Citate despre visare și viteză, pagina 4
Textele de mai jos conțin referiri la visare și viteză, dar cu o relevanță mică.
Exercițiu din asfințit
Urcăm scările dealurilor în căutarea fagurilor iubirii,
Ne așezăm la masa soarelui în scăunele de flori,
Ne iubim privind împrejur până în apusul amintirii,
Până clipele își destramă frumoasele culori.
Încercăm scara fericirii fără de sfârșit
Ori de câte ori în stomac fluturii aleargă,
Nu ne gândim să ne întoarcem de unde am venit,
Vibrația noastră este întreagă.
Am ieșit din mine scrâșnind în viteză,
Furtuna cu fulgere nu ne spală de păcate,
Lumea ne așează într-o mare paranteză
Socotind fericirile clipei și visele deșarte!
Am urcat dealuri și ne-am iubit,
Exercițiu perfect vine din asfințit!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrando, vibrando, vibrando
Am încercat gura să deschid pentru a cânta
În note m-am împiedicat, riscând a mă accidenta.
Și peste cheia sol eu am căzut.
Dușmanii ar fi râs in hohote, de m-ar fi vazut.
Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do
Rog accelerando acest cantando
Și rapid vibrando, vibrando, vibrando
Din suflet rog să susțineți cu aplauze
Orice ritm și muzică ce inima face să vibreze.
Și sângele în vene înfierbântă.
La orice om ce o simte și o ascultă.
Chiar și sufletele fără de grai, ce au speranță.
Vise, idealuri, culori și nuanță.
Privind în picături de apă, curcubeul cum se colorează.
Și cum prin vene curge sânge, ce neîncetat dansează.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte cu iz de trecut și viitor
Noaptea mă acoperă
Încetul cu încetul
Infiltrându-mi sub pleoape
Goliciunea zilei ce stă să treacă
Și îmi pătrunde în suflet
Ca o lavă izgonită
Din muntele vieții.
Visele prind contur
Împrăștiindu-și seva în toate
Măruntaiele gândurilor mele
Miroase a trecut...
Simt în nări parfumul
Dorințelor arse
Și văd cu ochii minții
Umbrele dorințelor viitoare
Strecurându-se năvalnic
În noaptea trupului meu
Trecerea de la ieri la azi
De la azi la mâine
De la ce a fost și ce va fi
[...] Citește tot
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde și-un smarald
Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!
Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!
Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu mă scald!
Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!
Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!
[...] Citește tot
poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi doresc urgent să văd cât mai mulți oameni bogați, cu relații minunate, sănătoși tun. Pentru ca în ziua imediat următoare, când acești oameni care cred că au obținut tot ce au visat vor ieși pe stradă, vor realiza că degeaba ești fericit, bogat, iubit și sănătos într-o societate în care milioane de oameni rămân săraci, violență și criminalitatea sunt la cote maxime, mama natură sătulă de abuzurile asupra planetei îi dă cu dezastre naturale. Atunci, când oamenii vor realiza că nu poți să fii doar tu singur fericit într-o lume ce se autodistruge, se va reveni rapid la comunitate, suflet și cooperare. Așa că te rog, devino bogat și fericit cât mai repede, că apoi începe munca.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu - speranța de rezervă
Hai să bârfim
pe
marginea
și
de ce nu
în
centrul acestui vers
NU CREDEAM SĂ-NVĂȚ A MURI VREODATĂ
De pildă
tu
ce ai de spus
Eu pur și simplu trăiesc
când să mai învăț și să mor
Bine
mai departe
Dar tu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infraț'ionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am întâlnit pe nimeni care să aibă succes ALTFEL, decât făcând muncă interioară. Atunci când cauți rezultate rapide, construiești castele de nisip. Orice lucru solid, are nevoie de o fundație solidă. Cititul, experiențele trăite, eșecurile din care se învață lecții, reprezintă un proces de învățare și orice om care și-a dezvoltat măcar o abilitate în această viață cunoaște această "curbă de învățare". Gândește-te la viața ta. La ce lipsește, de ce anume suferi, ce visuri și dorințe ai. Pentru orice lucru bun pe care îl vrei, ai nevoie să parcurgi această curbă de învățare. Ce ai făcut azi pentru asta? Dar ieri? Sau săptămâna asta? Punând cap la cap aceste răspunsuri, îți poți prevedea viitorul.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul zeiței
Te știu acum! Era doar o pojghiță
acea răceală din privirea ta,
dar mersul calculat, ca de actriță,
te-a dat de gol rapid, iubita mea!
Păreai de fier, erai întruchipare
a unei zeități de prin Olimp
ce-i gata să răspundă cu teroare,
la orice provocare, dur, la timp.
Dar te-am ghicit! Privirea-mi insistentă
te-a străbătut și, dincolo de scut,
am întâlnit iubirea ta latentă,
pe care s-o descopăr n-am crezut.
Ți-am curățat răceala din privire,
și ți-am spălat mândria-n ape noi,
învăluindu-te cu-a mea iubire,
și-nlăturând carcasa ca de sloi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să reușim împreună cumva. Într-un sens neînțeles, interpretabil. Nu știam încă de unde voi începe să-mi culeg ițele viselor desprinse molcom, într-o senină mângâiere de răsărit. Timpul mușcase din ele cu lăcomie, lăsându-ne esența să curgă tainic în amarul vremii. Fără cuvinte blânde și pregătire în prealabil s-au dezlipit de cer luminile fade, dezbrăcându-ne rapid de aparență și necunoscut. Mi-am acoperit goliciunea regretelor cu haina ta moale si te-am îmbrățișat. Din toată puterea existenței mele șubrede, cumva istovită de vâltoarea aceasta violentă. Știu că înțelegeai. Poate nu pe deplin, însă destul cât să-mi doresc oglindirea în inima ta pentru o fărâmă de veșnicie. Cât să te caut și să te am.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetiții pentru niciodată
nu am avut niciodată curaj
să fac vreun rău ori vreun bine
am mers doar în linie dreaptă
cu grijă să nu trezesc copilăria
dintr-o jucărie pe care n-am scos-o niciodată din cutie
niciodată n-am dus dragostea până la capăt
am lăsat un cerc incomplet
o rană deschisă
cu orice senzație analizată catalogată anesteziată
în acest insectar unde mă trag singură-n țeapă
cu o viață mereu amânată
cu fiecare clipă tăiată milimetric
totul conform planului
totul pentru iluzia certitudinii
noapte de noapte același vis
o cădere continuă cu viteză constantă
și nu vreau decât să ating pământul odată
să mi se împrăștie creierii pe asfalt
[...] Citește tot
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un vis precum o spirală
cad dintr-un înalt turn din sticlă și oțel
mă privesc ca într-o oglindă cinescopică
deși strâng ochii pentru a atenua impactul
apoi mă înalț pur și simplu ca o pasăre măiastră
fără aripi fără zbateri doar cu un fel de liniște
precum căderea unei frunze răpusă de toamnă
mă trezesc într-o baie de sudoare
ca și cum m-aș fi născut iar
ca și cum m-aș fi întors la un job necesar
încerc să uit starea de plutire
și să mă reobișnuiesc cu gravitația
apoi pășesc ca și cum aș escalada infinitul
ca pe un vârf bănuit dincolo de stele
respir din ce în ce mai rapid
ca într-o alergare concentrică prin mine
răstorn așa de des universurile
ca într-un joc de bacara complex
poate un pic cam prea sobru pentru sufletul meu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori tăcerea doare și e insuportabilă, uneori așteptarea zadarnică ucide speranța, uneori faci gesturi care nu fac parte din tine... Uneori te afunzi în noroi și aștepți ca cineva să te ridice. Uneori ți se pare că atingi soarele și uiți că e impsibil, uneori te ridici cu gândul spre cele mai înalte culmi și uiți că e posibil să cazi în orice minut... Uneori visezi cu ochii deschiși și crezi că a sosit momentul când nu vei mai plânge, că a sosit momentul să zâmbești dar cat de rapid trece acel moment și în final devine inexistent... Uneori crezi în ceea ce ți se întamplă spunând că nimic nu e întamplator și atunci îți spui că dacă s-a întamplat înseamnă că exista un scop și te întrebi care a fost scopul și unde a disparut...
Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutuneria
Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(și de l-ar ști cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi dați spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre și ființe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
și-ncărunțindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate și tot
pe drumul nimicului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proiect
în principiu ai scrie despre tine
depășind toate crizele egolatre
eventuale acuze de narcisism
ai lua câmp galben și rochie albastră
le-ai trece prin tine prin fazele hormonale
alternând visul de vineri cu nervii de luni
ai lua copac l-ai lipi de tine l-ai ține așa
până când s-ar face "copacul tău"... și lumea!
bogată te-ai strecura printre urechile acului
ai urca în auzul timpului i-ai asurzi puțin trecerea
cuminte ai coborî ai recita dintr-un clasic
aranjându-ți catrenele ca pe volane apretate
ai ajuta o gărgăriță să-și transgreseze
complexele de inutilitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile căpătaseră o dimensiune meditativă și o aură misterioasă. Voia să renunțe la tot ce se câștigă, de regulă, prin perseverență și încredere neclintită în forțele proprii: studii, visuri, la cariera elitistă pe care și-o setase încă din anii adolescenței, chiar și la arta care îi bucura și îi înnobila deseori sufletul în vâltoarea vieții. Poate că nu avea talent, iar ideile sclipitoare nu îi luminaseră încă existența. Avea vreun rost să mai aștepte sau era necesară o accelerată schimbare de 180 de grade, o subită "metanoia"? Își simțea pe obrajii trandafirii câteva lacrimi calde; se rostogoleau agale ca niște diamante în mâna fermecată a unui maestru bijutier dintr-o sală de muzeu cu antichități. Pe ecranul minții sale se întrezăreau 2 cuvinte: Avioane și Emirate...
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destine prin...
contorsionate uriașe păsări
zboară prin tuneluri strâmtorate
claviaturi moarte sticlă silicați
sârme
necunoscute...
curbată memoria se frământă
înghesuind chipuri plecate
energii alungate prin spații
încetinesc viteza timpului
cucerit-zdrobit
peșteri primordiale răsună
prin munți mici de siliciu
reci ca sloiul de ghiață
zbatere de goluri cu plusuri
ce ating mari adăncimi
cristale cu unghiuri absurde
neânțelese având multe fețe
sisteme galaxii intersecții
necunoscute care formează...
înlănțuiri prin destin
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garfield: O, Frumoasa din Pădurea Adormită, trezirea. Gata, nu mă mai visa, pentru că acum sunt aici. Acum doar trezește-te. Ai de lucru. Nu ești doar stăpână mea, ești și îngijitoarea mea. Acum fii...
Jon Arbuckle: Nu acum, Garfield. (Îl ia în brațe pe Garfield.)
Garfield (se îneacă): Iaau-au-în regulă. Fără dulcegării. Ușurel. (Scapă.) Încerci să mă strângi în brațe, ha? Încerci să te sustragi de la atribuțiile tale? Ei bine, nu se va întâmpla asta! Nu merge cu mine. Vezi tu, eu fac tot ce trebuie să fac. O ghiluea rapidă! (Sare de pe TV și îl lovește pe Jon în stomac.) Neața!
Jon Atbuckle: Garfield!
replici din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi îngheța
Voi îngheța de dorul tău, ascunsă, într-o iarnă,
Ce prinde-n degetele lungi toți nasturii la haină.
Și-așa cumva în amorțire visez la zilele senine,
Când înfloreau macii în lunci și zumzăiau în jur albine!
Prin toamnă am trecut rapid, ca trenul într-o gară...
Ce-a fluierat încet, prelung, într-un târziu de seară.
Și-ntr-un cortegiu funerar de frunze-ngălbenite,
În zarea lumii te-ai pierdut cu ultime cuvinte:
-Atât a fost... în rest, rămân o simplă amintire.
Nu aștepta, iubita mea, ca să îți dau de știre.
Se-aplecă cetina de brad cu albul de zăpadă,
Curând și eu voi îngheța, doar cerul o să vadă.
Și-așa departe-n munți bătrâni cu aripile sure,
Spre cer mă-nalț în rugăciuni la margini de pădure.
Voi reveni paranormal poate în zi de primăvară,
Să punem ghiocei în coș, la iazul dinspre moară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine noaptea
Vine noaptea și usucă
Lacrimile pe obraz
Cine știe ce caducă
Întâmplare fără haz
Și uitând de soarta-mi tristă
Mă petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;
Vin și îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Și cu care eu mă plimb
Până dincolo de zori
Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Pașii-ntipăresc pe plajă?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre visare și viteză, adresa este: