repulsie

Când vă aflaţi în prezenţa cuiva care are tendinţa să uite nume, cercetarea analitică vă va permite întotdeauna să constataţi că, dacă anumite nume îi scapă, nu este pentru că îi displac sau îi evocă amintiri dezagreabile, ci pentru că la el se includ în alte lanţuri de asociaţii cu care ele se află în rapoturi mai strânse. S-ar putea afirma că aceste nume sunt legate strâns de aceste lanţuri asociative şi sunt respinse de alte asociaţii ce se pot forma după împrejurări. Amintindu-vă de asociaţiile mnemotehnicii, veţi constata nu fără oarecare uimire, că unele nume sunt omise ca urmare a însăşi asociaţiilor care sunt stabilite în mod intenţionat pentru a evita fenomenul uitare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isabella: Cine e dumnealui?
Nobil în vârstă: E cel mai grosolan, mai insuportabil, mai respingător şi mai prost-crescut...
Prinţesa Bitotska: Cu alte cuvinte, un american!

replici din filmul artistic Vals imperial (30 aprilie 1948)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi cum putem uita, în general şi între altele, evenimente care, aşa cum sunt acelea din primii ani de copilărie, cu siguranţă că ne-au lăsat o impresie din cele mai profunde? Este aici o problemă de un ordin cu totul diferit, în soluţionarea căreia putem foarte bine să atribuim un anumit rol apărării împotriva senzaţiilor de suferinţă, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acest factor este departe de a explica fenomenul în totalitatea sa. Este un fapt incontestabil că impresiile dezagreabile sunt uitate cu uşurinţă. Numeroşi psihologi au sesizat acest fapt care a făcut asupra marelui Darwin o impresie atât de profundă încât el şi-a impus ca "regulă de aur" să noteze cu deosebită grijă observaţiile care păreau devaforabile teoriei sale şi care, după cum el a avut ocazia s-o constate, nu voiau să se fixeze în memoria sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două feluri de mânie şi anume: una care este foarte iute şi se manifestă puternic în exterior, dar totuşi are un efect redus şi poate fi uşor potolită;cealaltă, care nu apare atât de clar la început, dar care roade mai mult inima şi are efecte mai primejdioase. Cei înzestraţi cu multă blândeţe şi multă iubire sunt cei mai predispuşi la primul soi de mânie. Căci ea nu provine dintr-o ură adâncă, şi dintr-o repulsie subită, pentru că având multă afecţiune, ei se interesează de cei pe care-i iubesc ca de propria persoană. Astfel că ceea ce pentru un altul nu ar fi decât un motiv de indignare, pentru ei este un motiv de mânie. Dar această tulburare nu este de durată, deoarece forţa surprizei nu se menţine şi, îndată ce îşi dau seama că motivul supărării lor nu ar fi trebuit să-i tulbure atât de mult, ei se căiesc.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între moartea lui Handel în 1759 şi afirmarea lui Edward Elgar în ultimul deceniu al secolului trecut, în Anglia n-a existat nicio personalitate majoră în domeniul muzicii... Elgar s-a abătut de la vehile tipare. A fost recunoscut drept cel mai mare compozitor al Angliei şi s-a bucurat de o reputaţie imensă în timpul vieţii. Apoi a scăzut rapid, pentru a creşte din nou în anii '60 ai secolului nostru... Căderea lui Elgar în desuetudine timp de mai multe decenii trebuie pusă nu numai pe seama esteticii neoclasice, cu repulsia ei faţă de romantism, ci şi a interesului faţă de naţionalism, reprezentat în Anglia de Ralph Vaughan Williams şi reînvierea şcolii elisabetane... Naţionaliştii s-au orientat spre fondul nativ, dar Elgar n-a vrut să procedeze în acelaşi fel. El considera că datoria compozitorului este să inventeze melodii, nu să le citeze sau să pornească de la temele trecutului... În 1900, Elgar era deja cel mai vestit compozitor din Anglia, mai ales după uriaşul succes cu Variaţiunile Enigma din 1899.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bree: Ia ascultă. Femeia asta ţi-a dat viaţă, şi a Cincea Poruncă spune să ne respectăm părinţii oricât de hidoşi şi respingători ar putea fi.
Orson: Nu spune chiar aşa...
Bree: Orson, se subînţelege!

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de Andra Stroe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Ca să devină maestru
Mai avea nevoie
De încă o victorie
Ca să atingă apogeul
Trebuia să câştige meciul
Dar tăcerea-l apăsa
Mai tare decât nonşalanţa
Atunci el va folosi
Efectul de bumerang
Ca forţă nucleară
De repulsie a urii
Păstrând imaculată
Starea de veghe.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extinzând concepţia asupra deformării numelui, găsim că explicaţii analoge sunt valabile pentru unele cazuri de lapsus cu efect comic sau absurd: "Vă invit să râgâiţi (aufstossen) pentru prosperitatea şefului nostru" (în loc de: să beţi – anstossen). Aici o atmosferă solemnă este tulburată, contrar oricărei aşteptări, de irupţia unui cuvânt care trezeşte o reprezentare dezagreabilă; amintindu-ne de unele cuvinte şi discursuri injurioase, suntem autorizaţi să admitem că în cazul de faţă o anumită tendinţă caută să se manifeste, în contradicţie flagrantă cu atitudinea aparent respectuoasă a vorbitorului. În fond, este ca şi cum acesta ar fi vrut să spună: nu credeţi în ceea ce spun, nu vorbesc serios, îmi bat joc de moşulică etc. Fără îndoială la fel se petrec lucrurile în cazul lapsusurilor în care cuvinte anodine se văd transformate în cuvinte inoportune şi obscene, cum ar fi, de exemplu, "apopo" pentru "apropo" (Meringer şi Meyer).

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oamenii nu sunt sinceri cu noi?" e una dintre cele mai frecvente întrebări întâlnite. Ne deranjează minciuna până la culme şi ne simţim aproape trădaţi dacă ea îşi face loc în interacţiunea noastră. ÎNSĂ: înainte de a pretinde sinceritate, hai să ne asigurăm că suntem capabili să acceptăm pe deplin că ea s-ar putea să nu coincidă cu aşteptările noastre. Atitudinea judecativă şi respingătoare nu va încuraja în niciun fel deschiderea celuilalt, ba – din contră –, o va inhiba. Adesea oamenii evită să fie sinceri pentru a evita un conflict deschis sau pentru că se simt judecaţi şi neînţeleşi! Când crezi că partenerul de discuţie îşi va ieşi din pepeni dacă îi mărturiseşti X lucru, e aproape normal că vei evita să faci asta. Paradoxul e că mulţi pretind sinceritate, dar nu sunt îndeajuns de stăpâni pe reacţiile lor emoţionale pentru a o primi. De obicei, oamenii nu caută sinceritatea propriu-zisă, ci doar validarea externă a ceea ce cred ei. Şi când nu o primesc... vai şi amar de cel care a îndrăznit să le dărâme iluziile şi să le doboare aşteptările!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este revoltător? În mine s-a instalat această boală respingătoare numită iubire şi nu se poate compara cu nicio boală a trupului – şi eu sunt atât de marginită, atât de degenerată şi, pe deasupra, am încercat să te învăţ şi pe tine.

citat din romanul Magicianul de John Fowles
Adăugat de K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria umană poate fi privită ca pe o conştientizare care încet începe să răsară, că noi suntem membrii unui grup mai mare. Iniţial loialităţile noastre erau doar pentru noi şi familia noastră imediată, după aceea, pentru grupurile rătăcitoare de vânători-culegători, apoi pentru triburi, aşezări mici, oraşe-state şi apoi pentru naţiuni. Am lărgit cercul celor pe care îi iubim. Acum, noi am organizat ceea ce sunt modest descrise drept super-puteri, care includ grupuri de oameni din medii etnice şi culturale divergente care într-un anume sens lucrează, împreună - cu siguranţă o experienţă de umanizare şi formare a caracterului. Dacă vrem să supravieţuim, loialităţile noastre trebuie extinse în continuare, pentru a include întreaga comunitatea umană, întregul Pământ. Mulţi dintre cei care conduc naţiunile vor considera această idee ca fiind dezagreabilă. Ei se vor teme să îşi piardă puterea. Vom auzi multe despre trădare şi lipsă de loialitate. Statele-naţiune bogate vor fi nevoite să îşi împartă bogăţia cu cele sărace. Dar alegerea, după cum a spus odată H. G. Wells într-un context diferit, este clară: UNIVERSUL sau NIMIC.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te gândeşti că o prăjitură este nu numai plină de calorii, ci şi de zaharuri şi chestii care nu sunt tocmai sănătoase pentru organism, s-ar putea să-ţi creeze chiar o stare de repulsie.

citat din Gabriela Cristea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Der-Di)

Ne deranjează derbedeii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e derbedeu...
Ne deranjează când suntem desconsideraţi de alţii, dar pe niciunul când el îi desconsideră pe alţii...
Ne deranjează descreieraţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e descreierat...
Ne deranjează desfrâul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează despotismul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează deşănţarea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează oamenii detestabili, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e detestabil...
Ne deranjează oamenii dezagreabili, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dezagreabil...
Ne deranjează oamenii dezaxaţi, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dezaxat...
Ne deranjează dezmăţul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...
Ne deranjează dictatorii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dictator...
Ne deranjează oamenii dificili, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dificil...
Ne deranjează diliii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e diliu...
Ne deranjează dispreţul altora, când îi suntem victime; cu al nostru ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În compararea diverselor stări de plăcere şi durere, iată normele de orientare. Vrem să gustăm plăcerea, nu alegem, nici nu vrem durerea. Starea de mijloc nu o preferăm plăcerii, însă o preferăm durerii. Vrem orice condiţie unde există multă plăcere şi puţină durere şi nu vrem pe aceea unde durerea întrece plăcerea. Relativ la starea unde plăcerile se cumpănesc cu durerile, e anevoie a hotărî dacă o vrem. Alegerea şi voinţa nostră rămân în suspensie, după cum plăcerile şi durerile sunt mai numeroase sau nu, mai vii ori mai slabe, într-un cuvânt după cum se echilibrează între ele. În fine, când una e egală cu alta, suntem osândiţi, a nu putea vrea, fiindcă voinţa noastră nu se hotărăşte pentru sau contra, decât când predomneşte obiectul afecţiunii sau repulsiei sale.

citat din Sogyal Rinpoche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticipez că o anumită parte a populaţiei, minoritară de altfel, profund tulburată de bolile transmisibile, precum şi de tulburările mentale, având obiceiuri respingătoare cum ar fi dorinţele nesăţioase de a se intoxica, îşi duce existenţa într-o suferinţă permanentă, şi presupun că nu ar ezita să ucidă atunci când suferinţa lor ar deveni insuportabilă. Idealul lor îi determină să ucidă la fel ca Abraham, având credinţa că trebuie să ucidă, fără a avea însă superstiţii în legătură cu moartea. Pedeapsa pentru aceasta nu ar fi moartea sau mutilarea corpului, nici mutilarea vieţii prin întemniţare, niciunul dintre aceste lucruri oribile, ci a le lua totul, în afară de memorie.

H.G. Wells în Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane (1901)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Mexic, şobolanii preferă să moară de foame decât să mănânce ceva iute din pubele. Iar experienţele de laborator în care cercetătorii au încercat să dreseze animalele, astfel încât să poată ingera aceste mâncăruri, au eşuat. Emoţiile umane sunt însă flexibile. Putem învăţa să ne bucurăm de ceva care iniţial nu ne era numai indiferent, ci ne provoca şi repulsie.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un culegător

de ştiri în cel mai propriu
înţeles al cuvântului
pentru că-şi strângea recolta
şi din piatră seacă: ciulea atent
urechile
la informaţiile răsărite ici-colo
nu-i pasă în cine loveşte sau ce
interese
periclitează ştirile adevărate
pentru a strânge informaţiile
nu mai ţinea cont de etică
şi metafizicianul sau moralistul
n-ar fi acceptat niciodată
aceste metode respingătoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca nova

Când arca-şi construia pe cală,
I-a zis lui Noe-un glas din nori,
Să ia doar soaţă, fii, nurori
De soacre, nicio pomeneală!
Şi bietele, la-ngrămădeală,
Puteau să urce, noaptea,-n zori
Pe lângă animale, ori,
Doar singure, mai cu fereală
Dar Bibliei, i-e fermă slova,
Primit-a Noe sfaturi sacre,
Pe cin-să ia în Arca Nova,
Scăparea cui să îi consacre:
E cert că până şi Iehova,
Avea repulsie de soacre!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tozgrec nu le apăru tuturora. Dimpotrivă, se dovedi foarte capricios în a alege - iar dacă la baza vizitelor sale se afla totuşi o logică, aceasta era insondabilă. Pe lângă asta, nu se manifesta într-unul şi acelaşi fel: avea când înfăţişarea unui moşneag bărbos şi maiestuos, când pe aceea a unui cerşetor jegos, împuţit, cu ochii înroşiţi şi umflaţi, cu o rană adâncă în frunte, cu craniul plin de viermi. A mai fost văzut şi în alte situaţii respingătoare.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian îşi verifică tălpile pantofilor, dar nu zări nimic neobişnuit; nici urmă de gândaci. Poate papagalului i se păruse totuşi. Deodată zări acvariile în care, într-adevăr, printre talaj, mişunau o sumedenie de gândaci, de diverse forme, dimensiuni şi implicit, specii. Imediat, deşi nu intenţionat, se strâmbă uşor. Nu întârzie prea mult în a admira acele creaturi, pe care totuşi le considera oarecum respingătoare, din punctul lui de vedere, măcar puţin; nu le găsea deloc atrăgătoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!