Patria
E Cuvântul cuprins
Între Alfa și Omega,
Locul în care Timpul
Își sădește permanența:
Din laurii strămoșilor,
A cioplitorilor în infinit
Și a sufletelor călăuzitoare
De Lumină,
Frumusețe
Și Adevăr!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Talita kumi
Când sufletu-mi s-a rătăcit
Și nu putea privi spre cer,
I-ai dăruit Duhul Iubirii
Și mi-ai zis blând: Talita kumi!
Când mintea-mi era tulburată
Și nu găsea Calea Luminii,
Ai limpezit-o în Cuvânt
Si mi-ai șoptit: Talita kumi!
Când trupul mi-a fost plin de răni
Și vedeam doar sfârșitul lumii,
Eu am crezut în Tine, Doamne
Și Tu mi-ai zis: Talita kumi!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru, Capitolul II - Poezii (aprilie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun
E ziua Ta, Doamne
Și Ești Veșnicie,
Ești Calea Luminii
Dintru Început!
Ești Cuvântul Sfânt,
Ce s-a făcut Om
Și Ești Adevărul
Fără de sfârșit!
Alfa și Omega,
Cerul și Pâmântul,
Viață și Iubire!
De Ziua Ta, Doamne:
Slavă! Slavă! Cânt!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Toamnă roșie
Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Parfum de struguri copți, în soare blând
și-o mâna-ntinsă gata să-i culeagă,
un stol de păsări dă ocol, cântând,
iar frunzele se pregătesc să cadă.
Din celelalte toamne vine vântul,
purtând pe umeri răsuflarea ta,
jos, râul curge lin și-nfiorat
șoptește nopților tăcerea mea!
Fîntâna veche tace. În adâncuri
se zvârcolesc iubiri neâmplinite
și-ncep să urc Golgota: în cuvinte
doar ploaia rece știe a striga!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din antologia de versuri Perche tu mi dici: Poeta? (2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un semn
Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de rușine dreptatea și cinstea:
Hoții sunt Regi: hoția-Regină!
Lăcomia se-nalță în vile pompoase,
Pârjolește necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat!
În cuvinte întoarse se-ascund fariseii
Și gloata-i urmează!
Se chinuie mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înțeleagă;
Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te rog, Doamne!
În ce Țară trăim, Doamne?
Am ajuns de râsul lumii:
Trăiesc oameni din gunoaie
Și sunt jefuiți sărmanii!
Dreptate nu mai există.
Adevărul e minciuna,
Furtul, ura, denigrarea
E cuvântul spus întruna!
Mafia e peste tot,
Ca o ciumă ne mănâncă,
Nu te miri că fii Țării
pleacă-n lume și ne uită!
Doamne: spune-ne, Te rog,
Cum să ne luptăm cu Fiara?
Eu cred, Doamne, că doar Tu
Poți să-i frângi și să-i rupi gheara...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (13 martie 2016)
Adăugat de Ioan Ioncy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disonant
Sunt o voce în afara corului:
vocea liniștii,
a adâncurilor,
a furtunilor;
sunt vocea acelui pazzo
ce-aude versuri în Univers
și simte plânsul cuvintelor
în dragoste,
în ură,
în indiferență...
Vocea mea cântă
în afara corului,
intr-o lume, unde
dezordinea și injustiția
au devenit muzica surzilor1
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Il Federiciano (2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Mai ninge...
Mai ninge, iubite, pe mine,
mai ninge în sufletul meu,
omătul e pur ca lumina,
iar dorul de tine e greu!
Mai ninge, iubite, cu stele,
cu sănii, cu daruri, cu flori,
în pomul de iarnă, iubite,
mai ninge cu albe chemări!
Aud nesfărșitele-ți șoapte
prin fulgii de nea colindând,
mai ninge, iubite, pe noi,
mai ninge pe gândul flămând!
Pe umerii iernii, cuvântul
mai ninge cu dragostea ta,
mai ninge, iubite: în versuri
te caut în inima mea!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mincinosul
Este chiar vecinul meu
ce-afirmă: cred în Dumnezeu,
dar pângărește cu minciuna
Cuvântul Domnului și Rugăciunea!
Pe Biblie el s-a jurat
că va spune Adevărul,
dar a mințit atât de mult
că s-a întunecat și Cerul!
Și mă acuza pe mine
că jignesc și că înjur,
dar păgânu-i tot păgân,
minte-zero, gând meschin!
Cum de rabzi, Mărite Doamne,
ca să intre-n Casa Ta
o persoană mincinoasă:
murdărind Iubirea Ta?
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Aneta Timplaru Horghidan despre cuvinte, adresa este: