Iubire, spaimă de singurătate, zeitate ambiguă îngropată până la brâu în pământ...
citat din Ana Blandiana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dragoste
Nu mă lăsa, așează-mi-te-alături
Și ține-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coșmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-așa
Cum ții să nu se verse un potir
Și pune-ți gura peste gura mea:
Inspiră țipătul care-l expir,
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-și hotărăște trupul meu contur;
Îmbrățișează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care crește-n jur
Și duce totul, și în urma lui
Rămâne doar moloz și ghilimele,
Și se chircesc bolnave și se sting
Și soarele și celelalte stele...
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Sofia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Litere
Această spaimă a curgerii
Dinspre A,
Niciodată spre A,
Această spaimă
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le știi dinainte
De la ceilalți
Care l-au străbătut
Cum le-a fost norocul,
Pînă la Q, pînă la T,
Cei mai fericiți pînă la Z,
Dar neîntorși niciodată
Nici unul,
Nici unul în stare
Să sară înapoi
Peste A,
Nici unul care să bănuiască măcar
Ce este înainte
Sau după sfîrșitul alfabetului:
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la spaimă, dar cu o relevanță mică.
Oul
"Ți-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiți de-a pururi
Faptură singură, deplină
În care universu-ncape
Și-și este suficientă sieși,
plutind lumină în lumină?
Ți-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Și, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit și mut-
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.
Cine-a greșit și până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer și în pământ
Însingurând deodată-o lume-
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana din Ochiul de greier (1981)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torquato tasso
Veni din întuneric spre mine el, poetul,
Poetul de spaimă ratat.
Era foarte frumos. Ca la razele röntgen
I se vedea în trup poezia.
Poezia nescrisă de frică.
Sunt nebun - a rostit. De altfel știam
Lucrul acesta din prefețele cărților,
Dar el își purta nebunia ca pe-o parolă
De intrare în noi, ca și cum ar fi spus:
Mă răscumpăr astfel
De lipsa-adevărului din poemele mele.
E prețul imens. Vin spre tine. Primește-mă!
Dar eu am răspuns: Pleacă de-aici!
Scriam la lumina de autodafeuri - îmi spuse -
Simțindu-mi pe trup
Cămașa păroasă care se-aprinde ușor.
Odaia mea avea ochi de călugări ferestre
Și-n loc de uși, lipite una de alta, urechile lor
Și șoarecii ieșind din borte erau călugări,
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ana Blandiana despre spaimă, adresa este: