Citate despre privighetori și timp, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la privighetori și timp, dar cu o relevanță mică.
Cinci poeme pentru ieșirea din apă (În memoria poetului Ion Stratan)
I
De multă vreme
Urmai un drum sângerând
Sângele drumului devorând
Sângele trupului întru zidire.
Prin rigole de plastic
Păpădia nu mai înflorește
Ora se-ntunecă vântul moare
Printre molizii uscați
II
Duși sunt viii
La marele iarmaroc al iluziei
Cei lăsați pe la vetrele lor
Își aprind ultimele lumânări
În timp ce tăcerea prinde rădăcini
Printre mestecenii loviți de trăsnet
Prin fagurii risipiți în diaspora morții.
[...] Citește tot
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise... dulci
Intr-o floare de te culci
Îți doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aș înveli cu petale
Dulci ca frăguțele tale
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.
Culcă-te sub clar de lună,
Ține visele în mână
Și prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care știe-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esti la fel ca mine
De nebun...
Privind...
Ai sa-ntelegi...
Tu nu esti altfel...
Esti la fel ca mine...
De sus pare-o intinsa panza
Ce este patata-n verde albastrui
Dar de cazi, fara vreo scuza
Te trezesti umbland hai-hui
De nebun...
Si nu te miri caci timp nu ai
Din pricina gandului neostenit
Ca esti un geniu. Ce ai?!
Ce vrei?! De ce ai atipit
Privind...
Ploua-ntr-una far' vreun sens;
Paradoxal, doar ideile-mi sunt ude,
[...] Citește tot
poezie de Marius Florin Mihaescu (1996)
Adăugat de Marius Florin Mihaescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La așa-zisul "superrevelion" dintre anii 2021-2022, la tembeliziunea manelistă rRomânia TV au cântat manele toată noaptea o mulțime de păsări: ciocănitori, ciori, ciuhurezi, ciutaci, ciuvici, corbi, coțofene, cuci, cucuvele, curci, fazani, gaițe, gâște, ghionoaie, grauri, guguștiuci, huhurezi, papagali, prigorii, pupeze, rațe, sticleți, strigi și ulii. Nicio ciocârlie, nicio mierlă, nicio privighetoare...
George Budoi în Tembeliziunile în aforisme, epigrame, pamflete și satire (1 ianuarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărie, Mărie...
Între tine și mine,
Mărie, Mărie,
să fie război,
să fie-armonie?
Vrei flori ca să fie,
de iasomie,
Mărie, Mărie,
murmur spre stele,
de filomele,
raze de lună,
maci în cunună?
Vrei lună răsare
și-nfiorare
pe suflet și trup,
iubire de... lup,
dorinți pe nisip
și îngeri cu chip?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterioșii hazari
Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,
Viața e lentă cu inexistenții,
Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă.
Fotografiile din creier s-au șters.
În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.
Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice.
Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.
Opera privighetorii nu a fost tipărită.
Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea.
Plânsul este muzical și matematic.
Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.
Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci.
Când toți plâng, cine mai este sincer?
Hai, îmi spuse fata de la intrare,
Fugim în desiș, va trebui să te sărut.
Așa mi-a porunci Stăpânul.
Despre hazari, nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lăcrămioară făra lacrimi
Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.
Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?
Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.
Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.
Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plug ușor din plug cel greu
Iată anul vechi se trece,
Doua ore după zece
Și-am trecut în noul an,
Sub copite de troian
Toți trecuți în cel ce pleacă,
An bătrân, cu mintea seacă...
Mai sunt doar câteva clipe,
Viitorul cu aripe
Devorează ca pe-o pradă
Ce i-am hărăzit ca nadă
Într-o mantie doar din ață
Neagră-n spate, albă-n față;
Un tangou pe note seci,
Pe care de nu-l încerci
N-ai dansat practic vreodată,
Viață, tu nevinovată
Dansatoare prea silfidă,
Un hibrid între omidă
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din iarnă
Începe astrul iernii măreț să se topească
treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug
și-n urma lui rămâne o țară românească
mai pură și mai plină de semne de belșug
această iarnă aspră a fost un dar al firii
urcând pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult
prin gura ei, pesemne, pelasgii și ilirii
ne-au spus ce ierni domniră la Dunăre, demult.
Azi, suflă băltărețul ca soarele prin lupă
surpând împărăția zăpezii pe pământ
un singur colț al ierbii e de ajuns să rupă
cu răsuflarea-i caldă armuri de neînfrânt
în staule jilave nasc alte generații
de vietăți și ierburi cu trup îmbălsămat
și-n nopți de ovidenii simți cum tânjesc Carpații
de aurul și vlaga care le-au fost furat.
Împung orbește puii prin bulbii de răchită
în cruciada hranei pornesc în zori de zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ascunde-mă, iubire fără timp
Ascunde-mă în sufletul tău ca o floare albastră printre iarba
smaraldată din poiană, când soarele iluminează chipul in aprilie.
Iar de vrei să mă săruți, amintește-mă cu parfumul viorelelor
îmbobocite, când privighetoarea cântă madrigalul zorilor.
Ascunde-mă între pliurile timpului, ca o lacrimă
ce dăltuiește un rid pe chip, când plouă neîntrerupt.
Ține-mă strîns iar, iubite drag, în amintirea plimbării
în pădurea de pini mirositoare a reavăn în acea zi de mai.
Nu vei fi niciodată singur dacă vei atinge corzile vioarei,
ca o mângâiere de voaluri prețioase în sipariu,
un solfegiu proaspăt de nalbă de-abia șoptit.
Ascunde-mă iubire în hăul gravat al trecutului nostru,
între flaute pe dealuri și boncăluit al junilor cerbi,
fără timp și remușcări când apusul va coborî în noi.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii fără norduri
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, așa cum știm, cu stângul,
Mi-a înghețat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colț de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Și-n talpa zilelor, spulber de beznă.
Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.
De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.
[...] Citește tot
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxia culori opt
Fierbinți vise-nserate de iulie
Jucând șotron printre raze de stele
Aruncând pietra privirii rebele
Căutând constelația-n opt căpruie!
De unde răsare acea opta zi
Fără ore-n care suntem galaxii
Cu a opta culoare de sub gene
Curcubeiate sub zări sprâncene
Ce cerul și-o dorește infinit
Să-i fie aroma de rouă-n răsărit
Ce caut si eu de când te-am auzit
Privighetoare stelară ce mai vrăjit
Cu glasul razelor de lună plină
Topindu-mă-n maree-n sânge venină...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke
Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toți
el nu are chip și nu are nume - poetul!
Viața lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.
În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat
năpastele toate cu bărbăție
și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins
în muntele singurătății, ce și-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
și minutarele vremii treceau
ca tăișuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La lăsatul serii
La lăsatul serii, luna răsare
deasupra bălții lângă sat;
uite și colo, o lebădă apare
și țânțarii-s gata de pișcat.
Au fugit și peștii la culcare,
undițele abia se văd pe apă;
gândul meu dus spre visare,
cu grabite iluzii se adapă.
Prin sălcii și păpuriș venise,
să adie, o suflare de vânt;
decimat de întrebări și vise,
lebăda mă trezi pe pământ.
Și tot urcă luna sus pe boltă,
ceru-i pustiit de-ntâii nori;
prin luncă, cantecel tresaltă
al nevăzutelor privighetori.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privighetori șoaptă
Cântă-mi cucuvea cu ciocul
Mi-a plecat cu ea norocul
Și-mpietrit-mi este trupul.
Inima-mi urlă ca lupul..
Tu să-mi smulgi din jale
Să o duci sus la lună
Și acolo să rămână
Printre ale ei bucle
In păsări de șoapte
Pierdute mereu prin noapte
Ca ale tale surate
Printre ramuri goale
Cu privirea mea uscată
Fără muguri de zâmbete
De mult cu tine, plecate..
Cu privighetori șoaptă
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liguriei
Pe munții tăi, in timpul din tinerețe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
și scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste și ințelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Și se surpa muntele și vara.
Chiar și de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naște pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,
[...] Citește tot
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul iubirii
auzi, privighetoarea cântă
și magnoliile au înflorit
sufletul fericit spre cer se avăntă
în ploaia de lumină primenit.
timpul umple albastră amforă
cu roua ghioceilor plină de parfum
surâsul curcubeului minune de metaforă
sensibilizează sufletul meu acum.
geografia iubirii s-a umplut de cocori
fluturii se zbat să iasă din coconi
îndrăgostiți cu brațele pline de flori
curtează fecioare ca niște baroni.
se celebrează dragostea în lumea largă
emoții erotice și prin mine aleargă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, vino,-i primăvară!...
Iubite,-i luna mai și-i liliacu-n floare
Mi-ai spus că ai să vii după apus de soare
Când stelele răsar, pe boltă se adună,
Să ne plimbăm pe-alei în nopțile cu lună
M-am îmbrăcat în voaluri lila și te aștept
Să-ți simt căldura vocii și clocotul din piept
Tu să-mi presori poteca cu flori de liliac,
Eu să îți pun pe buze, pecete,... flori de mac...
Din cupa de lalele să bem ca din potir
Nectarul fericirii, iar îngerii cu mir
Pe frunte să ne ungă a binecuvântare
Și să alunge dorul de-atâta așteptare!...
Parfumul de narcise, zambile și lalea
Să-nvăluie-n mister... iubiri de catifea...
Din albe flori de măr să-mi pui pe cap cunună
Să-ți fiu regina nopții sau raza ta de lună
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre privighetori și timp, adresa este: