insecte

Destin

Între mine şi tine -fluturi!
Între tine şi mine -fluturi!
Noi înşine -fluturi
Răstigniţi în insectarul timpului....

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broasca ţestoasă

Nu-i vezi cap, nici coadă, nici picioare,
Un bolovan... Dar dac-o leşi în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Şi-ncet -încet se pune în mişcare.

In cate milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viaţa să se-mbrace
In drumu-i de prefaceri milenare!

Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.

Şi ce drum lung şi evoluţii grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingaşa formă a iubitei mele!

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Ion Creangă -1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii săi strălucea reflexia celei mai frumoase planete din Univers - o planetă care nu este nici prea caldă, nici prea rece; care are apă în stare lichidă pe suprafaţa sa şi unde gravitaţia este tocmai potrivită pentru fiinţele umane, iar atmosfera este perfectă pentru ca ei să poată să respire, unde există munţi şi deşerturi şi oceane şi insule şi păduri şi copaci şi păsări şi plante şi animale şi insecte şi oameni - o mulţime de oameni. Unde există viaţă. O mică parte din ea, probabil, inteligentă.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea creaţiei

Deschisă noilor idei
(Căci Domnul m-a făcut perfectă),
Când pişc şi "bâzâi" din condei,
Admit că-ntâi am fost... insectă.

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna prinde şi noaptea "insecte"

Când şi noaptea prinzi insecte
Eşti "Miss Spider", dragă Radă
Şi cum ai "arme perfecte"
Ţeşi şi pânză, pentru... "pradă"!

epigramă de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste canibală

Ştiu că voi da din nou de tine
n-ai să poţi să-mi scapi
închipuirea e a mea
capturat precum o insectă şi străpuns
ferecat înspăimântat resemnat
oricum vei fi
aici
voi face din tine ceea n-o să vrei
tacticos am să m-apuc să te devor
dragostea nu lasă nimic în farfurie
nici măcar cleştii.
Am să te mănânc şi-am să te sug
Golit
n-aş vrea totuşi să te fac să suferi
aş vrea să te bucuri şi tu
de imensa fericire
de a fi fost hrană.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

bazându-se pe superioritate numerică
insectele şi-au revendicat supremaţia
rasei dominante
pe acestă planetă
devenită numai a lor

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geografie n-am ştiut să spun flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni. N-am ştiut nici afluenţii Crişului Alb. Am luat patru. Vecinii mei ştiau atâtea numiri de râuri şi munţi... Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea Bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoşi, cei favorizaţi, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecţia despre care ni se vorbeşte. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munţilor, luam cea mai mare notă.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop (1924)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi toamna

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul de rând, în China, este îmbrăcat exclusiv în pânză albastră; dar deoarece în provinciile septentrionale iernile sunt foarte aspre, îşi procură protecţia necesară căptuşind pantalonii şi bluzele cu un strat de vată. Soldaţii poartă şi ei veşminte vătuite, ceea ce le dă o înfăţişare umflată şi pătrată. Întrucât veşmintele poporului de rând sunt zdrenţăroase, umplutura de vată scapă prin toate rupturile, iar cerşetorii, zilierii agricoli, toţi ţâncii murdari şi milogi îngrămădiţi la împrejmuirile gărilor, par nişte insecte turtite, cărora le-a ieşit, prin crăpăturile găoacei albastre, resturile unor măruntaie lăptoase.

Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, simţi în nări mirosuri ameţitoare, eşti fericit şi nu ştii pentru ce. Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel, vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul

Stă pânza-ţi diafană ca o rază
Pe-un ram ce pe prăpastie se-nclină,
Iar noaptea prinde-n ea o bură fină
Pe care dimineaţa o perlează.

Trăieşti plutind în legănare lină
Pe hăul ce sub tine surd vibrează;
Când vraja tainei lui te-ncătuşează,
Îţi torci un fir ca firul de lumină.

Şi te cobori în adâncimea vagă...
Dar dorul ramului din nou te-avântă
Pe firul tors din propria ta vlagă.

Şi fericită eşti trăindu-ţi visul,
Insectă mică ce domini abisul
Când noi, privindu-l numai, ne-nspăimântă.

sonet de Nichifor Crainic din Poezii alese 1914-1944
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcomia este marea noastră vină, iar dacă nu suntem dispuşi să renunţăm la ea, vom dispărea de pe faţa globului, urmând să fim înlocuiţi de către insecte.

citat din Jacques-Yves Cousteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discursul

Era prima zi în care mă adresam
mulţimii!
Erau milioane
de plante
mii de insecte
sute de copaci
zeci de păsări
şi un om
cu dorinţa
unui câine de companie...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul – poem diamant

Cu
cupa sa
cea frumos mirositoare
atrage prin prezenţa sa
insecte, păsări, dar şi oameni
toţi îl admiră intens
pentru frumuseţea sa
copleşitor de
albă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că insectele sunt cele care exploatează cel mai crunt automatismele victimelor lor; nu este ceva neobişnuit ca victimele să fie, la propriu, păcălite de moarte.

Robert B. Cialdini în Totul despre psihologia persuasiunii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocnaşul

abia în ultimii ani a
observat că femeile sunt
mai frumoase decât
bărbaţii iubiţi sub pământ
şi abia
mai face faţă acum
înţepăturilor de insecte
cu voaletă şi tinere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis împlinit e ca un fluture prins în insectar. Îl poţi admira oricând, de acum înainte. Dar nu vei mai trăi niciodată emoţia şi bucuria zborului acelui fluture, nici alergarea ta, după el.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânători şi căruţaşi, mârţoage şi dulăi, culcaţi toţi la pământ, dorm acum duşi, la târlă!... Singure, stelele nopţii se uită de pe cer la dânşii; ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, ţiuind, scârţâind, fluierând, şuierând şi toate acele mii de glasuri senalţă cu răsunet potolit în tăria nopţii, se limpezesc în aerul ei răcoros şi leagănă în somnie auzul lor aromit. Când însă vreunul se deşteaptă şi clipeşte ochii, câmpia i se înfăţişează luminată de scânteiele strălucitoare ale licuricilor; uneori cerul se încinge pe alocurea, în depărtare, de o vâlvoare roşatică, provenită din pârjol, şi un stol întunecos de păsări se strecoară prin noapte...

Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, I (1874)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fiinţă vie posedă capacitatea spirituală de a vindeca. Lucru adevărat în cazul plantelor, animalelor, peştilor şi insectelor, iar omul – ca punct culminant al creaţiei – posedă cea mai mare putere.

citat din Mikao Usui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!