Citate despre câini și visare, pagina 3
Crisalida
cât de adâncă
și plină de molii
e noaptea
când eu îmbrățișez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
și mușcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp înghețat
eu mă leg de același copac
și visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschiși
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ne ține-n amintiri
În durerea ascunsă-n cuvânt
Câinele nopții latră la vânt,
Curioșii iau pietre și-aruncă
Pe urma florilor pictate în luncă.
Tot ei taie vârfuri înălțate
Și le umplu cu grele păcate:
Mai ești cu mine sau ne-am părăsit
Pe catapeteasma de vis înverzit?
Întrebarea-i pusă printre dinți,
Stăm fericind în sânul unor sfinți
Și răspundem cu vocea nemiloasă:
Iubirea ne ține-n amintiri, acasă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul fără poeți
e cel mai vesel oraș
aici e o singură lume
una în care viața chiar se trăiește
nu năvălesc demoni și nici muze inventate
e liniște când e liniște
nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeții au fost închiși în canalele
de la marginea orașului
numai în nopțile cu lună se mai aude câte un lătrat subțire
dar și atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii își dorm liniștiți visele
prin orașul fără poeți
curge râul de cerneală
și locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cu Jiul mă aseamăn
E Jiul frate cu Oltul și e geamăn
Cu care m-am legat de multă vreme,
Altfel de chip am eu, dar mă aseamăn
Și ca și el și eu mai scriu poeme.
Privim aceleași locuri din bătrâni
Și-n timpul scurs noi strângem amintiri,
Suntem și-om fi de-a pururea români
Și-avem în viață rosturi și împliniri.
Ne bucurăm nespus când ne-ntâlnim,
Firească e a noastră îmbrățișare,
Ne spunem câte toate din ce știm,
De la început, de când am fost izvoare.
Ne încântăm de doine ciobănești,
De șoaptele ascunse-n fapt de seară,
De doruri știm și patimi omenești
Și când tristețea e și ne înconjoară.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub a lunii seceră
Ochiul lacului adoarme
Legănat de vălurele,
Dinspre sat se aud larme
De lătrat de câini, la stele!
Ielele un pic zălude
Ies la margine de lac,
Greierele se aude
Secondat de un brotac.
Paserile dorm în trestii
Ce foșnesc precum mătasea,
Braconierii prind cu ostii,
Peștele ce-l scapă plasa.
Sub a lunii, grea seceră,
Hoții-mi dezarmează arma,
Dorm și eu și-o baiaderă
Voi visa când cade larma.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșind din muzeu
am dat peste un feliator
de fum acvamarin
holul era dezbrăcat
de inhibițiile adormite prematur
visam că ies în stradă
în tăria nopții
ieșind pe bulevardul lenin
auzeam câinii cum sfâșiau clipa
nu se opreau din lătrat
urlau tot mai răgușit și înverșunat
încercau să smulgă luna
din pieptul unei musulman
m-am ridicat din pat
în pijamalele abuzate de sudoare
am trecut prin casa adormită
cu diazepam și whisky contrafăcut
haina găurită de cuțite
am tras-o din mers peste cap
în stradă era femeia
cu trăsături de nefertiti
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revanșa câinilor
I-au luat niște oameni pe câini,
I-au dus cu arcanul departe,
În loc să le rupă din pâini,
Le-au dat câte-o porție de moarte.
Prin arșiți și ger mai trăiau,
Stăpâni pe a lor libertate,
Și tot mai puțini se trezeau,
Cu suflete tot mai curate.
Uitaseră de-a mai mușca,
Instinctul primar îl lăsară,
Crezând necinstit a mai da
Dovada obârșiei de fiară.
Crezând că omul i-e frate
Și-n lume e loc de-amândoi,
Gândeau în sinea lor poate
Că sunt izbăviți de nevoi.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la câini și visare, dar cu o relevanță mică.
Vreau să fiu un turist
Îmi imaginez viața ca și cum aș fi un turist
undeva într-o țară din lume a treia sau a doua.
Vreau să fiu un turist
în orașul în care-mi duc viața.
Vreau să hoinăresc în pantaloni scurți și cu pălărie de baseball,
cu hărți laminate și cu aparate de filmat atârnând la gât.
Vreau să descoper fel de fel de lucruri pentru întâia oară.
Iată, ele sunt puse aici doar pentru mine!
Vreau o cameră cu draperii mucegăite,
cu vedere către curți interioare murdare și copii nespălați.
Vreau mâncare nesănătoasă și praf din traficul dens
în gură, vreau fiorul produs de mizeria celorlalți.
Permiteți-mi să fiu un turist în orașul vieții mele.
Oferiți-mi o ceașcă de cafea la supra-preț în centrul civic,
permiteți-mi să fac o scurtă vizită în mausoleul trecutului
și să-i fotografiez mumiile,
[...] Citește tot
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bâlci de toamnă
E toamnă afară și în suflet
Gândurile ca frunzele veștejite
Se așează-n în culori pe șevalet
Cu într-un tablou cu margini risipite.
Viața plânge în acorduri cu frânturi de vise
Ca într-o simfonie cu iz melancolic
Având refrene de mult compromise
Îmi schelălăie prin suflet ca un alcoolic.
Doi câini aleargă singuri pe stradă
De parcă ar avea treburi multe.
Iar două pisici miaună pițigăiat
Ca să de-a impresia că sunt culte.
Porcul guiță prin curte că a fost și el primar
Iar boul a ajuns acum președinte,
Deși în urmă a rămas doar bălegar
Zâmbind, pretinde că așa a fost și înainte.
[...] Citește tot
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte bună
Un cocoș strident anunță
moartea stelelor de azi
și a viselor nocturne
cu femei și cu bărbați.
Bate moale vântul nopții
pe sub ceru-ncercănat
risipind durerea morții
și mirosul de păcat.
Credincios un câine negru
se întoarce la stăpâni,
părăsind pentru o noapte
vânătorea de nebuni.
Târșâind încet pe stradă
se retrag spre vizuini
toți ce caut-a nopții pradă.
Oameni buni dar și meschini.
[...] Citește tot
poezie de Silviu Ciortan (3 martie 2009)
Adăugat de Silviu Ciortan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din vis #14
Viața e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună și fulgeră, marea cea mare lâncezește,
noi înșine tunăm, fulgerăm și lâncezim
și, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoști că ești plictisit
înseamnă că nu ai
Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictisește, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictisește, cu suferințele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,
că este iubitor de oameni și artă îndrăzneață, care mă plictisește.
Și dealurile liniștite, & ginul, par a fi dungi de culoare
și oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munți sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.
poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanțul
cu lanțul te obișnuiești,
ai fost crescut ca bunul câine;
menirea ta e să-i păzești
pe cei ce-ți dau un colț de pâine.
în depărtare poți să vezi
atât cât lanțul îți permite,
iar dac-apuci să mai visezi,
hotarele-s nedeslușite.
cu lanțul te obișnuiești,
te bucuri auzind alt câine
lătrând la alții, dar trăiești
fără să știi ce-nseamnă mâine.
de-i frig, de-i cald, în orice zi,
îți faci lătratul ca la carte
și-un singur adevăr tu știi:
un lanț purtat până la moarte.
poezie de Ionuț Caragea din Inedite (8 iunie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reușit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin așa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, rațe, elefanți, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni și ăștia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împușcat un șase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieșire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Așadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...
Mircea Sântimbreanu în Recreația mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu puteam să-nțeleg
Nu puteam să-nțeleg cum stă osul sub carne,
ce blestem îl apasă să suporte tăcut
îndurând umilința unui melc fără coarne
târâtor anevoie printr-un veac prefăcut
Nu puteam să-nțeleg de ce doare plutirea
ca o cruntă tortură născocită de popi,
ca o rană sărată, ca un gol, ca psaltirea
recitită-n răstimpuri de eretici miopi
Nu puteam să-nțeleg câte ceruri există
și de ce fiecare nu îl are pe-al său
chiar de-ar fi să măsoare numai cât o batistă
năclăită de stele ca un geam de hublou
Nu puteam să-nțeleg care far mă încape
ca o haină lălâie și din care ocean
vreo armadă de vise și-ar croi peste ape
drumuri lungi către mine, s-acosteze în van
Nu puteam să-nțeleg de ce cântă copacii
sunt viori sau sunt arbori și cum fabrică flori,
lemn de cruci, de corăbii, de ce-i tulbură macii
când răsar printre iarbă pe sub ei, trecători
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
am mers în repetate rânduri
prin locurile satului de vis
tărâmul parcă-i rupt din Paradis
să dăinuiască la mine în gânduri.
aud parcă și-acum câinii cum latră
mă uitam cu jind la fiecare poartă
povești cu sătenii au intrat în soartă
cu mirosul proaspăt de pâine pe vatră.
mătușa Ileana mă primea în curte
și mă lăsa să mă urc în cireș
mă răsfățam cu dulce gust în iureș
mi se păreau că orele sunt scurte.
prin grădini cu tufele de iasomie
îmi parfumam copilăria cu bucurie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea era frumoasă
lui nichita stănescu și lui florin iaru
ea era înnebunitor de frumoasă și se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viață
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
și ceilalți credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără șanse
limuzinele cu jenți frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat și tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere și de întâmplare
visul revine la nesfârșit
coșmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-e teamă de câinii umbrelor
unul dintre ei și-a înfipt colții intenționat
în pulpa copilăriei
înainte să mă trezesc
nu toate glumele se citesc cu voce tare
în fața unui vis -
nu-i place să fie comparat cu cel de ieri
trag draperiile
când nu mă uit la ceas
e sărbătoare
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea omului
În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,
A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,
Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:
- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!
Ocean și mare, câmp și deal și vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căpcăunia
are capul și gura de câine, dar nu
să te muște de cu
poate visează
la o femeie cu sânii potabili: o
femeie de apă
chioară, o ceapă (?!)
poate ar trebui învățat la seral
căpcăunul
să fie un domn foarte demn
sau tovarăș de lemn
sau pur
și simplu un prieten cu gura
o idee mai mică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre câini și visare, adresa este: