lupi şi păduri

Cain

Fuge pe nisipul fabulei
Şi piciorul lui este uşor.

O, păstor de lupi
Ai dinţii luminii scurte
Ce-nţeapă zilele noastre.

Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte uşor batrâni stejari,
Eşti făcut după imaginea inimii.

Şi când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Eşti tu printre arborii vrăjiţi?

Şi în timp ce crăp de dorinţă,
Se schimbă timpul, te agiţi bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din pădurea fără aripi,
Un lup ieşi, dezorientat,
A alergat toată noaptea,
Căuta ceva, hămesit,
Urechile plecate,
Dădea din coadă,
Cu o crenguţe de vâsc
Cetini de brad,
Mult la veveriţe
S-a rugat,
Flori nu stiu
De pe unde a luat,
Să -i împletească un bucheţel,
Acum vă caută pe voi,
Andreea si Andrei!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermi în lup şi zimbru

Nu vor ajunge cruci smulte
Din străbunele-mi morminte
De nu luaţi bine aminte
După Marele zid stau arme mute

Ce vor fi de sânge-nfometate
Să-si facă furiei locuinţe
Peste ţară şi morminte
Neavând armată gloanţe

Bazându-ne pe alianţe
Ce-şi vor apăra trupul
Simtind noi iar jugul
De lagăre fără clanţe

La uşile şi geamuri, tării
Ce sunt acum prea deschise
Fără falnicele armii
Ce lăsau-n urmă răpuse

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas cu pas

Pas cu pas hoţii ne fură
Pâinea sfântă de la gură,
Râul, ramul din cetate,
Setea sfântă de dreptate.

Aur, glie şi păduri,
Inima pusă-n scripturi,
Tot ce mişcă şi gândeşte
Azi se fură româneşte.

Dăm vina-n ce-a fost să fie
În antihrist, nerozie,
Dăm vina mereu pe ruşi,
Pe Europa fără uşi,

Nu vedem că între noi
Hoţii sunt noii ciocoi,
S-au strecurat în partide,
Sunt cinstiţi doar în cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă şi cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primeşte,
Tot străinul huzureşte.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Şi-are-o ţară Românie!
Mulţi o vor, da-i numa una
Şi-a noastră-i dintotdeauna.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Nicolae Labiş

Unde eşti băiete drag?
Să-ţi revezi copilăria,
Codrii cei înalţi de brad,
Să te cuprindă nostalgia.

Tu ai plecat de mult în vreme,
Puţini îşi mai aduc aminte,
Încercând să te recheme,
Prin nescrisele cuvinte.

Pasărea cu clonţ de fier,
Lupul rău care a muşcat,
Din pământ, dar şi din cer,
Te-au distrus şi ai plecat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea adâncă

Mai sunt câţiva fideli trecutului,
Aşa cum sabia-i fidelă scutului

Şi ne îndrăgostim de toamna rece,
De umbra teiului sau umbra nucului;

Apoi, când iarna zbuciumă-n păduri
Şi se aude vag ecoul cucului,

Toţi pădurarii-şi cară lemne-n casă,
Doar lupii se aşază-n jurul focului.

*

Plânge şi muntele, plânge câmpia,
Cu râuri în volburi, zvâcnite din stâncă,

Plânge salcâmul şi ciocârlia,
În noaptea adâncă, în noaptea adâncă...

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de zăpadă

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.

Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nimeni nu mă aşteaptă aici
în coliba asta uitată din inima
pădurii de însuşi Dumnezeu
lupii au plecat spre siberii
cu gheaţa subţire
urşii migrează-n urban
şi corbii se duc din înalt în înalt
tot mai vitregă îmi este pădurea
aduc din oraş un coş cu flori de mucava
si-o pizza congelată
nu că mi-ar fi foame de ceva
că am uitat demult mirosul pâinii coapte
pe o vatră
nici sete
nu simt în decorul acesta desprins
din rama unui tablou pictat de un nebun
pe-o pânză cu penumbre
şi ce simt venind aici
vă spun că e un dor care mă sfâşie
de tot ce am crezut că sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

lume, tu, nebună lume,
lasă-mi toamna să mă fure
să mă ducă în pădure!
urle-mi lupi, lupoaice sure!
urle-mi şaptezeci de iele
depletite în vâlcele!
toate dorurile mele
le boteze-n ceţuri grele!...

lume, tu, nebună lume,
lasă-mi iarna să mă fure
să mă ducă în pădure
să sap rădăcini de mure!
lume, tu, lume nebună,
să m-arunce stele-n lună
să fac vrăji cu mătrăgună
să-i fiu iară zâna bună!

lume, tu, nebună lume,
lasă-mi primăveri pe strune

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlă câinele

lup în cuşca jandarmilor
reţinut ilegal peste noapte
de noapte stă până spre dimineaţă
cheamă soarele să încălzească
oraşul chircit de somn urlă
alături de fraţii lui din pădure
deranjează colecţia de purici toamnă -
iarnă parazito hematofagă
de talie prea mică pentru ochii
care nu poartă ochelari
urlă câinele şi caută luna
din priviri să fie în trend

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, şi în lumea asta era un păcurar bătrân şi o păcurăriţă, care aveau trei fete: Ana, Stana şi Lăptiţa. Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă, încât oile încetau a paşte când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptiţa, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui şi cu păr moale ca lâna mieluşeilor, era frumoasă — mai frumoasă decât surorile sale împreună — frumoasă cum numai dânsa era. Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră ca să culeagă căpşune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpşunele, îndată se aude un şir de tropote, ca şi când ar veni şi s-ar apropia o ceată de călăreţi. Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu prietenii şi cu curtenii săi la vânat. Tot voinici frumoşi, crescuţi în şeile cailor, dar cel mai frumos şi pe cel mai înfocat armăsar era... cine altul putea să fie?... Făt-Voinic, feciorul de împărat. Focul cailor se stâmpără în zărirea celor trei surori şi călăreţii deteră în pas mai încetişor, până ce, veniţi şi sosiţi, se simţiră duşi.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu ferestre spre suflete

Ninge cerurile s-au risipit de ninsori
Ferestrele cu lumină au devenit
Albastrul îngust al zborului de şoimi
Calcarul din albul zăpezi e scut norilor şi steauă sublimă
Ninge şi se veselesc plopii în apa dimineţii senină
Urc şi cobor în poveste în dansul focului
Se încălzeşte colindul
Pădure în brazi
Zăpada îşi ţese definitiv timpul alb în cântecul lupilor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu diversităţii

Vreau să vânez ideea pură, ce ţâşneşte
din codrii minţii, unde liberă aleargă,
să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă
un geam spre-o lume-n care gardul n-o opreşte,
s-ating penajul în sextine sau catrene,
să fac bandaje de cuvinte fără pene.

Vreau să mai râd când plânge roua de pe frunze,
atunci simt pulsul unei vieţi ce e reală,
mă pierd în cărţi, dar şi în lumea virtuală,
vreau să valsez în dansul pensulei pe pânze,
la răsărit, să lupt în ring, sau ca barbarii,
şi la apus, să joc iar şah, la malul mării...

Vreau să alerg când vântul şuieră sălbatic,
parcă în haită fug, cu lupii, în pădure,
parcă mă joc atunci, ca urşii, când au mure,
vreau să înot când briza murmură molatic,
parcă în banc înot, cu peşti din mări albastre,
şi-aş vrea să zbor ca nişte păsări ce-s măiastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscurile politicii

Un lup din Parlament, cam pătimaş
Ura pe adversari cu-nflăcărare:
Îi ponegrea ca-n codru, şi-n oraş,
Dorind să îi transforme în mioare.

Interpela pe-ai săi duşmani pe dată,
Şi pe ecran, c-un ton defăimător,
Iar când mergea, (ca omul), la privată,
Ironic, folosea ziarul lor!

Dar de o vreme, lumea-a observat
Că lupul cel colţos, neîmblânzit,
Urla mai rar, cu glasul tremurat,
Iar după şase luni a şi murit!

Certificatul sumbru, de deces,
A provocat un amplu cataclism,
Căci lupul, în mod clar, a decedat,
Intoxicat cu plumb, de saturnism.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stindard de mir

Pe un braţ de apă s-au copt
Trei mere Roşu Galben şi Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ş boală
Şi-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munţi cu codrii mulţi
Pe care cerul la sfinţit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori

Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roşu din puterea inimii

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ai fi tu

Au amuţit de prin păduri toţi cerbii.
Şi lupii, deodată, au tăcut.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Eu unde aş fi fost? Ce-aş fi făcut?

În scoaba de copită se adapă
Mici vietăţi ce vor mai rătăci.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Din ce motive-aş supravieţui?

Cu sufletul plecat în pribegie,
Ecoul depărtării a-ncremenit.
De n-ai fi tu, să îmi respiri aproape,
Aripa mea unde-ar fi odihnit?

În umbra de-ntuneric, pe furiş,
O altă dimineaţă se-ntrevede.
De n-ai fi tu să îmi respiri aproape,
Pădurea n-ar mai fi atât de verde!

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu stau în umbră

Eu stau la umbra munţilor din Oz şi nu mi-e teamă,
Că în oraşul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Şi-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.

Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.

Şi de mi-s dimineţile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oţeţită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Şi mă ucid

Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în ţările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măşti, să se răzbune
Şi îmi îmbracă versu-n praf şi în moloz.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul pădurii

Se leagănă în vuiet dulce vântul
Pitindu-se în văile adânci,
Doar el, doar păduraru-şi ia avântul
Dansând pe dâlme sau golaşe stânci.

Bunicul Luţă-pădurar de frunte,
Lăstar între lăstari, stufos străbun,
Mihai, Ionel-brigadieri de munte
În negura pustiului nebun

Şi tata toată viaţa pădureşte
Şi străbunicul tica Puie chel,
Polata dealului îi răcoreşte
Şi clipocitul apei reci-la fel.

Cu lupul, ursul, vulpea, iepuri, taine
Şi lighioane-n frunze arămii,
Stejari, salcâmi, fagi, brazi îmbrăcând haine
ŞI cântătorii verii mii şi mii

[...] Citeşte tot

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă idilică

Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară
Scria în codru, poezii,
Urla la stele înspre seară,

Nu o scăpa din ochi nicicând,
La stînă, sau la gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii!

Cuprins de-al dragostei fior
Şi doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.

I-a oferit ciuperci, vânat,
Şi casa sa de pe tăpşan
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!