Citate despre Adrian Păunescu
31 de citate despre Adrian Păunescu (inclusiv în versuri).
La apariția volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu
Zise ea citind volumul:
- Când iubești cu-adevărat
O fi bine și pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această epigramă a fost selectată Epigrama zilei pe 21 august 2018.
Fără Adrian Păunescu, românii nu ar fi știut ce înseamnă ruga pentru părinți.
citat din de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propunere de epitaf pentru Adrian Păunescu
A fost o fire zbuciumată
Muncind pe vastul șantier.
A scris "Pământul deocamdată"
Și-apoi s-a înălțat la cer.
epitaf epigramatic de Vasile Huțu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marelui poet Adrian Păunescu
Prin vers ai cules iubire,
Prin politică - ocară;
Azi, la Marea Despărțire,
Te venerează o țară.
madrigal de Victor Becheanu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian Păunescu și Mihai Eminescu, cei doi sfinți ai Literaturii Române. De-a pururi la ei să ne închinăm, căci în ei se află Dumnezeu!
Ștefan Paraschiv în Blogul Mareșalului Crai
Adăugat de Mareșalul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Dedicație expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrățișare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îți mulțumesc pentru asta."
Cu simțurile descătușate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentan, citesc "Șmecherul Manole", de Lucian Blaga, și "Iubiți-vă pe bunuri", de Adrian Păunescu.
calambur de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria, istoria adevărată, exclude fabulația. Nae Ionescu a fost și el, în fond, o victimă a lui Carol al II-lea. Dar era, pe lângă farmecul lui colosal, pe lângă inteligența lui voluptos satanică și pe lângă magnetismul lui, un amestec destul de straniu de ambiții și candori. Și cred că așa cum l-am cunoscut eu și cum aș încerca să-l portretizez obiectiv și onest l-ar împăca pe Adrian Păunescu cu Mircea Eliade.
Leon Kalustian în scrisoare către Vartan Arachelian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academicianului Adrian Păunescu
Cu "Cartea cărților de poezie",
Sunt convins că ai fi vrut
Să intri în Academie
La noi... nu peste Prut.
epigramă de Vasile Iușan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Adrian Păunescu
A plecat din viață omul Păunescu,
A rămas în viață poetul Păunescu.
Un om mai puțin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.
poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Adrian Păunescu
"Cartea cărților de poezie"
Îți este opera și epitaful,
Din "Flacăra", pe cât era de vie,
Pe-atât se-alege astăzi praful.
epigramă de Vasile Iușan din La români iară și iară, apar vânzători de țară (2012)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stil Adrian Păunescu
Un gând feroce mintea mi-o răscoală
Ducându-mă alături de demență:
Iubita mea, toridă și fatală,
A mai făcut de-acasă o... absență.
epigramă de Ion Teodorescu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
V-am spus (după Adrian Păunescu)
V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Și sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muțenia-n uimire!
V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-ați luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciți pe dos
Și-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!
V-am spus și pot, la nesfârșit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Și relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!
V-am spus și mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Și chiar de mă ucideți, punte pun
Între Greșeală, Iertăciune, Bine!
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Adrian Păunescu, dar cu o relevanță mică.
Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cererea de veșnicie (Lui Adrian Păunescu)
Nu mai știu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Și în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!
"Miile de morți" din viață
Mult mai viguros mă fac
Și renașterile toate
Cu moartea am să le-mpac!
Am s-o convertesc în stele
Și-am s-o luminez fictiv!
Cu renașterile mele
Am s-o-nving, definitiv!
Timpului, audiență
I-am cerut dar ea nu știe
C-a semnat patronul vieții
"Cererea de veșnicie"!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul lui Adrian Păunescu
Academii, biblioteci, condeie,
Ornați cu doliu simboluri și lucrări;
Din măreția FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie,
S-a transferat fitilelor de lumânări.
Iată că pe pământ nu mai avem de toate,
Pământul de fapt ne are pe toți
Și nu există recurs la sentința de moarte,
Există doar certitudinea neiertătoarei morți.
Maestre drag... dascălul meu de vers...
Nu mă gândeam să-ți scriu așa devreme
Poemul despărțirii fără sens,
La trecerea-ți spre umbrele eterne.
Se murmură prohod la Torda, Trăsnea, și la Ip,
În munții Iancului, buciumul emite nostalgic
Echivalentul morții spirituale-n acest anotimp,
Și-n evidențele de Bârca e minus un localnic.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Neagu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la Adrian Păunescu, Ion Cumpănaș [din public] a spus:Poezia La mormântul lui Adrian Păunescu m-a tulburat emoțional... Nu pot decât să mă înclin respectuos în fața acestui poet [...] | Citește tot comentariul
Gândind la Adrian Păunescu
Atunci când nu gândeam că o să scriu vreodată,
Adeseori îl conparam cu valorosul zimbru,
Mă delectam cu slova-i măiastră, parfumată,
A bardului măreț care vrăjea prin timbru.
Cu măreție sobră în gesturi și priviri,
Asemeni unui vultur neliniștit solemn,
Stă singur printre semeni vibrând la amintiri,
Sfidând prin chipul amplu de care mulți se tem.
Asemeni unui munte sau ca puternic templu,
Povară-i nedreptatea pe care se ridică,
Mi-a fost util să-l simt ca un exemplu,
Căci ascuțișul limbii dezmiardă sau despică.
Din tron de demnitate nu poate fi răpus,
Statornic se dedică renumelui țesut,
Cu sensibilitate va toarce un răspuns,
La cei ce îndrăznesc o pasă în trecut.
poezie de Viorica Pop (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Adrian Păunescu, adresa este:
