Citate despre câini și visare, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la câini și visare, dar cu o relevanță mică.
Scrisoare către Țară
E ziua ta, azi, Țară! și-s departe
Și nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide și pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.
Nu munții tăi cu aur și păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.
Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.
Când piepturile goale ne-au rămas
Și cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvățăm.
[...] Citește tot
poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste din fereastra inimii
Într-un burg pestriț și vesel, pe o stradă oarecare
Un copil trecea zâmbind pe-o alee, la-ntâmplare
Și rotind privirea-n zare cum o fac copii-ades
La gheretă, în vitrină, un afiș de interes:
Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat,
Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat.
Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag,
Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag
Și cu vocea mai domoală l-a-ntrebat pe vânzător:
Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor.
La auzul celor doi, cinci căței au dat năvală,
Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteală.
Unul singur, mai sfios, necăjit, blăniță sură,
Rezemând codița mică pe sandala gri de zgură
L-a privit cu îndoială pe băiatul curios,
Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros,
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (30 iulie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ger năprasnic...
S-a înzăpezit șoseaua,
Niciun câine nu mai latră,
Mașinuțele-s ca neaua,
Sub o lună cam pătrată.
Corbii croncăne a moarte,
Vântul bate pe la colțuri,
Visurile sunt deșarte,
Iar pământu-i numa" zgronțuri.
Limpede se vede cerul
Din fereastra-mi mohorâtă.
Și se-așterne aprig gerul
Pe natura dezmorțită.
A venit ușor o pală,
De rafală în doi timpi,
Ce-mi azvârle peste poală
Ger năprasnic și cu ghimpi.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (6 februarie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazel
Ȋn toate iubitele mele trecute,
Mereu, te-am căutat tot pe tine, iubito,
Și-aproape în toate puțin te-am aflat. Doar
Ȋn tine, din tine, nimica nu aflu.
Te-ntorc, ca pe-un ceas, de pe-o față pe alta,
Ȋți scot carapacea de-argint și cadranul
Și timp îndelungat scormonesc prin rotițe
Și arcuri de tine să dau, dar degeaba.
Tu nu ești tu. Nu! Și zadarnic te-asemăn
Cu tine, aceea ce totuși ascunsă
Pe undeva ești ( dar pe unde? )și care
Nu vrei nicidecum ca să ieși la iveală.
Un joc dac-ar fi și n-ar fi mai zadarnic.
Un pas dac-ar fi și n-ar fi mai sfielnic.
Tu nu ești tu. Nu! Și-mprejurul tău nu e
Decât o căutare a celui ce te caută.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mute disperarea seamănă cu fericirea
muzica nu este o vânătoare de bași
iar țipătul se poate mima prin pupile
oricum societatea are urechile mult prea educate
ascultă cu atenție largă melcii cum accelerează
de la nivelul 0 la 9,8 metri pe secundă la pătrat
pe când luna latră alb la câinii mei legați scurt
cât să descrie un sfert de elipsă
între oceanul din castron și regula de trei simple
din când în când întorc perna
să o scutur de vise
atunci telecomanda cade sec pe parchet
și-mi aud liniștea cum învață să râdă
la poantele seci despre o lume mai bună
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om pe niște scări
In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
In sus ce e, în jos nimic,
In jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Si-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prasește ciori,
Vecina mea prasește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Si-un câine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât câzute foste garduri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-mbătrânit Sisif
A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...
Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Și-n visul lui doar visurile strigă...
Nu mai văd zarea, văd un mușuroi
De cârtița-necată în valuri de noroi...
Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieților în miere pritocite...
Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce mușcă și chiar latră...
Veniți la bulzul vieții în care-am pus lumină,
Hrăniți-vă sub crucea lui divină...
Îmbătrânirea vine pe furiș oricând
Și lasă pietre albe ca semne pe pământ...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...hai Românie planetară
.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Țară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu și la bune și la rele voi sta să te admir, tacut
ca cea mai dulce națiune din șirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, și susținută de genuni
pastrată-n șir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîțea genii, voi apărea cândva și eu
un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet țăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îți adresează urări de bine și succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!
in rest, atîtea minți subtile îți plâng de milă și de dor
atîtea mutre cu șenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îți spun la revedere Țară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brațul tău e atât de alb
că aș putea să cad în cea mai adâncă visare
undeva noaptea s-a agățat de mine
ca buzele cărnoase de părul răvășit
și crede-mă
mi-aș da jos haina conștiinței primindu-te
brațul tău alb e atât de aproape
că pot să visez o altă ordine a lumii
undeva cuvintele se agață de mine
ca buzele cărnoase de palmele moi
și crede-mă
conștiința se plimbă prin fața ta
ca un câine răsfățat de stăpân
brațul tău alb e o altă măsură a credinței mele
că aș putea să mă închin dimineților
în care știu cum te plimbi prin cameră
cu hainele foșnind
ca frunzele albastre
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare
Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare
Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit,
Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit,
Iar corbii s-adunară, strigând în depărtare.
Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare,
Căci pradă lor gătirăm din trupul prihănit
Ce sta întins și rece în turnul părăsit:
Și mortul era visul suprem de așteptare.
Și noi omorâtorii stam palizi și tăcuți,
Privind cu ochii turburi în noapte, aiuriți.
Ah, nopțile din suflet ce triste și amare-s!
Simțirăm plini de groază o mână nevăzută
Stând gata ca să scrie în noaptea grea și mută,
Cu slove arzătoare sinistrul: Teckel, Phares.
poezie clasică de Ștefan Petică
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verisoara, fata de pension...
Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat...
...
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul inimii
Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat așa
Am visat că mergeam desculț
picioarele mele țipau în praful fierbinte al verii
drumul șerpuia de la celălalt capăt al satului
spre casa bunicilor
îngropați adânc în pământul începutului și sfârșitului
Doar zarvă de oameni în jur
un soare arzător
și câinii aceștia uriași
care îmi mușcau până la sânge
degetele picioarelor
poezie de Radu Ovnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva
Pârlit a fost ș-acum e tare,
Obez se târă pe picioare
Lăsând în urmă o rumoare,
Incult poate să tot fie,
Tâmpit nu! E blasfemie!
Iar dacă doarme-n adunare
Ca un copil la alăptare,
I-apare-n vis o funcție mare;
Având în cap idioțenii,
Născând cu mintea ciudățenii
Urât se face-n societate!
Lătra-l-ar câinii prin cetate!
acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcul Romanescu
Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiții spre lucruri ascunse,
Să se îmbrățișeze, să se sărute.
Pomii se îmbrățișează între ei,
Știind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiștile frumoase și verzi,
De-ți vine uneori să le dezmierzi.
Lacul sclipește cu ochi de soare,
Câte-un peștișor se-avântă și sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuță mai face "oac-oac".
Podul cel mare, aruncat înspre cer
Privește în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii veseli
Ador butaforia măruntă de pănușă
Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătușă
Dacă e milionară, ție n-o să-ți dea un cent
Ba mai cheamă și notarul și te-a scos din testament
De la visele frumoase, până la cele mai abjecte,
Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte
Le-am lăsat ca moștenire unei alte generații
Să mai vină (cine știe!) în coloană cruciații
Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost
Să-mi aștept diurn beleaua ca să mă găsească-n post;
Achit, semnez și tac, mă reîntorc la vatră
Și-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din depărtare...
Din depărtare, vești se-ngrămădesc...
E zvon că vine primăvara-ndată
Și din "Regatul Artei" izvorăsc
Povești cu... "suntem", nu cu-"a fost odată".
Când colțul ierbii încă n-a răzbit,
Dar au ieșit pe luncă ghioceii,
Cu versuri dulci la tâmple v-am trezit,
Cu stihuri blânde, diplome și premii.
Să nu dați drumul câinilor! Vă jur,
C-am să mă-ntorc cu vântu-n cingătoare
Și alte premii voi veni să-mpart,
Să fiu recunoscută-n lumea mare.
Și am să zbor cu fluturii în vis,
Căci nu mai pot avea de-acum nici somn,
Fiindcă pe carte nici măcar n-am scris:
"Ofer cu drag!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelul cu tulburări
psihotice se apropie de toată lumea
nu știe exact cine îl cheamă și visează
acum orașul cu restaurante
pentru patrupede este un clișeu
voalat în subteranul de sub noi
e lesne de chemat pe țărmul secret
scriu acum despre el și despre
deșertăciunea bunurilor omenești
în lumina limpede îl văd cum intră
șchiopătând în altă tulburare psihotică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om și-un câine vagabond
Un câine vagabond și-un om,
De griji și temeri obosiți,
Mâncau o pâine sub un pom,
Erau străini și oropsiți...
Ardea amiaza-n gândul lor,
Furtuni în piept le biciuiau,
Plângeau amar, le era dor
De cei în care mai credeau.
Nori cenușii pe frunți de vis...
La tâmple, albele ninsori...
În ceruri sărutări de vis,
La ei în suflet lacrimi, flori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre câini și visare, adresa este: