Similitudine
Este un plâns,
înlăuntrul pietrelor,
care nu se vede.
Este un zâmbet,
înlăuntrul nostru,
asemănător pietrei.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (ianuarie 2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.Singurătate
Ești singur și trist.
Cântecul inimii tale s-a stins.
Tăcerea tulbură apele limpezi,
valuri de dor suspină-n oglinzi.
Șuieră vântul prin odăile reci,
clipele scriu amintiri pe pereți.
Zilele plâng, norii se-adună,
plouă: furtuna rupe mugurii verzi!
Cad, prin livezi,
stropi de durere!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă roșie
Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă cu tine
Toamna se-apropie-ncet prin livezi,
galbene frunze-mi cad la picioare,
strigă la poartă un glas cunoscut
și apoi pleacă: se pierde-n zare!
Se uită vântul, lung, după el
spulberă-n urmă-i tăcerea mea,
mă bate gândul s-alerg spre tine,
dar știu c-o umbră e toamna ta!
Nori argintii plâng la fereastră,
florile-n palmă strâng stropii reci,
aș fi vrut, iarăși, să ne iubim
și-n noaptea toamnei: să nu mai pleci!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un semn
Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de rușine dreptatea și cinstea:
Hoții sunt Regi: hoția-Regină!
Lăcomia se-nalță în vile pompoase,
Pârjolește necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat!
În cuvinte întoarse se-ascund fariseii
Și gloata-i urmează!
Se chinuie mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înțeleagă;
Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disonant
Sunt o voce în afara corului:
vocea liniștii,
a adâncurilor,
a furtunilor;
sunt vocea acelui pazzo
ce-aude versuri în Univers
și simte plânsul cuvintelor
în dragoste,
în ură,
în indiferență...
Vocea mea cântă
în afara corului,
intr-o lume, unde
dezordinea și injustiția
au devenit muzica surzilor1
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Il Federiciano (2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Aneta Timplaru Horghidan despre plâns, adresa este: