
Rădăcinile
se scutură liliecii de parfum
în prispa cu amintiri
despre oameni veniți de la câmp...
un fluture trece prin curtea săracă
lăsând o urmă adâncă de primăvară...
se scutură liliecii de parfum
în satul acesta pierdut
unde mi-am îngropat rădăcinile...
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Salvează-i, Doamne, pe țărani
Salvează-i, Doamne, pe țărani,
Că sunt atâta de sărmani
Încât își plâng în bătătură
Amara lor înghițitură!
Și n-au putere să-i oprească
Pe cei ce vin să-i jefuiască
De truda lor de peste ani,
Salvează-i, Doamne, pe țărani!
Îi știi, Părinte, din vecie,
Sunt tot cu lacrimi în bărbie
Și strigă-ntruna la plăvani,
Salvează-i, Doamne, pe țărani!
Ajunși acum și cerșetori,
Că nu mai au de sărbători,
Nici oi, nici vaci și nici găini
Și sunt în țara lor străini.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu cred că-i cel mai mare chin
Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în țara ta străin,
Să vezi pământul strămoșesc,
Din tot ținutul românesc,
Vândut de-a lungul și de-a latul
Străinilor, și-acuma satul
E gol și trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie
Au mai rămas, uitați de soartă,
Vreo câțiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,
Căci se închină-n toamna vieții,
Când văd ciulinii și scaieții,
În locul holdelor de aur
Din țara lor, ca un tezaur,
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Părinții mei
Satul meu, oglindă vie
A ascunselor dorințe,
Mă întorc cu bucurie
La cele mai dragi ființe.
Cât or fi trudind pe-o pâine,
Închinându-se să-mi poarte
Grija zilelor de mâine
Mi-o vor duce pân' la moarte.
C-au trăit numai aici,
Privind dealul sterp și, culmea,
C-o pereche de opinci
Străbăteau, prin vise, lumea.
Lor le mulțumesc plângând,
La oraș, că-s om de fală ;
Însă duc cu mine-n gând
Tot țărâna mea natală.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la sat, dar cu o relevanță mică.

* * *
Încă nu mi-am format o părere
despre viață.
Ființele din jurul meu
nu se gândesc
decât la azi și mâine...
Satul a fost uitat
și trăiește după propriile legi...
În pământul sfânt așează morții,
iar casele cu obloanele trase
fumegă-n tăcere
singurătatea acestei ierni.
La biserică s-au adunat,
pe neașteptate,
păsări flămânde...
Aripile cad înzăpezite
de-atâtea mătănii...
Ninge liniștit, dragostea mea!
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În satul ăsta viu se răstignesc poeții
clepsidrele se sparg
țărâna e albastră
iar norii strigă ploaia
și se-nrudesc cu frigul
poeții stau pe cruce
cuvintele se scurg
pe lemnul disperării
în toiul dimineții
și zboară porumbeii
cu albul deznădejdii
trasând cu aripi grele
mici cercuri sângerii
mă credeți pe cuvânt
că nici Isus nu poate
prin verbul reîncarnat
să lege cu o sfoară
durerile ce-apasă
în satul viu pe unde
poeții gustă zilnic
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


S.O.S., România!
S-a vrut, mai mereu, să se piardă
O țară, la margini de lume,
Istoria-i toată să ardă,
Să nu-și mai găsească un nume!
S-a vrut să-i dispară eroii
Otravă sub brazde să fie,
S-o sfâșie-n taină vulpoii,
S-o-nghită pământul de vie.
S-a vrut sărăcie și ură,
Un plâns înnodat în batiste,
Călușul ce strânge în gură
Cuvinte rănite și triste.
S-a vrut, mai mereu, cu durerea
S-adoarmă românul sub pleoape,
Gustând întru totul căderea,
Să nu-i fie nimeni aproape.
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Any Drăgoianu despre sat, adresa este:
