logodnă

Prudenţa cu îndrăzneala logodită, sigur fac o casă sigură.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodnă

Logodnicul vine-n amurg,
vesele pletele-i curg.
Puneţi-mi rochii albastre, flori.
N-auziţi paşii biruitori?

Unde-i inelul scump, dăruit?
Luna nu vrea să-l zărească.
O, ce poveste copilărească:
cum ne-am văzut, ne-am iubit.

poezie de Magda Isanos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui logodnic "atent"

Nu ştiu ce straniu calendar
Spre fata lui, întins, îl mână,
Dar tot mereu i-aduce-n dar
A opta zi din săptămână!

epigramă de Costel Vlădescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora actuală n-am nicio prietenă. Sunt logodit cu Inter Milano.

citat din Robbie Keane (2000)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când răul cu răul se logodeşte, nu ştii ce jiganie se zămisleşte.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul tâmplelor tale e ca un poem în care s-au logodit cireşii...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lanţul
căsniciei
nu rugineşte
niciodată
inelul de la logodnă.

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic?

Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţelegere

I-am spus logodnicei, odată,
C-o vreau, mai iute, măritată.
Ea se grăbi să facă "saltul",
Cu altul!

epigramă de Ionuţ-Daniel Ţucă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se sperie oarecum, fiul de împărat, când auzi pe broască vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dară graiul ei era dulce şi viersul cu lipici ce avea îl făcu să-i rămâie tălpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap şi se făcu o zână gingaşe, şi plăpândă, şi frumoasă; cum nu se mai afla sub soare. Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă. Dară se opri, şi nu făcu nici o mişcare, ca să nu supere ori să îndărătnicească pe zâna a veni după el, căci simţi că, de aci înainte, fără dânsa nu va putea trăi. Se puseră la vorbă, şi nici ei nu ştiau ce vorbesc. Aci începeau una, aci lăsau alta, până ce se pomeniră că amurgise. Şi fiindcă a doua zi era să vie fraţii cu logodnicele lor, spuse zânei că se duce să înştiinţeze şi el pe tătâne-său că o să-şi aducă şi el logodnica. Broasca intră iarăşi în eleşteu, iară dânsul plecă la curtea împărătească. Mergea el, dară parcă-l tot oprea cineva în cale. I se părea că-l trage cineva de la spate de haine. El se tot întorcea de se uita înapoi. Nu vedea nimic, însă el îşi tot întorcea capul şi se uita. Noroc că i se scurtase calea şi ajunse acasă, căci, de ţinea drumul mai lung, te miră de nu rămânea cu gâtul strâmb, de atâta uitat înapoi.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ajunse şi găsi pe toţi ai lor adunaţi la tatăl său, începu să le povestească şiretenia celor ce i se întâmplase. Când ajunse să le spuie că a zis broaştei: "Tu să fii logodnica mea", toţi se umflară de râs deodată şi începu a-l cam lua peste picior cu vorbe în doi peri şi cu glume nesărate. Vru el să le spuie cine a fost broasca, dară nu-i deteră răgaz, căci îi luau vorba din gură, şi-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri care mai de care păcălitoare. Daca văzu, tăcu din gură şi înghiţi ruşinea ce-i făcură fraţii înaintea tatălui său. Se gândi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasă, îşi zise el, să vedem că cine râde mai la urmă, râde mai cu folos". A doua zi fiecare flăcău zbură la logodnica sa. Iară împăratul puse de împodobi palatul şi cetatea cât se putu mai frumos, ca să-şi priimească nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca în zi de sărbătoare, ostaşii se gătiră ca de alai, până şi copiii se veseleau de veselia împăratului. Veniră unul după altul feciorii cei mai mari ai împăratului cu logodnicele lor. Ce e drept, şi ele erau frumoase, hainele pare că le erau turnate pe dânsele. Fiecare îşi adusese zestre însemnată: robi, cai, căruţe ferecate; şi le priimise împăratul cum se cuvine împăraţilor şi fiilor de împăraţi.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub coroane majestoase, arborii se logodesc anual, adăugându-şi mereu alte inele.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă să fii logodit?

Este cum ai fi arestat preventiv înainte de a fi condamnat la închisoare pe viaţă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos a sperat că mâinile lui vor fi ultimele care vor cunoaşte logodna cuielor.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă învelesc de frig...

Mă învelesc de frig într-o speranţă
cum se-nveleşte soba nou zidită
în relieful de faianţă
cu focul pururi logodită.

Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înţelegi nimic
stimată doamnă-domnişoară
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Bennet: Charlotte!
Charlotte Lucas: Lizzie, draga mea. Am venit să dau o veste. Domnul Collins şi cu mine ne-am... logodit.
Elizabeth Bennet: Şi vă căsătoriţi?
Charlotte Lucas: Da, bineînţeles. Ce alt fel de logodnă mai există? (Lizzie pare uimită.)
Charlotte Lucas: O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu te uita aşa la mine, Lizzie! Nu există niciun motiv pe lume pentru care să nu pot fi la fel de fericită cu el ca şi cu oricine altcineva.
Elizabeth Bennet: Dar el este ridicol!
Charlotte Lucas: O, mai taci! Nu ne putem permite toţi să fim romantici. Mi s-a oferit un cămin confortabil şi siguranţă. Am de ce să fiu recunoscătoare.
Elizabeth Bennet: Dar...
Charlotte Lucas: Am 27 de ani, nu am bani, nici viitor. Sunt deja o povară pentru părinţii mei şi mi-este îngrozitor de teamă. Aşa că, Lizzie, să nu îndrăzneşti să mă judeci. Să nu cumva să îndrăzneşti!

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timbru

Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum?

Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna

E-un acord bilateral
Într-un cadru afectiv
Şi-un modest aperitiv
La festinul nupţial.

epigramă de Jean Buhman din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe (încercând să-l aducă pe Jerry la realitate în privinţa logodnei sale cu Osgood): Jerry, vrei să mă asculţi un pic? Ia-ţi gândul de la chestiile astea! Repetă-ţi în continuu: "Sunt un bărbat! Sunt bărbat!"
Jerry: Sunt bărbat.
Joe: Bravo!
Jerry (îşi revine): Sunt bărbat. Sunt bărbat. Mai bine muream. Sunt bărbat. Of, aşa-i că-s bărbat? Şi cu cadoul de logodna cum rămâne?
Joe: Ce cadou?
Jerry: Osgood mi-a dăruit o brăţară.
Joe (ia brăţara şi o analizează cu ochelarii lui Beinstock): Astea-s diamante adevărate!
Jerry: Sigur că-s adevărate! Credeai că logodnicul meu e vreun sărăntoc?

replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radu: Dar, ia spune-mi tu mie... că nu scapi aşa uşor... Cu prietena ta cum rămâne? Din câte ştiu, sunteţi împreună de ceva timp. Parcă spuneai că v-aţi şi logodit.
Toni: De cine vorbeşti tu, de Consti?
Radu: Nu, eu la Silvia mă refeream.
Toni: Păi da, Consti.
Radu: O mai cheamă şi Constanţa?
Toni: Nu, Consti nu vine de la Constanţa, dar aşa o mai alint eu uneori, Consti... Consti de la constipata...
Radu: Şi, cum... aşa uşor îţi abandonezi tu logodnica, mai ales acum, la greu, când înţeleg că are şi unele probleme de tranzit intestinal?

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!