Citate despre teroare, pagina 8
Textele de mai jos conțin referiri la teroare, dar cu o relevanță mică.
Coșmar
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii
teroarea crește lasă în urmă coșmar
sunt încălcate toate legile firii.
timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg pe cai
Amurg pe cai cu seri de fum, subțire
Cu galben de câmpie descântată
Prin care știi c-ai mai trecut odată
Și o desprinzi acum din amintire
Halucinează bălți de nuferi albi
Din care ursitoare ies bizare
Ni s-au închis ieșirile la mare
Zăpezile cad roată peste Alpi;
Se cerne seara pe lambriuri joase
O dublă confruntare ne pândește
Din menghina ursitei ca un clește
Suav teroarea ne-a pătruns în oase
O sevă dulce timpuriu se lasă
Pe ochii adormiți pe jumătate
Se-aude vag un clopot care bate
Și cad vrăjiți în somnul de melasă.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe mirabile
sufletul meu romantic incurabil
îmbrățișeaza lumea și o cântă
freamătul iubirii în mod admirabil
viața în Paradis cu minuni mă încântă.
m rog la Dumnezeu să scoată din teroare
planeta noastră cu naturi divine
pacea în lume aș vrea să ia amploare
dragostea de oameni să circule în vine.
nu vreau să se mai nască furtuni și tornade
clima să fie blândă în patru anotimpuri
doine și romanțe pentru frumoase serenade
să se-nalțe la ceruri să bucure chipuri.
curcubeie pe boltă să formeze arcade
lumini armonioase să dăinuie în timpuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult, și mai presus de orice, să ne amintim că vorbele contează doar dacă sunt expresia faptelor, sau dacă sunt urmate de fapte. Conducătorii Terorii Roșii vorbeau de pace în timp ce vărsau sângele unor oameni nevinovați; de multe ori tiranul numește pacificare zdrobirea protestelor pașnice. Vorbele trebuie judecate în funcție de faptele noastre; străduindu-ne către un ideal măreț trebuie să folosim metode realiste; dacă nu putem obține totul dintr-o dată, trebuie să avansăm pas cu pas, și să ne mulțumim cu faptul că avansăm pe calea cea bună.
Theodore Roosevelt în discurs la primirea premiului Nobel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de patruzeci de ani, perioada Stalin a fost etichetată cu substantivele: "Crime, Eroare, Teroare". S-a omis însă să se adauge entuziasmul, speranța, eroismul, spiritul de sacrificiu ce animau poporul în timpul acestei guvernări "imposibile". Elanul și admirația pe care le-au resuscitat URSS-ul și conducătorul ei charismatic în anii '30 și '40 pot avea și alte explicații decât frica, minciuna, manipularea... Complexă și paradoxală, Uniunea Sovietică apărea celor care se apropiau de ea ca un evantai de reușite și eșecuri, de magie și tragedie la un loc.
citat din romanul Stalin. Viața privată de Lilly Marcou (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperările lui Dumnezeu
sunt blesteme în lume ca niște limbi de foc
care pârjolesc vise, speranțe, iubiri
senzație halucinantă în tenebrosul joc
al morții fără milă pusă pe cotropiri.
sunt tragedii și drame aproape de noi
teroarea încolțește ca scaieții în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrențe de fericire -s suspendate în timp.
când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.
prozeliții morții fac cu viața rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Cosmosul surâde!...
Și Cosmosul surâde; rozalba Auroră
Aprinde o cerească și falnică Gomoră
În nourii gigantici, monstruoși prizonieri,
Pe care-o adiere îi pune-n libertate,
Redeșteptând din somnul profundelor tăceri
Pădurea, câmpul, valea de plante parfumate
Și soarele din umbra de munți și de talazuri
Și sufletul din umbra de griji și de necazuri.
Nebăgător în seamă din lumea lui sublimă
De oameni cu-o mână, în moarte ș'altă'n crimă,
Soboli în groapa tristă și neagră a vieței
Ș'în faptul după prânzei și'n faptul dimineței,
Imensele neanturi explică și arată.
Lumina, cerul, vraja de valuri și de flori,
Născând din creuzetul de forțe și splendori.
*
Și Cosmosul visează și peste universe
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Anestin din revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O particularitate a Aliciei H. era aceea că ea nu-și extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine că am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Șovăia la fiecare îmbucătură și sunt sigur că-mi făcea o favoare încercând să înghită câteva bucățele de pește sau niște legume (nu cred să fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; și încă, trecând prin acea teribilă umilință care era la ea mâncatul. Era limpede că simțea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizont
și totuși diminețile îmi oferă întotdeauna
o gamă largă de plăceri
scrisul în care te îndesesc cu ciudă
și convingere că asta e tot
de ce am nevoie pentru orgoliu și capriciu
troleibuzul în care oamenii vii
vorbesc despre lucruri obișnuite
oarecum ciudate pentru lumea mea singură
în care ești intrus
teroare și satisfacție
mă lasă obosit la delice d'ange*
micul dejun îmi trezește o stare
de bucurie improprie cînd eram copil
credeam că Dumnezeu are o burtă imensă
și într-o bună zi ne va mînca pe toți
și atunci cîntecul lui de fericire
s-ar fi așezat în trupul meu cu toată pacea
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir depănat
O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzdându-mă-n hău
de singurătate, blesteme...
Și-mi caut vina,
am ochii întorși în orbite
și-n negru,
nu văd nimic de integru
și-mi termin benzina...
am pană de vise, sfârșite.
Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am ușor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!...
Am respir ca de ftizic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O minune
Fetița cea oarbă, pe trepte umbrite,
Spunând rugăciunea-n cuvinte șoptite.
Firavă-i dorința... Si-ar vrea ca să zboare,
Să vadă și dânsa o rază de soare...
Veghind crucifixul, Iisus în tăcere,
Ar vrea să-i aducă măcar mângâiere.
O lacrimă curge sub pleoapa durerii...
Eternu-ar pleca, chiar din taina-nvierii...
Atunci El se smulge din cuie... Coboară,
Dând glas rugăminții, în ora de seară.
Pe ochi o sărută și-n treacăt îi spune:
- Micuțo, chiar astăzi trăiești o minune!
Se-ntoarce apoi dar și umbra-i dispare,
Când urcă domol, în a crucii teroare.
Copila zărește atunci prima dată,
Culorile lumii, sub crucea uitată...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă rog
aici este casa noastră
zâmbetul și zarea, plaiul și lumina, cântecul și marea
vă rog, poftiți afară
nu puteți intra cu cizmele în locuri sfinte
ați ucis rânjind
speranța, iubirea. puritatea
din jur, în noi
plecați în lumea voastră de lachei
vânduți pe patruzeci de lei
nu puteți gaza o țară întreagă
nu puteți da foc la omenire
nu puteți instaura domnia urii, a terorii, a minciunii
suflete malefice, suflete murdare
voi sunteți goi
un cor de scursori
pământul e plin de otrava din voi
iarba s-a uscat, florile au murit aici, cu voi
lăsați în urmă doar pleavă și gunoi
gunoi murdar, de soi
vă rog, vă rog...
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurtcircuit
track-uri
dintr-un western psycho peste
track-urile mele afective
în toamna asta fără viitor
facem planuri pentru
confortul nostru psihic
facem planuri ca să nu treacă ziua
fără să nu ne fi
zbătut
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă condamn
Mă condamn pentru orice eroare
De care aud la tot pasul
Lumea îmi pune în cârcă impasul
Că viața mea devine o teroare
Și-și pierde legitatea lui, compasul
Nu mai sunt același care sunt
Nu mai sunt același care-am fost
Rostul meu e să fiu luat la rost
Pentru toate relele de pe pământ,
Asediat și fără adăpost.
Sunt la fel ca voi un muritor
Abonat la trudă pentru-o pâine
De care am nevoie azi și mâine,
De care nu mă pot lipsi în viitor
Ceea ce în fond cere și-un câine
Nu mă întrebați că n-am răspuns
Cât vor putea nervii să-mi reziste
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
No man's Land
S-a liniștit, a amuțit,
Noaptea-i aproape de sfârșit
Încă soarele n-a răsărit
Trupele stau, s-au liniștit.
Fasolea-i tare, se răcește
Nu-i mai bună, se sleiește
Stomacu-i doare, foamea-i mare
Nu-i mai apă... e teroare.
Cade-o bombă, apoi două
Groapa s-a umplut cu rouă,
Cad picuri cristalini în groapa nouă
Ce frumos este când plouă.
Răsăritul se face simțit,
Soarele-i incandescent, roșiatic,
Acum că ploaia s-a oprit
Se văd pe cer roiuri de licurici.
[...] Citește tot
pamflet de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepii roșii
Douăzeci, douăzeci, Violinsa.
Cu limbă de șarpe pe spate
Sezând în genunchi în fapte,
Cărând salive de pretinsa...
Noastră politică cu ciumate
Sepii rosii recolorate!
În rujeole imunitate
Cărților în copii, moarte.
Cu conservele de azile
Cu nosocomiale pastile!
Cu reînvierile promise
Morților în electorale...
Circuri de dresare-n sare
Cu hârburi cu girofare!
Și un moroi crezut de voi
Cel mai alb în ăst noroi...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
În juru-mi e-atâta lumină și bine
E poate-oglindire a vremii ce vine
Dar oricât aș vrea viitoru-a pătrunde
Mai simt că privirii ceva i se-ascunde
Ia-mă cu Tine, Isuse, oriunde
Așa cum în viață mi-ai pus bucurie
Și vorbă și faptă trimise sunt Ție
Dar oricât mă văd urcând, tot urcând
Mă tulbură gândul vreodată căzînd
Rămâi lângă mine, Isuse, oricând
Nu victima vieții cu-a ei desfătare
Nici victima morții oricâtă teroare
Ci nume în palmele Tale săpat
Cu-atâta durere de cer câștigat
Cu Tine prin Har și prin Cruce legat
Să-mi fie piciorul spre bine mergând
Și viață misterul ce-n mine se-ascunde
Rămâi lângă mine, Isuse, oricând
[...] Citește tot
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul zeiței
Te știu acum! Era doar o pojghiță
acea răceală din privirea ta,
dar mersul calculat, ca de actriță,
te-a dat de gol rapid, iubita mea!
Păreai de fier, erai întruchipare
a unei zeități de prin Olimp
ce-i gata să răspundă cu teroare,
la orice provocare, dur, la timp.
Dar te-am ghicit! Privirea-mi insistentă
te-a străbătut și, dincolo de scut,
am întâlnit iubirea ta latentă,
pe care s-o descopăr n-am crezut.
Ți-am curățat răceala din privire,
și ți-am spălat mândria-n ape noi,
învăluindu-te cu-a mea iubire,
și-nlăturând carcasa ca de sloi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul
Sunt supărat pe mine rău,
Chiar de n-a fost premeditat;
Am simțit scrâșnetul călcat
Prin iarba-naltă-n herăstrău.
Am zvâcnet surd în piept, durere
Și să privesc sub talpă am frică,
Căci știu că lumea e mai mică
Din lipsa mea de prevedere.
Stau în genunchi, mai mult m-aplec
Și-n mână prind un boț de ființă
Chircită, necerând căință...
Fusese-o casă, un suflet melc...
Și-acum am gând terorizat
De zile-ntregi, că-s un nedrept,
Doar un pretins că-s înțelept...
Călcând pe vieți, fără vreun "dat".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezeaua seamana izbitor cu "Gandacelul" Elenei Farago (asa in privinta originalitatii ideatice). E lipsita insa de gingasia si naturaletea celei [...] | Citește tot comentariul
Vânătoare sau teroare
E zi de sărbătoare
lipsită de soare
cu multă ninsoare.
Deși e răcoare
încep vânătoare,
oamenii, care,
amețiți de licoare,
vor cu disperare
trofeu de căprioare.
Pe deal și ponoare,
pe-întinse ogoare,
pândesc pe răzoare,
vrând să doboare
pentru mâncare,
ispititoare
păsări cântătoare.
În ziua următoare
împușcă viețuitoare
necuvântătoare.
Seamănă teroare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 februarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre teroare, adresa este: