Șovăirile roiului
Aurie, noua seminție de albine
stă să roiască. Patria le-alungă. Gura
acestei coșnițe e doldora de zumzet.
În orice clipă va să-nceapă aventura.
Sau poate că un semn venit din depărtare
plecarea le-o amână înc-o oră.
Sau poate-o spaimă le reține, să nu cadă
încinerate de întâia auroră.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierușa
Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
fi-va capătul de cale.
Să mă-mpace cu sfârșitul
cântă-n vatră greierușa:
Mai ușoară ca viața
e cenușa, e cenușa.
poezie celebră de Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzduhul semințe mișca
În ceasul acela pe-a muntelui coamă -
unde-adăstarăm sub brazi,
nimiciți de arzândul albastru
din clara preziua de toamnă -
Tu adormiseși pătrunsă de soare
mie alături, în șură de cetini.
În șuier venind din adâncuri
arar ca un val de răcoare.
În valea lăsată în urmă se stinse,
de mult și ultimul zvon.
O frunză de fag ca o flacără-n păr ți se-oprise.
Rotind, în descândere, frunza visă
ca-n an mai putea înc-o dată
podoabă să fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coamă, se stinse
de mult și ultimul zvon.
Diafane, semințe întrăripate,
pe invizibile fire,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munte vrăjit
Intru în munte. O poartă de piatră
încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă.
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
Din ferigă vulpea de aur mă latră.
Jivine mai sfinte-mi ling mânile: stranii,
vrăjite, cu ochii întorși se strecoară.
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morții, și anii. Și anii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în noapte
Pietre-n cale, mereu pietre.
Nime-n bezna nu ma-ndreapta.
Pan' la tine nici o piatra
nu mai vrea sa-mi fie treapta.
Pietre sunt si iarasi pietre.
Pe poteca mea de dor,
greu se lasa, greu se lasa
Dumnezeul pietrelor.
Lung e drumul, ceasul lung.
Rogu-ma, ma rog intruna,
noaptea sa-mi ajute luna
pan' la tine sa ajung.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă cetate
Nebunul cetății spre turn
privește, călcând pe coturn.
Ce spornic e timpul, ce lin
prin noi strecuratul venin!
Bang-bang! Cât de bine ar fi
cetatea să uite o zi
că ceasul îi este stăpân!
Dar ornicul bate bătrân.
Izbânzile cui n-au căzut?
Și inima cui n-a tăcut?
Ah, luntrele toate spre-apus
un val aherontic le-a dus!
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec sub stele
Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Peste-amurgul meu de-o clipă,
Peste basmul în risipă.
Curge timpul prin înalturi
Astru poartă lângă astru,
Răzbunându-mă-n albastru.
Visul, aur prins în palme
Ca nisipurile-n ape,
Ca nisipurile-n ape
Trebuie să-l las să-mi scape.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.
Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.
Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.
Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru anul 2000
Vulturul ce rotește sus
va fi atunci de mult apus.
Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi și-atunci.
Mai aminti-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească cineva,
căci basmul ar începe-așa:
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru anul 2000
Vulturul ce rotește sus
va fi atunci de mult apus.
Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi și atunci.
Mai aminți-mă-va un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?
Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-așa:
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
9 mai 1895
Sat al meu, ce porți în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
și potecă patimei.
Spre tine tine m-a-ndrumat
din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coasta soarelui
lui Vasile Băncilă
Frunză verde, dragele
linele colinele
strâng de sus luminile.
Ape cântă, largele.
Trec pe drum copitele
și prin gând ispitele.
Pasărea din iniște
sparge bolți de liniște.
Chiparoși ca fusele
'n toate cimitirele
ne abat privirile
către inimi - dusele.
Neclintite-s morile,
gândul, sarcofagele,
frunza și catargele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul focului
În fabula verde și calda-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu brațe,
și muguri îmbii, cu mlăditele prinzi.
Descânzi dintr-un basm vegetal, al răsurii?
Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.
În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul
oricarei fapturi pământene,
și drumul i-atine și ceasul.
Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, și nimeni, de raza de luna".
Și-n galeș surâs înflorești mulțumita, crezând
că sorții îi stai împotrivă, oricând,
c-o sagalnică vorba.
Îngădui răspuns înălțat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aș putea înșira,
ciudate-ntâmplari risipite prin cronici,
marturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putința și un asemenea foc,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
O, inima! Mărturisiri afunde ard in ea.
Uimit eu mintea mi-o ascut
și-n înțelesuri mari,
zvâcnirea i-o destram.
O, inima:
nebună, când se zbate-n joc sălbatic,
atunci,
atunci îmi spune că din lutul ei
a fost făcut pe vremuri vasul
în care Prometeu a coborât din cer
aprinsul jar ce l-a furat din vatra zeilor,
în timp ce zorile se ridicau peste Olimp
și-și ascundeau în poală stelele
ca un zgârcit comoara sa de aur.
O, inima: când para ea și-o năbușește
c-un giulgiu de liniște,
atunci îmi cântă
că lutul ei a fost odată un potir de lotus,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară
Pe dealuri se-naltă solare
podgorii albastre și sonde.
Râuri spre alte seminții
duc slava bucatelor blonde.
Țara și-a-mpins hotarele
toate până în cer.
Pajuri rotesc minutare în veșnicul ceas -
peste câmp și oier.
Fluturând în vesminte
de culoarea sofranului,
ard fetele verii ca steaguri
în vântul și-n râsetul anului.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorul
Spânzurat de aer printre ramuri
se frământa în mătasa-i
un paianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui și
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăznețul
și s-azvârle.
Și mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1918)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vară
La orizont - departe - fulgere fără de glas
zvâcnesc din când în când
ca niște lungi picioare de păianjen - smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pământu-ntreg e numai lan de grâu
și cântec de lăcuste.
În soare spicele își țin la sân grăunțele
ca niște prunci ce sug.
Iar timpul își întinde leneș clipele
și ațipește între flori de mac.
La ureche-i țârâie un greier.
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicul
Nedumirit îl cauți și dibuind în întuneric
i-adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avântul îl presimte-n zilele de mâne
și-n nopțile ce-au fost găsește-l resignarea.
Un văl de nepătruns ascunde veșnicul în beznă.
Nu-l vede nimeni, nimeni --
și totuși află-1 fiecare,
așa cum eu îți aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, când șoptim
în taină vorbe mari despre-nțelesul vieții.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Lucian Blaga despre timp, adresa este: