Dunăre

Pe la jumătatea lui martie 1881, corabia grecească "Penelopa", încărcată virtuos cu cereale, grâu de Bărăgan, dulce, cu bobul greu, cobora gâfâind pe braţul de mijloc al Dunării, către Sulina, ca să iasă în mare şi să ia drumul Patridei, la Pireu.

Radu Tudoran în Toate pânzele sus!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. Zimnicea veche şi bogată schelă de grâne capitala ţinutului Teleorman acum şaizeci de ani, când pentru paza şi carantinele ţării se orânduise ca oraşele de pe marginea Dunării să fie reşedinţe de judeţe. Pe şesul ce se aşterne înspre apus, până în Rusca Lungă, a fost vechea cetate a Zimnicei...

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Zimnicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decebal către popor

-Daţi foc la vii! Este pouncă,
Tot viunu-n Dunăre se-aruncă.
Şi, Dacia fiind pustie,
Plantaţi în loc... butuci de vie!

epigramă de Nicuşor Alecu-Murgeşti din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea locului de muncă

Trec Dunărea, m-aşteaptă balta...
Consoartei, ca să-i fac pe plac,
Aşa eu trecerea o fac:
De la nevastă-mea la alta!

epigramă de Vasile Mandric din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E miezul nopţii. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca nişte ochi somnoroşi, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se opreşte la Calafat. Oraşul doarme sub straja lunei. Casele-nşirate pe costişa prăvălită spre Dunăre îşi aştern umbrele negre pe uliţile largi, tăcute (...)

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge vin

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Ar învia şi Păstorel;
Sorbind lichidul cristalin,
Ce tare plin ar fi de el!

epigramă de Marian Cioacă (1999)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am dat de un măr fermecat, în care te poţi plimba în lung şi-n lat. Toată lumea a-ncăput aici, colorată ca pentru pitici. Izvoarele şi fluviile, pe care le avem, se află-n el, făcute ghem. Tragi de o aţă mai albastră şi, când colo, pe ea, vezi că scrie "Dunărea". Munţii se află şi ei la locul lor, spre cer ca un deget arătător.

Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumitru Pelican a fost ales senator de Tulcea, pentru a fi aproape de Delta Dunării.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i precum Dunărea, unora le dă câte ceva din ce-ar merita – altora mai mult le ia.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

În vale, copiii se dau pe gheaţă,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt îngheţaţi şi stingheri.
Se pregăteşte o noapte geroasă.
Totul e rece şi alb,
Şi deşi mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când inima e spre rele, apoi velinţe de flori să-i semeni, că tot ciulini şi pălămidă dă şi, de n-o găsi în miere fiere, iepuri la biserică, câini cu covrigi în coadă şi apa Dunării prin curtea vecinului, atunci e atunci, să te mai ţii, Pârleo, că nu-şi mai vine în voie măcar de i-ai da tot mărunţişul şi pe deasupra şi toiagul lui vodă pe spinare.

Barbu Ştefănescu Delavrancea în Văduvele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut îneca... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întărit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul Oltului

Pornind din Lotru spre Cornet,
Şoseaua urcă-ncet... încet...
Ţinându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuşi o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână şosea
Banală -
Dar naţională!...

Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Şi timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă ţipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca şi locomotiva "Malaxa",

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua mea carte - prima care se adresează exclusiv copiilor - se cheamă "Caii albi din oraşul Bucureşti" şi va apare, aşa cum mi-am dorit, în zilele cu felii de lună, cum îmi place mie să zic, se rup şi se fărâmă şi se aştern pe geamuri, pe arbori şi pe munţi, şi când Dunărea îngheaţă, şi sănii, ca vestitori din altă lume, îşi sună clopoţeii prin nemărginirea câmpiei.

Fănuş Neagu în revista Cutezătorii, 30 noiembrie 1967. Anul I, Despre cartea "Caii albi din oraşul Bucureşti"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa bazei de la Sulina, ajungând la 15 picioare, vapoarele nu mai pot intra pe Dunăre

Apa bazei din Sulina
Zi cu zi a tot secat.
Ei, dar ştiţi care-i pricina?
Baza n-are avocat.

epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După contaminarea Dunării

Soacra sa cu sânge rece,
I-a zis bietului român:
Apa cu cianură trece
Numai soacrele rămân.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa este dimensiunea ecologică fundamentală a existenţei: Meuza îşi leagănă meduza, Rinul îşi mângâie vecinul; întinzându-şi pânzele, Dunărea îşi leapădă pulberea; în arca lui Noe, chiar şi Eufratul suie Araratul; la umbra piramidei, Nilul îşi plimbă crocodilul; Amazonul cară ozonul...

citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, sub volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii. Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea se aruncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şi în vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă pare că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească (1901)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scapătă spre asfinţit. Crestele munţilor par aprinse. Încet se desfac şi s-aştern pe văi perdele de umbră.
Înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se iveşte-n curmeziş, mai întâi o dungă, o coamă gălbuie şi creaţă. Ne apropiem de pragul gherdapurilor. Dunărea începe să vâjâie mânioasă, e un zbucium ş-un clocot de valuri dintr-un mal în altul.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Porţile De Fier
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşi nebuni cântă dragostea, libertatea şi răzvrătirea. Adică viaţa. Paginile scrise atunci se păstrează ca fumul în crestătura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zăpadă albastră, de Dunăre neistovită şi umblă-n ele sănii alungite de crivăţ, duhul legendelor şi al gerului care încleştează Bucureştii la margini de Orient şi lângă inima binecuvântată a tinereţii şi a femeilor.

citat celebru din Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!