Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Adrian Abrudan despre ploaie

* * *

De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, vidul din mine se lărgește, treptat
Și-n aer plutește ființa ta vie,
E ceasul când alții se iubesc, se sfâșie
Și plouă de parcă și cerul s-a spart.

De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, în mine sunt stânci și izvoare
Sunt deșerturi păzite de fluturi războinici,
Sunt ochii tăi mari și atât de statornici
Și dorul acesta, permanent, ce mă doare.

poezie de
Adăugat de Adrian AbrudanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Îngenuncheat de toamnă...
De-atâta toamnă, vor suspina izvoare
Iar eu te voi chema la nesfârșit,
În lumea unde totul s-a oprit
Și din iubire, uneori, se moare.
Te-așez pe tâmplă și te-așez pe frunte
De-atâta toamnă simțurile-mi scad,
Dar te iubesc și pentru tine ard
Sunt torță vie într-un pustiu de munte.
Și totuși, dacă plouă și e frig
Și ochii mei sunt râuri înghețate,
Am dreptul meu să te zidesc în toate
Și-ngenuncheat de toamnă, să te strig.

poezie de (2014)
Adăugat de Adrian AbrudanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi zâmbeai

Îmi zâmbeai atât de trist și-atât de greu,
între noi creșteau secunde reci,
știam că va veni clipa să pleci
și-n urma ta, doar ploaie și rateu
și umbre răstignite pe pereți,
cuvinte aruncate de străini
vezi, nu mai e timp să fim senini
plecarea ta îngroapă două vieți
și caruselul nostru se dezbină,
nu poți pleca, e toamnă și rutină
și bruma răscolește dimineți.
Îmi zâmbeai atât de trist și-atât de greu
aveai un dor încremenit în tine,
nu poți pleca, tu știi atât de bine
suntem legați de-același curcubeu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De toamnă

E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Și te întrebi de-a existat iubire
Și ce păcat de moarte-am săvârșit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinși de amnezii ce n-au cădere,
Și picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-așează Bach și Mozart în urechi.
Și totuși, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu știu că din iubire iese miere
Și ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.

poezie de (2014)
Adăugat de Adrian AbrudanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De toamnă

Vezi, a început să plouă și umbra ta e vie
Sunt rătăciri venite din trecut,
Doar picuri mari și Beatles mai ascult
În nopțile de lungă insomnie.
Nu știu de ce mai vin aceste toamne
Rugină și tăcere-i peste tot,
Am învățat să zbor și să înot
Și să te chem, când omenirea doarme.
A început să plouă, sunt frunze și noroi
Iluzia că ești, că tu exiști, e tot mai vie,
Și parcă-ador această insomnie,
Ce creionează umerii tăi goi.
Nu știu de ce mai vin aceste toamne
Tâmpla mea e umedă demult,
Doar picuri grei și Beatles mai ascult
Și este frig, e toamnă și se doarme.

poezie de (2015)
Adăugat de Adrian AbrudanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Adrian Abrudan@ploaie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Abrudan despre ploaie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!