vers din călimară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare și viață
Sunt ca un copil
Care se joacă cu literele
Le adun in cuvinte
Ce zboară ca petale de flori
In vântul primăverii
Alerg să le prind
Și să le leg
Cu firul subțire
Al gândului meu
Intind mâna...
In lumina soarelui
Scânteiază aripile
Unui fluture
-Tu cine ești? il intreb
Și-mi zâmbește
-Sunt ziua ta de primăvară
Pe care incerci s-o păstrezi
Vie-n amintire
Din fluturi, petale....
Soare si viață!
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seducătorul
Înflorit un trandafir, într-o toamnă cam târzie,
Văzând galbenul din jur, a intrat în aritmie...
Sub un cer apăsător, nicio șansă nu apare,
O sepală-l strânge rău, când e vântul în rafale.
Dar un nor poznaș îl vede, îl privi în ochi duios:
-Aduc picături de ploaie și vei fi mai luminos!
Te ajut, îți prind petale în cristalele Swarovski,
Strălucind în seara asta pe albastrul unei rochii.
Tremurând, zâmbi bobocul și privi spre cer, la nor:
-Ai încredere în mine. Voi fi un seducător!
poezie de Doina Bonescu din Scrisori pe frunze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina zilei
Mi-e dor de tine, mare, de valurile largi,
De soarele năvalnic pe care îl îmbraci,
În lungi sclipiri pe ape ce unduie ușor,
Acoperindu-mi pasul în vreme trecător...
Castele de nisip mi-am făurit ades,
Dorind vieții mele să-i pot a da un sens.
Corăbiile albe imi apăreau în vis,
Ducându-mă departe spre orizont deschis.
Cu albatroși în zare, cu perle din ocean,
Zburam fără de grijă, trecând din an în an.
Acum în vântul rece aștept cu nostalgie,
Lumina unei zile, prietenă să-mi fie...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Doina Bonescu despre vânt, adresa este: