Alexandru şi poezie

Între un agresor celebru şi un poet vestit, prefer poetul. Pentru mine, Alexandru cel Mare nu e Macedon, ci Macedonski!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia lui Alexandru Vlahuţă este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă şi demnă, cu care orice raţiune normală şi disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalităţii. În poezia lui Vlahuţă, admirăm bogăţia variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producţiei nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însufleţeşte firul de lână pe care îl toarce ţăranca pe prispa casei şi dă glas fluierului, cu care ciobanul îşi adoarme turma cu oi, odată cu asfinţitul soarelui. Poezia lui, pluteşte totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual şi nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conştiinţă artistică. Alexandru Vlahuţă nu este un poet român, ci un român poet.

Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Alexandru Jebeleanu

Nu-i un scriitor de rând,
Excelează-n orice gen,
Mai ales atuncea când
Iscăleşte... Eugen.

epigramă de Ion I. Mioc din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Alexandru Tacu

Când glăsui poetul a sufletului vrere,
Un demon din adâncuri strigă spre el: "Tăcere!"
Dar muza sângerândă îşi puse pieptul scut,
De aceea domnul Tacu... n-a tăcut!

epigramă de Valeria Moroşan (2009)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Alexandru Clenciu care face caricaturi şi catrene amuzante

Maestre, să mă ierţi că-ţi ies în cale,
Şi te admir, dar nu pot să-ţi explic,
Cum reuşeşti, cu arta dumitale,
Să-l faci, pe om, să râdă... din nimic?

epigramă de Constantin Cristian din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E greu să spui ceva despre Puşkin unuia care habar n-are de el. Puşkin e un poet foarte mare. Napoleon e mai puţin mare decât Puşkin. Şi Bismark în comparaţie cu Puşkin e un nimeni. Şi Alexandru I, şi II, şi III sunt pur şi simplu baloane de săpun faţă de Puşkin. Şi, în general, toţi oamenii în comparaţie cu Puşkin sunt nişte baloane de săpun, doar că, în comparaţie cu Gogol, Puşkin e şi el un balon de săpun.

Mihail Vakulovski în D. Harms
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera poetică a lui Alexandru Vlahută prezintă, în ansamblul ei, o armonizare a lirismului cu romantismul. Ea a însemnat un mare progres în domeniul gândirii, şi al artei versificaţiei româneşti.

Romulus Seişanu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Păstorel (Alexandru O. Teodoreanu)

Curajos şi cu talent,
Ai criticat vehement
Viciile omeneşti;
Lichele şi potentaţi,
Falşi poeţi şi deputaţi.
Zeu al epigramei eşti.

madrigal de Victor Becheanu (15 iunie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poezia lui Alexandru Vlahută, găsim accente de sinceritate; inspiraţii variate şi independente; idei şi sentimente izvorâte dintr-un spirit cercetător, meditativ, neliniştit şi profund sensitiv. Alexandru Vlahută nu s-a "jucat" cu gândurile sale şi "ideea" nu i-a slujit de pretext ca să îmbrace într-o formă poetică uşoară, meditaţii, — fie pe tema nimicniciei vieţii, fie pe tema suferinţelor, ce le creează amorul pasional.

Romulus Seişanu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Opera poetică a lui Alexandru Vlahuţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte înapoi

(în memoria poetului Alexandru Fulga)

De umbre s-au golit pereţii,
Din grinzi ţi-au dispărut bătrânii cari!
Îşi leagănă frunzele doi arţari,
Chemând în foşnet toţi poeţii,

Să-ţi cânte versu-n vălul ceţii,
În muzica celor mai buni scripcari!
De umbre s-au golit pereţii,
Din grinzi ţi-au dispărut bătrânii cari!

Siberii îşi topesc nămeţii,
Baikalu-ţi face stradă spre gheţari,
Să faci pereche celor solitari,
Ard lumânările tristeţii...

De umbre s-au golit pereţii!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Alexandru Clenciu

-Ce fericit pari azi, poete!
Te-a avansat, ţi-a mers la fete?
Pleci la Paris, ai luat vreo primă?
-Hai, nu cobi. Găsii o rimă.

epigramă de Ioan Năstoiu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare Toamna

Apare toamna-n poezii,
O muza noua pentru fiecare,
Cad frunzele prin versuri aurii,
Si se astern poeme fermecate pe carare.

Apare toamna in cantari,
Izvoare freamata in coruri,
Rasuna cantul peste mari si tari,
Pe aripi de arama vantul poarta doruri.

Apare toamna-n dans de bucurie,
Tangoul unei vieti depline,
Belsug de Har in fiecare melodie,
O noua toamna minunata langa tine.

Apare toamna-n visuri noi,
In zambete, in lacrimi in iubiri,
E toamna-acum iubito-n amandoi,
O toamna lunga si frumoasa, plina de-amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (1 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Roosevelt

Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puţin cu George Washington şi mult cu Nimrod.*
Tu eşti Statele Unite,
tu eşti viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus şi vorbeşte încă spaniola.

Eşti un exemplar falnic şi puternic al rasei tale;
eşti cultivat, eşti abil; eşti opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
eşti un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu eşti un profesor de energie,
cum spun ţicniţii din zilele noastre.)
Tu crezi că viaţa este foc,
că progresul este o erupţie;
unde pui glonţul
acolo pui viitorul.
Nu.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina publică

Uvertura lui Souppé la "Cavaleria uşoară"
În foişor, în ritm cu caii, fanfara tropotea
Câte un trombonist golea alama de salivă
Iar cavalerul de la roşiori, prin gând, gonea

Grădina se bucura de-a verii toridă ultimă zi
Uite-l pe poetul Tonegaru cum trage din Kent,
Se inspiră la greu din decadenţii din Montmartre,
Deşi în liceu la franceză a rămas corigent.

N-aveam pretenţia pe Alexandru suit pe Ducipal
Să-l evoc. Îmi trebuia un contemporan mai cu fler
Dar am aflat că-n trapul din Mai de la Băneasa
L-a trântit o iapă pe-acest gomos domn cavaler

Lăzăristele se hârjoneau pe spaţiul verde interzis
Exersând săruturile din filmele de Hollywood,
Cum a putut să moară prinţul operetei, Leonard,
Şi-atâtea lepre să trăiască, destinule crud?...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Constant Tonegaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Alexandru Muşina

Calmează-te, dragă, vei ajunge un VIP
căruia prostimea va dori să-i asemene amantele
cu o plasă de pescuit cu ochiuri rare, ca şi tine, de altfel,
atunci şi ele se vor zbate fericite şi se va vinde salata de icre
cu marca ta, neţinându-se cont că tu braconai
la râu doar duminica, poemele tale
vor răsplăti la sfârşit de an premianţii, iar babacul
şi tataie vor scăpa câte o lacrimă de alcool, fetişcanele
se vor da în bărci doar cu cheii cu chei de la maşină
posterul tău ţinând interogativ reportofonul
iscodind la Pucioasa ce drăcii a mai născocit vulgul
se va vinde ca talisman
cămăruţele în care ai creat, procreat şi mai
ales, mai ales te-ai recreat
vor reţine pe scări trecerea-ţi. Muierile pe care le-ai adulmecat
vor povesti tuturor cum a fost şi desigur vor exagera
la proporţii apocaliptice, susţinând că ele doar pe Alex
dar ci însă pentru că fata de s-ar fi totuşi destul de precar
vişinii vor da în floare
visând "vii-şi-ne" şi intimitatea atomului

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Muşina
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rogvaivpoem

absenţa ta
mi-era foarte somn
îmi doream să adorm
să am un somn fără vise
prezenţa ta
eram foarte viu
& voiam să-mi pierzi visele
ca-n studenţie străine de mine
erai curioasă de mine însumi
ce înseamnă în fond a-l cunoaşte pe cel capabil să scrie
o jalbă la baie laba nu e pentru decanul peaiubit & nu prea
scuipat de dl. securist n. c. al nostru profesoriu
vorbirea lui percutantă a construit atheneul
din iaşi din tătăraşi
acolo locuieşte victor de la victorie
zeiţa care nu ne mai răspunde la nicio convorbire mobile learning
zeiţele nu mai poartă mărgele de cadmiu am studiat îndelung
cadmiul protejează oţelul (acum o ascult pe iulia de la ecou
mi-am petrecut foarte multe ore cu ea
vorbind despre întârzierile poetului poeţilor din poezia română

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lusiada (extras)

Arme şi Eroi de pe-ale Lisabonei ţărmuri – plutind
Pe Mări care niciodată alte vele n-au văzut,
Dincolo de Ceylon-ul înmiresmat de mirodenii,
Înălţându-şi codrii deasupra unui ocean necunoscut –
Cu dibăcie zeiască şi-au tăiat drum
Spre ţinuturile de basm ale soarelui răsare:
Câte bătălii au dus, câte talazuri şi pericole-au sfidat,
Ce glorios imperiu-a născut truda lor roditoare!

Deajuns cu poveştile despre grecul cel viclean*,
Despre meleagurile bătute şi peripeţiile-i îngrozitoare,
Despre refugiaţii de la Troia şi epopeea pribegiei lor**,
Despre ce furtuni şi stânci au înfruntat pe mare
Nu mai slăviţi atât Roma-n numele împăratului Traian,
Nici cuceririle estice-ale lui Alexandru Macedon;
Un erou mai nobil se cere azi cântat –
Decât orice alt erou c-un mai eminent blazon:
Vasco da Gama***, cel care-a supus şi mare şi ocean,
Şi-a cărui sabie-a luminat imperiul lusitan.

[...] Citeşte tot

poezie de Luís Vaz de Camões, 1524 - 1580, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente

Poem
Oameni mari şi învăţaţi
Au trecut pe acest pământ
Generali şi împăraţi
Cu putere în cuvânt

Unora li s-au supus
Chiar şi neamuri şi popoare
Şi atîţia le-au adus
Bogăţii şi închinare

Însă viaţa şi-au sfârşit
Şi s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Şi-au căzut toţi în uitare

Dar istoria ne-nvaţă
Şi cultura despre ei
C-au avut şi ei viaţă
Odată cu adânc temei

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Alerg prin lume, alergi si tu
Viata se trece... nici un atu
Imbatranesc, imbatranim
Pe rand ne nastem, pe rand murim

Am fost copilul fara vre-o grija
Azi in genunchi eu am o tija
Ai fost fetita cu par balai
Azi nea curata in par tu ai

Fugeam prin iarba, cat ne jucam...
Azi cu "reuma"... abia umblam
Zburam ca vantul pe biciclete
Azi pe la doctori dupa tablete

Mancam de toate, n-aveam bariere
Azi zilnic facem "crize de fiere"
Ieri orice munte am fi urcat
Azi vrem s-ajungem pana la pat

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru (17 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!