definiție de Ana Blandiana
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze.
Ana Blandiana în Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie (19 august 1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum am devenit poet? Aș fi tentată să răspund: născându-mă.
Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tatăl meu era închis, era deținut politic și nu aș fi putut publica cu numele meu. Atunci am trimis la o revistă două poezii semnate Ana Blandiana. Blandiana era satul mamei și Ana este rima la Blandiana. M-am jucat inventând un nume foarte sonor.
citat din Ana Blandiana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui poet adevărat nu este un sfârșit, este numai o reacție chimică menită să separe aurul de impurități.
Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torquato tasso
Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
Sunt nebun - a rostit. De altfel știam
Lucrul acesta din prefețele cărților,
Dar el își purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca și cum ar fi spus:
Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E prețul imens. Vin spre tine. Primește-mă!
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!
Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simțindu-mi pe trup
Cămașa păroasă care se-aprinde ușor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Și-n loc de uși, lipite una de alta, urechile lor
Și șoarecii ieșind din borte erau călugări,
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am scris prima poezie, în sensul că nu știam încă să scriu, pe la 4 ani și ceva. Pur și simplu am simțit nevoia să scriu. Este o formă de exprimare, nu un omagiu pentru cineva.
citat din Ana Blandiana
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viața mea, verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi, atât de important, încât - folosind un foarte mic artificiu poetic - mărturisesc că n-aș putea să mă imaginez trăind fără a citi, dar nu mi-ar fi deloc greu să mă închipui citind și după moarte.
Ana Blandiana în Autoportret cu palimpsest (1986)
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina
Se aude, se aude, se aude
Din adânc, din veci, din mereu
Murmurul, sângele, gândul
Poporului meu.
Și dau mărturii poemele
Oprite pe margini de hău
Că dac-am lovit vreodată
A fost doar în numele tău.
În numele tău cuvântăm
La judecata popoarelor
Și n-am asfințit niciodată
De-o fi după voia izvoarelor.
Peste semețele piscuri,
Peste câmpiile mute,
Gândul poporului meu,
Se aude, se aude, se aude.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ana Blandiana despre poezie, adresa este: