Adrian Păunescu

Datorită lui Adrian Păunescu m-am dus spre biblioteci, spre librării şi mi-am făcut un repertoriu.

citat din George Mihăiţă (20 februarie 2019)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La apariţia volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu

Zise ea citind volumul:
- Când iubeşti cu-adevărat
O fi bine şi pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără Adrian Păunescu, românii nu ar fi ştiut ce înseamnă ruga pentru părinţi.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui poet Adrian Păunescu

Prin vers ai cules iubire,
Prin politică - ocară;
Azi, la Marea Despărţire,
Te venerează o ţară.

madrigal de Victor Becheanu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf pentru Adrian Păunescu

A fost o fire zbuciumată
Muncind pe vastul şantier.
A scris "Pământul deocamdată"
Şi-apoi s-a înălţat la cer.

epitaf epigramatic de Vasile Huţu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian Păunescu şi Mihai Eminescu, cei doi sfinţi ai Literaturii Române. De-a pururi la ei să ne închinăm, căci în ei se află Dumnezeu!

Ştefan Paraschiv în Blogul Mareşalului Crai
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Dedicaţie expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrăţişare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îţi mulţumesc pentru asta."

Cu simţurile descătuşate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agăţat de o lumină
vreau să rostesc; viaţă
cuvintele ard
şi flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căuşul palmelor mele
răstorn cenuşa
peste mormintele altor
păduri

poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)

Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentan, citesc "Şmecherul Manole", de Lucian Blaga, şi "Iubiţi-vă pe bunuri", de Adrian Păunescu.

calambur de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria, istoria adevărată, exclude fabulaţia. Nae Ionescu a fost şi el, în fond, o victimă a lui Carol al II-lea. Dar era, pe lângă farmecul lui colosal, pe lângă inteligenţa lui voluptos satanică şi pe lângă magnetismul lui, un amestec destul de straniu de ambiţii şi candori. Şi cred că aşa cum l-am cunoscut eu şi cum aş încerca să-l portretizez – obiectiv şi onest – l-ar împăca pe Adrian Păunescu cu Mircea Eliade.

Leon Kalustian în scrisoare către Vartan Arachelian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academicianului Adrian Păunescu

Cu "Cartea cărţilor de poezie",
Sunt convins că ai fi vrut
Să intri în Academie
La noi... nu peste Prut.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Adrian Păunescu

"Cartea cărţilor de poezie"
Îţi este opera şi epitaful,
Din "Flacăra", pe cât era de vie,
Pe-atât se-alege astăzi praful.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stil Adrian Păunescu

Un gând feroce mintea mi-o răscoală
Ducându-mă alături de demenţă:
Iubita mea, toridă şi fatală,
A mai făcut de-acasă o... absenţă.

epigramă de Ion Teodorescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Adrian Păunescu insomnia adolescenţei mele

Insomnii de până ieri
insomnii de până azi
abonat doar la căderi
te înalţi numai să cazi

Insomnii de până azi
pe o carte din armată
scrii atât să nu te arzi
hei flacără de altădată

Pe o carte din armată
abonat doar la căderi
o scrisoare dar şi-o fată
insomnii de până ieri

Insomnii de până azi
măşti o pentru brazi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-am spus (după Adrian Păunescu)

V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Şi sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muţenia-n uimire!

V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-aţi luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciţi pe dos
Şi-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!

V-am spus şi pot, la nesfârşit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Şi relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!

V-am spus şi mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Şi chiar de mă ucideţi, punte pun
Între Greşeală, Iertăciune, Bine!

poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)

Cânta poetul, tot ce mişcă
făcând abstracţie de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând şi lacrimi de cuvânt.

Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerţiei,
sfâşie clipe în perechi
şi-nalţă ode bucuriei.

In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
îşi va găsi la ei, pereche.

Şi dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaşti-ai vieţii sale,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cererea de veşnicie (Lui Adrian Păunescu)

Nu mai ştiu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Şi în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!

"Miile de morţi" din viaţă
Mult mai viguros mă fac
Şi renaşterile toate
Cu moartea am să le-mpac!

Am s-o convertesc în stele
Şi-am s-o luminez fictiv!
Cu renaşterile mele
Am s-o-nving, definitiv!

Timpului, audienţă
I-am cerut dar ea nu ştie
C-a semnat patronul vieţii
"Cererea de veşnicie"!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)

"Zăpezile postume" au început să cadă
Şi lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc,, lămpaşul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.
(pentru poporul său).

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul castel

Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Şi-acum când e gata, prieteni
Priviţi-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------

Îşi rupe din suflet zidarul
Punându-şi ades temelie
Din nopţile albe, tiparul
Pe care singur îl ştie

Poate că n-are de sus alte daruri
Şi sapă de-o viaţă-n cuvinte
Mânat de himere, coşmaruri
Şi-şi vede de treabă-nainte

Îşi face mortarul, liantul
Şi punţile lui se-ncovoaie
El ştie ce-nseamnă neantul

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!