Alexandru Macedonski despre oraş

Rondelul oraşului din Indii

Spart a fost oraşul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.

S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală şi-nălţare
Spart a fost oraşul mare
De a vremii vitregie.

Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme şterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost oraşul mare.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oraşului mic

Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proşti, dar cumsecade,
Ce nici nu ştiu că sunt poet.

Cu centrul intim şi cochet,
Şi fără case cu arcade;
Oraşul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade.

Prin umbra parcului discret,
Nu se strecoară mascarade
Şi nu s-aud în el tirade
Despre-al politicei secret.
Oraşul mic te fură-ncet.

rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor – Rondelurile pribege (12 iunie 1916)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar Parisul curgea sub ferestrele mele, şi la acelaşi ceas — dincolo de zări — sub cerul frumoaselor câmpii româneşti, curgea şi un alt oraş — curgeau Bucureştii — pe sub ferestrele celor care fac parte din sufletul meu...

Alexandru Macedonski în Maestrul din oglindă (1912)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

The town bewitches you [Oraşul mic te fură-ncet]

The town bewitches you, it's clear,
With its too narrow streets, sometimes,
With stupid people, but sincere,
Who do not know I make sweet rhymes.

Its downtown stylish will appear,
Although rich houses no one meets;
The town bewitches you, it's clear,
With its too narrow lanes and streets.

In the small park, which is so near,
The fraud can't hide among the shades.
The folks don't utter long tirades
And politics they won't revere.
The town bewitches you, it's clear.

poezie celebră de Alexandru Macedonski, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze

Dacă raze de-astă dată voi s-adun cu-mbelşugare
E că frunţile brăzdate de al grijilor făgaş
Sub a razelor coroană află-o sfântă alinare
Şi să urle pasiunea nerozescului oraş.

Cerurile pentru mine nu mai pot să fie stinse,
Îmi vând partea mea de lume pentru partea mea de cer,
Către ziua veciniciei zbor cu aripe destinse,
Şi să mă strivească soarta sub călcâiul ei de fier.

Razele de astă dată îmi vor fi îmbrăcămintea,
Tot ce am avut cu lumea de-mpărţit am împărţit.
Iar de-mi las în urmă corpul, e că-mi duc nainte mintea
Şi să nu mă înţeleagă decât cine-a suferit.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de decembrie

Pustie şi albă e camera moartă
Şi focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Şi nici o scânteie în ochiu-adormit.

Pustie şi albă e-ntinsa câmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Sălbatică fiară, răstriştea-l sfâşie,
Şi luna-l priveşte cu ochi-oţelit
E-n negura nopţii un alb monolit
Şi luna-l priveşte cu ochi oţelit.

Nămeţii de umbră în juru-i s-adună
Făptura de humă de mult a pierit
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit
Făptura de humă de mult a pierit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de iarnă

Se-nnorează ceru-albastru,
Nici o floare, nici un astru,
Căci şi cer ca şi pământ
Pus-au vara în mormânt.

Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate...
Corbi şi ciori-nnegresc pe sus...
Rândunelele s-au dus.

Fulguieşte de ninsoare
În pustiile ogoare,
Urlă crivăţu-n copaci...
Vai de oamenii săraci.

De la munte pân' la baltă
Numai crivăţ ce te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Macedonski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!