teatrul de păpuşi

Un joc este o maşină care poate funcţiona numai dacă jucătorii consimt să devină marionete pentru un timp. Pentru occidentalul individualist, o mare parte din adaptarea lui la societate are caracterul unei acceptări personale a cerinţelor colective. Jocurile ne ajută la deprinderea acestui tip de adaptare şi la găsirea unei modalităţi de a ne elibera de ea.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Jocurile: extensiile omului
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou sub soare."
■1% controleaza Lumea.
■4% sunt marionetele lor; un rol crucial îl au serviciile secrete ca poliţie politică.
■90% dorm.
■5% ştiu despre asta şi încearcă să-i trezească pe cei 90%.
■Cei 1% îi folosesc pe cei 4% pentru a. i împiedica pe cei 5% să-i trezească pe cei 90%.■
Sursa:
Alexandria Librarii

Alexandria Librarii în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Suntem libere!" Au exclamat marionetele imediat ce li s-au schimbat sforile.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru regele păpuşarilor înainte de căderea cortinei

E plină lumea de escroci
Şi nu mai sunt locuri vacante
Nu-l mai citeşte nimeni pe Dante
Pedanteria e pentru boboci
Eu nu mai poc, tu nu mai poci
Cântă măturătorii: allegro andante
Primarul cântă pe două voci:
Una pentru cei de sus, solemn
Alta pentru cei de jos, de lemn;
În rest teaba e oablă, oablă
Limba noastră e din tablă
Şi vor nerozii să ne-o bată în cuie
Aşa că vezi tu, Gligorie
Dacă n-ai pic de glagorie
Să n-o mai cauţi unde nu e;
Săracii sunt tot mai săraci
Bogaţii au şi ei un rost:
O duc din ce în ce mai bine
Şi se plâng întruna că le merge prost
Aşa că nu ai ce să faci

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Mă pot juca şi cu oamenii, ca şi cu păpuşile. Nimic nu poate schimba asta. Păpuşar voi muri. Dar sper că nu de boală, ci de bătrâneţe. Cine ştie. Viciile mi-au salvat viaţa, pentru a-mi putea trăi visul mai departe. Cea mai frumoasă pasiune a mea: păpuşile. Nu aş putea renunţa la niciunul dintre acestea: viciile şi păpuşile. Le iubesc deopotrivă, ca pe nişte copii înfiaţi.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-ne

Lăsaţi-ne în pace şi-n nevoi
În ţara sărăcită şi trădată,
Să n-o târâţi cu forţa în război
Şi nu-i mai puneţi ţintele pe hartă!

Nu faceţi din soldaţi carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt şi bun,
Doar pacea este unica avere...

Voi vreţi, cei din apus şi răsărit,
Să semănaţi pe glob doar panică şi ură,
Cu ace şi cu boli ne-aţi umilit
Şi ne-aţi călcat adânc pe bătătură...

Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbaţi cu foc şi sânge harta!
Cu gândul hâd şi suflet de strigoi,
Voi vreţi cu tancuri să-i decideţi soarta...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă noaptea o trompetă

pasărea de somn mă latră
timpul scurt mă face zob
păpuşarul din scrânciob
şi-a legat de gât o piatră

nici o veste nici o vestă
antiglonţ sau antichics
nu mai cade la punct fix
dacă nu se şi atestă

munca ni s-a dat cu sila,
plata ni s-a luat cu japca
mie haina, ţie şapca
cine va iubi reptila?

cântă noaptea o trompetă
deşteptările pe când
bietul mim numai tăcând
a fost declarat vedetă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cred...

Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici raţiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...

Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...

Să citeşti printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci şi copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Şi convingete-n viaţa pe alte planete...

Caută şi vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei şi sparge pereţii,
Cu toţii creştem în noi o floare a vieţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sforile trase", pentru a se ajuta, între ei, oamenii, au un nume frumos: "solidaritate". Desigur, adeseori, nu sunt "sfori" oneste, dar asta demonstrează faptul că până şi aceşti oameni au simţul omeniei; al datoriei şi al rasplăţii pentru un ajutor primit, la rândul lor, cândva. Cuvintele oamenilor sunt sfori. Voinţa noastră e Păpuşarul care controlează aceste sfori: ajutăm la ridicarea ori contribuim la căderea altor păpuşi.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să ne ucidem între noi

Caravana de fanatici a prostiei
In lanţuri de autobuze se-nchină
Hoţiei, minciunilor şi mârsăviei!
Ce nu ucid ne îngroapă şi ne dezbină....

In urlete de psalmuri şi osanale,
Păpuşarul râde de cioara în par moare!
Când ne promite mările şi perlele
Storcând din lacrimi de bătrâni, sare.

Cu poveşti de se topesc grele zăbrele
Cu arestări la domiciliu şi cărti!
In privirea copiilpr analfabeţi,
Ce se bat acum cu taţii şi bunicele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul omului cu sine

pe sub senin mirarea e destulă
mistere-n duh de umbră să existe
la jocul omului cu sine-asiste
zdrobind în închinare-a sa rotulă.

erau morminte-n destinaţii triste,
mai curge timp din rana din pendulă
o zeamă care-mbată stea credulă
ce în destin îţi plouă în batiste.

când lutul îşi îmbracă straiul ludic
abia un abur, teatru de păpuşi,
eternitatea bate pe la uşi
cerşind umanităţii danţul pudic.

pe scena omenească-actor e viul;
cortina cade, moartea-i muşteriul...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Grimm
Comentează! | Votează! | Copiază!

Digestia

domnul care face jogging pe etaj
şi doamna care face chiftele pe-un blat
şi marioneta în salopeta
prăzulie care mătură prin salon
şi firele de păienjeniţe din nas (?!) retezate
cu o forfecuţă de unghii
bine crescute de când pacienţii
între ei şi între
aparţinătorii de-bu-so-laţi
se comportă aproape normal: sparg
numai fiole de enzimă uşoară
în dinţii de rezervă puşi pe noptieră
în vederea unor alte digestii
poate mai grele, poate
inexistente în lumea
bună de acum

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrioska

Tată,
Sunt propria-mi mamă,
Zilnic mă nasc, mereu alta, mereu surprinzătoare
Corpul deţine puterea,
Dar fiecare variantă mă fragmentează,
făcându-mă să pierd puţin din mine, cea primordială
Fiecare variantă are o nouă lacrimă Fiecare varianta este din ce în ce mai slabă, mai inutilă
Nu am dreptul la a doua şansă?
Încă mai sper să redevin ceea ce sunt
Ridică - te şi mergi pe apă, mi-a răspuns într-un târziu!
Pot?
Credeţi - mă, nu sunt o marionetă!
Poţi, a răspuns El, în timp ce trăgea sforile nevăzute!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am schimbat medicul de familie

e ca şi cum viaţa mea s-a schimbat şi ea
odată cu trupul
cobor şi alerg pe sensul opus un drum
înapoi în viitor

nu mai sunt iepure şchiop şi mă joc
de-a baba oarba cu lupul
legaţi amândoi de păpuşar cu acelaşi fir...
măcar dansăm în acelaşi delir
parcă de un veac

respir cu ochi de ciclop
un parfum viu intens şi miop...
paralel un stafilococ auriu creşte tot creşte
rebel în starea lui de agregare
şi mă izbeşte ca o stea căzătoare...

şi nu mai ştiu dacă e un ea
sau o el
medicul de la reanimare

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Contemplând ţinuta spirituală, caracterială şi diplomatică a preşedintelui SUA, John Fitzgerald Kennedy, fără a ne propune analize comparative detaliate, constatăm diferenţe uriaşe între modelul umanist Kennedy şi caricaturile, marionetele politice din comunitatea noastră, lipsite de resorturi moral-civice elementare, dar şi din multe alte state ale lumii. Ştiam de criza personalităţilor politice mondiale, însă nu la asemenea dimensiuni catastrofice în raport cu apărarea intereselor popoarelor Lumii!"■
Adrian Ibiş.

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ mirific

Pământ mirific, glob fecund,
Ai devenit un zar rotund
Te dau de-a dura veseli, la povarnă,
Cameleoni bronzaţi în miez de iarnă,
Îngeri de bătătură, care-njură,
Apostoli cu securea la centură,
Zei rotofei, marionete,
Cu soarta lumii-n serviete,
Purtând pe umeri, etalon,
Inteligenţa embrion,
Doboară calmi, în plină stradă
Popice-n formă de grenadă.

Pământ mirific, glob fecund,
Ai devenit un zar rotund,
cu flori carbonizate-n vaze,
Iradiaţii-n loc de raze
Ciuperci atomice-n subsol.
Pământul minge. Pasă scurtă. Gol.

poezie de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1981)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul

Trupul este containerul mizeriilor
Ce ne stăpânesc gândurile...
Este spitalul în care
Tăcerile hibernează,
Lăsând simţul tactil la limita inferioară.
O poveste banală,
În care rândurile aleargă,
Fuzionând cu gânduri şi sentimente.
O conexiune radiografiată în 3D,
Dând naştere unor marionete
Ce îşi deversează conştiinţa în fapte
Şi A. D. N-ul în multiplii cu handicap ai tăcerilor.
Veniţi să ardem noxele sufletului
În crematoriul durerii!
Se usucă cerneala în iris
şi putem deveni orbi,
Ori imuni la dezastrul umanităţii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei,
ele nu se încurcă niciodată în cuvinte
şi nici cu mărunţişuri.
"Totul este ca atunci când eşti tânăr să nu ajungi deja la capătul lumii",
ne spun ele din înaltul vitrinei.
Să explorezi, dar să nu epuizezi misterul
cu întrebări inutile.
Să trăieşti intens, dar să nu trăieşti prea mult,
aşa cum au făcut cei ce-au avut parte de-o viaţă lentă.
Marionetele au început să vorbească...
Dar (vai!) încă nu au învăţat că pentru a păşi
spre lumea de dincolo de noi
trebuie mai întâi să îţi ieşi din fire!

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banul

Banul - diavolul pentru care
Toată armata lumii
Îngenunchiază şi luptă.
Marionete bicefale,
Monştrii născuţi în păcat, din păcat,
Se-nchină şi... cad...
Sutane prăfuite de necredinţă
Poartă crucea ca pe un trofeu.
Cari se ascund la umbra tăcerii...
Însingurarea muşcă,
Moartea vindecă...
Furtuni, în iureş amar,
Alunecă-n inimi pătate de jar.
Vulcani de ură ţâşnesc
Clătinând trupuri de humă.
Unde sunt oamenii?!
În care colţ se adună?!
M-aş ridica steag împotriva diavoleştilor cete,
Le-aş plăti înzecit
Dacă

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortina cade

privesc o piesă
de teatru, de viaţă
de viaţa asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un şobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpuşari
desigur beţi
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârşit
într-un decor idilic şi de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!