teroare

Sentinţă

Printre bulgări de rutină
Experienţa transpare
În chip de icoană vie,
La adăpostul terorii
S-au luat din patrimoniu
Bucăţi de geografie
Ori s-au deformat
Pagini de istorie,
Mai nou se spală creiere
Şi se impun doctrine
Obedienţa se impune
Peste orice barieră
Concentrată strict
În forme democrate.

poezie de David Boia (20 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima speranţă

Foc, teroare, suferinţă... parcă-am fi într-un război...
Măşti, hoţie, conspiraţii... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioţii" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.

Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă şi-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Ţara este în derivă ca o navă fără vele...

Vinovaţii fără vină, ca şi acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeţi înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Şi dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...

Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, să redea dreptul la viaţă,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Şi s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranţă...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioritică

Soarbe focu-ntr-o aripă,
Pămătuf de rumeguş,
Fum dospit în lut de pipă,
Usturimi de pipăruş,

Licăr oacheş de cadână,
Porc greţos cu ineluş,
Lapte verde de la stână,
Un acuş rostit amuş,

Păpădie-ntruchipată,
Suflet fad de cocalar,
Prispă lisă şi crăpată,
Un amin şi un amar,

Coborâş urcat din vale,
Stol de nori întunecaţi,
Bucium grav sunând a jale,
Înjurare între fraţi,

[...] Citeşte tot

poezie de George Mahalu din Poeme vesele şi triste, Ed. StudIs, 2020
Adăugat de George Mahalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor sunt preocupaţi în mod obsesiv de necazurile lor personale, într-o societate terorizată de o violenţă explozivă, alimentată de mass-media şi sprijinită de o legislaţie incorectă. Ei nu au timp şi interes pentru viaţa politică şi, ceea ce este cel mai tragic, au fost şi sunt permanent condiţionaţi de francmasoni să creadă tot ce scrie în ziare.

citat din A. Ralph Epperson
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se naşte o nouă religie care va integra toate religiile anterioare care au disecat omenirea în musulmani, creştini, evrei. Religiile existente sunt folosite ca instrumente de teroare, ne-au spălat creierul, inoculându-ne că suntem diferiţi. Greşit, suntem toţi la fel, trăim aceleaşi experienţe! Faptul că avem diferite culori şi că ne închinăm la diverşi dumnezei nu ne face diferiţi!

citat din Carmen Harra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mahmurelii

Aduceţi un lighean, că moare,
În casa asta, văd că nu-i
Sau vin sau ţuică foarte tare
Sau gin, să scoată cui pe cui.

Aşa o groaznică teroare
Să nu dea Domnul nimănui!
Aduceţi un lighean, că moare,
În casa asta, văd că nu-i.

A tot băut, cu încântare,
Cât, laolaltă, toţi ai lui
Şi a băgat în el mâncare -
Sarmale, paste, piept de pui...

Aduceţi un lighean, că moare...

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Cumplite timpuri. Derbedeii şi ticăloşii au atâta trecere. Ce simplu îşi ascund răutatea în spatele unor vorbe goale. Orice năzărire a unui prost se poate transforma în ani de închisoare. Nu contează cine are dreptate. Important e să induci teroarea în oameni. Teama că la noapte dau buzna peste tine în dormitor, nişte matahale în haine negre de piele, care-ţi pun cătuşele, în numele unor pretinse idealuri...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul tău este îngrozit de necunoscut. Oricât de cumplit ar fi trecutul pe care îl cunoaşte, ego-ul îl preferă prezentului necunoscut. Întreaga sa energie se consumă în a încerca să facă prezentul la fel cu trecutul. El crede că aceasta creează siguranţă, dar adevărul este că nu creează decât teroare continuă, agravare constantă a rănii până ce durerea este atât de intensă, încât trebuie ca cineva să se ocupe de ea.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Număr cercuri desenate
cu sevă de timp muced
pe cioturile inspiraţiei
tăiate
de securea necuprinderii.
Între mine şi
teroarea pustiului hotărât
să dea ocol infinitului
există un cortegiu de vămi
fericite
să pună piedică la optimismul
morţilor incurabili.
Mi-am ancorat naşterea la
ţărmul unui crepuscul păzit
de corali cu vârsta evadată
din somnul stupid
al adâncului -
garaj
pentru epave de incertitudini.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirat, îmi ascult propriile fraze: "Nimic să nu rămână nespus," îmi ziceam când i-am întâlnit prima dată pe torţionari faţă în faţă. "De ce să ţii buzele pecetluite ca un idiot? N-ai secrete. Lasă-i să ştie că lucrează cu carne şi sânge! Strigă-ţi teroarea, urlă când te doare! Ei trăiesc din tăcerile încăpăţânate: asta confirmă că fiecare suflet e un lacăt care trebuie spart cu răbdare. Deschide-te! Deschide-ţi inima!"

J.M. Coetzee în Aşteptându-i pe barbari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza orfică

Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viaţă, d-aia moarte...
De cealaltă s-aveţi parte!

Ce e sensul fără sine?...
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.

De-aş păşi ca voi, cu zarvă,
Aş fi dorul bătrâneţii...
Mai puţini medici de gardă
În maternitatea vieţii.

Nu c-aş fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Şi nu-s sclavul doritor
De clişee şi teroare.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (8 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urgia neagră

In memoriam victimelor terorismului

E iarăşi Europa sub teroare,
Fantoma morţii bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.

Ucide în exces de voluptate
Fiinţa şi a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Şi lasă-n urmă zile-ndoliate.

Să fim feriţi de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare ţară şi cetate.

Se cer eforturi lungi şi conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curăţăm de pleavă bătătura.

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul împotriva terorismului este o minciună. După trei săptămâni de bombardamente, nici un singur terorist nu a fost capturat sau ucis în Afganistan. În schimb, una din cele mai sărace naţiuni din lume a fost terorizată de cea mai puternică, într-o asemenea măsură încât piloţii americani, care au cam epuizat ţintele militare suspecte, distrug acum case de chirpici, un spital, depozite ale Crucii Roşii şi camioane care transportă refugiaţi.

John Pilger în The Mirror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
Am dat viaţă şi soldaţi,
pentru-o patrie de fraţi,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.
Biata lume nu ştia
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Nu e o exagerare,
Dar să ştiţi, n-am apucat,
De când eu am emigrat
În Canada asta mare,
Să fiu, nene, speriat;

Cât ar vrea ei, zi de zi,
Ca să bage groaza-n mine,
Cu prostii de-astea nu ţine...
Prin ziare, la TV,
Nu mă dau măcar pe vine...

Nici de-aş auzi vreodat'
Că un terorist, o mie,
Într-o clipă de mânie
Ar fi volatilizat...
Păru-mi stă lins pe chelie,

Ori, de pică vreo cometă
Pe-undeva prin Caucaz,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul

Azi scriem poezia pe mari bucăţi de pâine
arta-i maşinăria de curăţat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.

Iată cum din teroare pianul spală rufe
şi sar din pieptul nostru cameleoni de preţ
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere şi dispreţ.

Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morţii din tranşei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.

Tu care-ţi pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjeşte hazardul roz şi chel
tu care mori de noapte şi mori de fiecare
porţi viermele în palmă ca pe un scump inel.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zălog

Zugravii apocalipsei
Fiare vătămătoare
Impresari decadenţi
Trăiesc mascaţi printre rânduri
La paritate cu Antihrist
Împăratul groazei şi terorii
Aruncă praf în aştrii
Să întunece galaxia
Scot cele multe capete
Cu coarne din neant
Peste pământenii debusolaţi
Aşa din culori sumbre
Pictează conspirativ viitorul
Scriu subversiv alte versete
În variante diabolice
Răstălmăcind prorocia
Sfântului Ioan Teologul
Cât să întunece universul
Conştiinţei umane.

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jelim cu toţii-n cor

O ţară-ntreagă-şi plânge ursita rea şi morţii,
Iar braţe mii se-nalţă spre ceruri cu durere,
Jelim cu toţii-n cor, năpăstuiţi ai sorţii,
Văzând cum viaţa noastră nu e decât părere.
Dar până când, o, Doamne, să suferim tăcuţi,
Văzând înmărmuriţi că ce ni-i drag se duce?
Cum să privim spre moarte fără o vorbă, muţi,
Să ne lăsăm copiii să fie-ntinşi pe cruce?

Treziţi-vă români cât nu e prea târziu
Şi să luptăm acum pentru urmaşii noştri!
Nu mai lăsaţi vlăstare să zacă în sicriu
Pierduţi întru vecie printre lumini şi aştri.
Hai să ne cerem dreptul de-a vieţui în pace,
De-a nu mai fi vânduţi, pentru un pumn de-arginţi,
Ne-au înşelat cu rândul fiindcă românul tace,
Dar să-i ferească sfinţii, când vom fi scoşi din minţi.

Voi, mame, faceţi zid spre pruncii ce-i aveţi
Şi vă luptaţi cu lupii ce seamănă teroare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-n cenuşa urii scormonim?!

Sătulă sunt să văd atâta ură,
Când doar iubirea lumii-i este cheia.
Mult prea puţini i-aţâţă azi scânteia,
Înăbuşind-o în afundătură.

Duşmani iubirii, cine sunt aceia,
Lovind-o-n creştet?! Oare de ce-ndură?!
Câte mârşave planuri concepură,
Sporind tristeţea lumii, nu nedeia?!

Mi se strecoară-n minte întrebarea:
De ce pe prag de viitor dormim,
Şi unde prunci găsi-vor alinarea?!

De ce-n cenuşa urii scormonim
Şi-n primul rând am aşezat teroarea,
Când noi vrem să iubim, nu să murim?!

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentat să renunţi

la casă pentru un loc
într-o peşteră cât mai
adâncă dacă se poate găsi
confort unu cu un izvoraş
ce se arată pe lângă stânci
scapi de teroarea facturilor
la electricitate statică
după ce-ai mângâiat blana
de urs brun
cumpărată pe câteva pâini
uscate de vânt

eşti tentat să pleci
într-o zonă călduroasă
şi să laşi apartamentul
pus la îngheţat de la începutul iernii

ai pleca să cauţi o scorbură
largă cât să stai cu mâinile
sub cap când priveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!