Textele de mai jos conțin referiri la Pământ, dar cu o relevanță mică.
În iunie de ziua ta
Se coc cireșele în pom
Și grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.
E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaș.
Copilul meu cel răsfățat,
Copilul meu, drag îngeraș.
Copiii sunt florile vieții.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineții
Peste o întreagă lume.
Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbești.
Să ai în viață suflet bun!
Cât e pământul să trăiești!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În capitalism
În capitalism,
exploatarea omului de către om,
îl face pe unul domn,
iar pe celălalt neom.
Domnul își face din viață,
un paradis cu verdeață.
Celălalt îl bate vântul,
curând îngrașă pământul.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dorul de țară m-apasă
Deși undeva am țară, rătăcesc vară de vară,
Slăbit și fără putere, după un dram de avere.
Despărțirea mă dă gata, mi-e dor de mama, de tata,
Mi-e dor de frați, de surori, de grădinița cu flori.
Mi-e dor de mărul rotat și de oamenii din sat.
Acolo este casa mea, acolo este țara mea.
Pe pământul românesc, acolo vreau eu să traiesc.
Acolo primesc răcoare de la ape curgătoare,
De la codrii munților, din măreția norilor.
Acolo pot dormi în câmp, să aud iarba crescând,
Să am stelele surori, de cu seară până în zori.
Doamne, cât îmi e de dor, să lucrez al meu ogor.
Dorul de țară m-apasă. Vreau să mă întorc acasă!
poezie de Dumitru Delcă (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin faptele tale, aduni mărgăritare
Râul nu se întoarce din propriul drum.
Nu se adapă din propria-i apă.
Curge în zare ca un fum
și singur albia își sapă.
El din munți a izvorât
pentru omul amărât.
Setea câmpului adapă,
nu lasă focul să ardă.
Dă răcoare plantelor
și viețuitoarelor.
La fel pomul din livadă.
Nu consumă fructul lui.
Îl lasă din crengi să cadă
pentru hrana omului.
Soarele ce strălucește
întreg pământul încălzește.
La toate le dă lumină,
din pustiu face grădină.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vieți paralele
Pentru noi, cei de la țară
viața-i tristă și amară.
Ne așteaptă vremuri grele,
nu putem scăpa de ele.
Vine iarna viscoloasă,
căldură n-avem în casă.
Pe masă n-avem ce pune,
boala cruntă ne răpune.
Vara-n arșița de soare
trudim din greu pe ogoare.
Voi, în desfrâu și lux trăiți.
La cei săraci, nu vă gândiți.
Pentru voi, noi existăm
doar atunci când vă votăm.
Atunci v-aduceți aminte
și de morții din morminte.
Ne cereți votul insistent
s-ajungeți în parlament.
De-acolo, nu vă dați plecați
decât când sunteți legați.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopote, frate
Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.
poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutarea fericirii
Pământul, un mușuroi de furnici.
Oamenii roiesc în toate părțile.
Adesea, drumurile lor se intersectează.
Toată viața este o veșnică mișcare.
Toată lumea caută.
Ce caută?
Caută fericirea.
Oare vor reuși s-o găsească?
Unii o găsesc, dar nu știu că este trecătoare.
Nu știu că fericirea nu are veșnicie.
Nu știu că este doar o amăgire a vieții,
Că ea ne îndulcește viața doar pentru o clipă.
Vine greu și ne părăsește repede.
Nu este statornică. Vine și pleacă.
Nestatornic este și omul.
Într-o permanentă căutare,
aleargă după această ficțiune,
FERICIREA.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virusul nu are reguli
Virusul nu face ură de rasă, de credință nici atât.
La el reguli nu contează, nu stă pe gânduri prea mult.
Moartea neagră nu alege între bogați și săraci.
Pe toți îi contaminează și îi trimite la draci.
Fără un pic de clemență ia copii, ia și bătrâni,
Peste tot, pe unde trece, lasă virus și-n fântâni.
Corona virus seamănă moarte.
Pe oameni, de oameni îi desparte.
O asemenea pandemie, în lume nu s-a văzut.
Ne aflăm în plin război, cu ceva necunoscut.
A fost ciumă. A fost holeră. Chiar războaie nucleare.
Virusul e mult mai groaznic, ucide în disperare.
Am așteptat primăvara. Primăvara a venit.
În loc să bucure țara, în casă ne-a priponit.
Cu lacrimi privim neantul, poate zărim o speranță.
De la geam rugăm Înaltul să aline a noastră viață.
Viața nu mai clocotește, pământul a-încremenit.
Tot ce-i omenesc sfârșește, speranța-n bine a murit.
Nostradamus e de vină. El a fost prezicătorul
De-întuneric, nu lumină. El ne-a prezis viitorul.
poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul pe toți ne-a cuprins
Pe toți zeii din Olimp!
Oamenii rău au ajuns.
Să ne-îndreptăm nu e timp.
Răul pe toți ne-a cuprins.
Ne mâncăm unii pe alții.
Dăm în tată, dăm în mamă.
Ne omorâm verii, frații.
De nimic nu ținem seamă.
Arde pământul sub noi.
E pârjolită câmpia.
În răsărit e război.
Amenință România.
Ucraina e scânteia.
Europa se aprinde.
NATO nu deține cheia
Răului care se-întinde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară, primăvară
Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi în țară!
Vino cu flori în grădină!
Cu căldură, cu lumină,
Vino cu zile senine!
Cu fluturi și cu albine,
Cu verdeață pe câmpie
Și-n suflet cu bucurie.
Că dusă-i iarna geroasă,
Soarele iar intră-n casă.
Zăpada-n câmp se topește,
Pământul se dezmorțește.
Muguri se deschid în plante,
Florile sunt parfumate,
Revin păsări călătoare,
Oamenii ies pe ogoare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Așa era mama mea
Mama se scula de noapte,
Ne cosea hăinuțe rupte,
Ne fierbea în oală lapte,
Treburi termina prin curte.
Apoi, lua la umăr sapa,
Bocceluța cu mâncare,
În cofă își punea apa
Și pleca în câmp să are.
Își purta pașii pe brazdă,
Prin pământul răscolit,
Avea grijă să nu cadă
Până dă în asfințit.
În miezul zilei se-odihnea.
Ștergea fruntea de sudoare.
Mânca acolo, ce avea.
În câmp. Sub arșița de soare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (29 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primăvară
Vreau s-aud cum crește iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăși treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheață lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viață.
Pământul se încălzește.
Și-într-o bună dimineață
Natura se primenește.
poezie de Dumitru Delcă (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți, români (poezie manifest)
Țara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munții cu pășune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
și cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munți a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde și pământul.
Până când, domni guvernanți,
țara asta o prădați?
Veniți români! Ne cheamă țara,
să-i readucem primăvara.
Veniți în țara legendară
unde străbunii ne lăsară
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țarina am apărat
De la Decebal încoace,
Necontenit am luptat
Să fie în țară pace,
Să fim un popor bogat.
Am purtat multe războaie
Și mult sânge am vărsat.
Am învins multe șuvoaie,
Țarina am apărat.
Cu mândrie-am înfruntat
Iataganul de la Poartă.
Mircea, glia n-a cedat
Nici când turcii veneau gloată.
Apoi a plătit cu capul
Mihai, voievod, Viteazul.
La dușmani le-a găsit leacul,
Țara n-a plecat grumazul.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îmi este inima amară
Fie zi, sau fie seară,
Tot la voi îmi șade gândul.
Îmi este inima amară
Că vindeți casa și pământul.
Că vindeți munca mea de-o viață.
Nici ce-i al vostru nu păstrați.
În voi nu am nicio speranță.
Voi tot ce-aveți, înstrăinați.
Pe voi nu vă doare burta.
Pe câmp voi n-ați asudat.
Nu știți s-adunați cu furca,
Apă la vite n-ați dat.
În curte, păsări n-ați crescut.
Mâncați doar de cumpărat.
Grija casei n-ați avut,
De săpat, nu ați săpat.
Sunteți copii de bani gata,
Stați cu tehnica în cap.
Voi luați totul de-a gata
La greu, băgați capul în sac
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte, ești nenorocită
Printre ziduri dărâmate
de cutremurul sălbatic,
Zi de zi te caut, moarte,
biciuit de-un vânt tomnatic.
Când ai zguduit pământul
casa mi-ai făcut-o scrum.
Prin moloz caut mormântul,
în viață nu vreau să rămân.
Mi-ai luat părinții, frații.
Am rămas singur pe drum.
Cu ei ai luat și pe alții.
Ia-mă și pe mine-acum!
La ce bun să mai trăiesc?
Mi-ai luat fata iubită.
Pe cine să mai iubesc?
Moarte, ești nenorocită
De nu mă iei, gâtul îți sucesc.
Și-n cumplita disperare,
în lavă te pârjolesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vară
Soarele-i la asfințit,
Cerul peste noi coboară.
Satu-întreg a adormit,
Nicio pasăre nu zboară.
Întunericul de smoală
stăpânește-întreg pământul.
Dintre munți luna se scoală
și ne luminează gândul.
Noaptea ca un sfetnic bun
mintea noastră liniștește.
Nu mai e nimeni pe drum,
totul în sat odihnește.
Zorii zilei se arată.
În curând se luminează.
Bolta nu mai e-înstelată,
toată lumea este trează.
Munca la câmp iar începe.
Curge sudoarea pe frunte.
Viața parcă e mai verde,
poți să trăiești cât un munte.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vrem pace prin război
Noi, românii cu minte înțeleaptă,
dacă vrem să facem istorie,
Nu vrem istorie fără plată,
nici glorie fără victorie.
Nu vrem moarte fără eroi,
nici morminte fără flori.
Nu vrem pace prin război,
vrem cer senin și fără nori.
Între oameni vrem unire
și înțelegere, nu ură.
Dragoste vrem. Vrem iubire
și trăire împreună.
Pământul pe toți ne ține.
Ne oferă perspectivă.
Hai să construim o lume
care nu intră-n derivă!
O lume în care dreptatea
tuturor să aparțină.
Să triumfe libertatea,
pacea să fie stăpână!
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când totul e minunat
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.
Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia și grădina mea.
Când trandafirul înflorește
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place și când înverzește
șanțul, la margine de drum.
Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se rotește-n zare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre Pământ, adresa este: