Citate despre moarte și picioare, pagina 4
Tristețe optimistă
Oasele
îmi trosnesc,
urechile
îmi țiuie
și, uneori, pocnesc,
picioarele
au cărări diferite
și nu mai vor să m-asculte,
gândurile,
mereu în trecut,
care, deși plin,
este amestecat și confuz,
prezent,
fără rost,
viitor,
făr-orizont,
trup bolnav,
și suflet mort,
din fericire,...
încă mai pot!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său către împăratul, își ia ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge, până se înnoptează bine. Și când prin dreptul podului, numai iaca și ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă.
Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te întrebi ce poate să îți dea Iisus. De ce trebuie ca cineva să îți fie folositor ca să-i dai dragostea ta? De ce această căutare constantă după ceea ce este important? Unii oameni l-au urmat pe Iisus când și-a proorocit propria moarte pe cruce. Maria Magdalena L-a iubit și I-a spălat picioarele cu lacrimile ei, neavând nici o idee că ar putea obține de la El iertarea păcatelor și un loc în rai. Ea L-a iubit doar de dragul iubirii. Fă și tu la fel!
Richard Wurmbrand în Îmbătat de dragoste (1992)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 65
Bronz, piatră și pământ și mare-ntinsă
Se-nchină morții, căci sunt trecătoare
Și-atunci cum poate ea să fie învinsă
De frumusețea care-i ca o floare?
Cum ar putea a verii briză pură
Să se opună când năpasta cade
Dacă nici piatra nu-i atât de dură,
Iar porțile de fier Timpul le roade?
Ce cugetare aspră! unde oare
Va pune Timpul scumpa nestemată?
Cine-ar putea să-l țină de picioare
Ca să nu-i fure frumusețea toată?
Nu poate nimeni, fără îndoială,
Dar dragul meu sclipește în cerneală.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă pârnaie
mă nene
să moară veche
să ardă mandatu' meu
în farfuria (plină!) lu' dom' judecodor
să cadă cariați toți dinții sorții pofticioși
la osu' meu
dacă pupa-v-aș intențiile voastre de surâs
nu m-oi răsuci
spre suferință cu călcâiul
și mi-oi iubi năprasnic
Maria și Mediterana, chioșcul de ziare din colț
crama, scaunul meu, atelierele și... treaba mea...
și nu mi-oi ține degetele toate de la picioare
afară
parandărătu' ei de viață...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă sperie fundamentalismul religios al românilor, cum se calcă lumea pe picioare la moaște sau la înmormântările artiștilor săi.
citat din Marina Krilovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc de ultima țigară
La moartea mea, mi-ar pare bine,
Să vină șeful meu Stamate;
Și când voi fi culcat pe spate,
Să stea-n picioare lângă mine.
epigramă de Ion Micuț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kasida
Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.
Culoarea bolții oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.
Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.
Inima grăiește de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, dușmanul niciodată.
Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.
Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa și spinii.
Cu ochii tăi albaștri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.
[...] Citește tot
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din perspectiva unui suflet mort
Mâinile imi sunt legate nu le pot mișca
Zăpada de pe mine este foarte grea,
Mai aveam de spus, mai mult de un cuvânt,
Dar fără rost că acum sunt sub pământ.
Cred că timpul meu sosește
Pământul de pe mine ma orbește,
Buzele-mi sunt vinete, picioarele dezmembrate
Eu si tăcerea, eterna singurătate.
poezie de Ana Costache (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Ana Costache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bețiv laudă cumpătarea
Rotește-te-n juru-mi frumoasa mea leliță,
Refuză-le pașilor mei de dans declinul,
Voi rămâne-astfel mereu treaz,
Deși beau vin până-mi fac plinul.
Cumpătarea este-un giuvaier,
Mai mult decât pot spune o ador;
De-aceea ține-mă în vârtejul dansului,
Chiar dacă-alături bețivii sforăie și dorm.
Ai grijă la picioare, ai grijă la picioare,
Rămâi pe valul dansului, fă un mic efort,
Căci sub fiecare, sub fiecare dansator
În pământul rece zace-un mort.
Fără ezitări, iubita mea,
Fii zână, nu doar o leliță;
Un bețiv este-un om mort
Și toți morții-s beți criță.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic...
Afară curg în vale lacrimi
Ce vin cu vești nu tocmai bune,
Despre-un copil înjunghiat de patimi,
Patimi aduse de mințile nebune.
Pic, pic
Pic, pic
Pic, pic
E-n suferință și sufletul lui moare
E vina noastră zic, a tuturor
E-nvins, slăbit, el cade din picioare,
Dar nici acum nu vrea să vadă mila lor.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt trepte ce nu țin seama de felul pantofilor ce le calcă în picioare dar care în schimb, mor după felul în care sunt sărite de aceștia!
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nobilă este teoria cărților. Cărturarul epocii dintâi și-a însușit lumea din preajmă; a cugetat asupra ei; a rearanjat-o în mintea sa și a zugrăvit-o din nou. A perceput-o ca viață; a răspândit-o ca adevăr. A apărut sub forma unor acțiuni de scurtă durată; l-a părăsit sub forma unor gânduri nepieritoare. I s-a înfățișat ca îndeletnicire; a plecat ca poezie. A fost un fapt mort; acum e cugetare vie, stă în picioare și e în stare să meargă. Acum durează, zboară, inspiră. Se avântă în înalturi și cântă exact pe măsura adâncimii minții din care a izvorât.
citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se știe.
Morții își schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristețea mea aude nenăscuții câini
pe nenăscuții oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
și. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o folosești la nevoie..
când gheată îți va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...
Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..
Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viață sa prindă toate...
In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Eduard I "Picioare lungi": Aduceți-mi-l pe Wallace. Dacă se poate, în viață... dacă nu, și mort e bine.
replică din filmul artistic Inimă neînfricată
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menestrelul
Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Pentru că din gâtlej
Ies cântece duium,
Tu nu crezi
Că mi-am stăpânit plânsul
Și durerea
Până acum.
Pentru că pe gura mea
Se întinde râsul,
Tu nu auzi
Plânsul care ne desparte:
Pentru că picioarele mele
Iubesc dansul,
Tu nu știi
Că sunt pe moarte.
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o să mai fiu
lighean de pământ
sub streașina inexistenței?
Nu mă goli, Doamne!
Vei spăla neantul pe picioare
cu picăturile de moarte
care lenevesc în mine.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul și călăul
După ce capul ei frumos căzu,
Omul cu gluga roșie, sclipitoare,
Proptit de stâlp, din părul lung văzu
Un trandafir căzându-i la picioare.
Și ca lovit de-un trăznet nemilos
Cu mintea și privirile confuze,
Îl ridică, fără să vrea, de jos
Și-l apasă, însângerat, pe buze.
Din clipa-aceea, zile, nopți la rând,
El care-a dus la moarte nepăsându-i
Sute și zeci de suflete plângând
Plânse amar, cu sufletul, la rându-i.
Și-ncins cu-o rasă neagră, plin de zel,
Porni să caute milă și iertare,
Erau atât de mulți uciși de el
Că-ntregului oraș cerea-ndurare.
....................................
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și picioare, adresa este: