Citate despre lumină și sat
citate despre lumină și sat (inclusiv în versuri).
Ce s-ar întâmpla dacă puricii de la sate ar lumina ca licuricii?
Satele ar fi luminate mai ceva ca Las Vegas-ul.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiuni electorale
Le-au promis unor țărani
Că în sat o să le vină
Și lumina-n câțiva ani...
(Poate-n câțiva ani lumină?!)
antimetabolă epigramatică de Ioan Frențescu (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Țăranul seamănă soarele
În fiecare dimineață a istoriei
Cu ochii plini de înțelepciune
cu mâinile bătătorite de speranță
cu sufletul brăzdat de jerfe
cu umerii iluminați de izvoare
Țăranul pune în brazdă
sămânța luminii
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniștită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a mașinei și fâșâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca niște licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfățișarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport către Mihai Viteazul
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanșardă,
Și tulburelul spumegă în căni.
Viteazule, tu să ne ierți de toate,
Că zgribuliți intrăm între coperți,
Dar gângăveli, trădare, lașitate
Nu-ți cerem și n-ai dreptul să ne ierți.
Și parcă n-au trecut, atâția, anii
Și e nevoie iar de-un braț bărbat,
La fel de greu o duc și azi țăranii
Și granițele s-au fragilizat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineață au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziți; și deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieșeau afară din case, priveau văzduhul spre munte și cereau ploaie făcându-și cruce: «Dă, doamne!». Picușurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte și mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenușie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, și adevărata ploaie porni ca un șuvoi grăbit.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În satul cu mulți cocoși, noaptea nu se luminează.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rangul de țăran
Oricâte minuni există pe lume
Niciodată ele n-ar fi de ajuns
Dacă țăranul ar pâlpâi în priză
Ca o mașină electrică de tuns.
Oricâte veacuri ar curge în haos
Ele ar fi doar vânare de vânt
Dacă n-ar ilumina sudoarea țăranului
În felinarul imens al planetei Pământ.
Oricâte cetăți ar râvni nemurirea
Le-ar devora tăcute ruinele toate
Dacă Măria Sa, țăranul cel bun,
Nu le-ar căra în eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pereche
Să observați un lucru: un țăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foșnește ca un lan
în fața lui știindu-se chemată.
Chiar dacă dânsa se zărește-n urmă
și el 'nainte merge gânditor,
inima ei se-ntinde, ori se curmă
ca flacăra în ochii lui de dor.
În văzul lui femeia e pământul
de semănat și sărutat mereu,
din care ies feciorii și cuvântul
cel potrivit la bine și la greu.
Ea-și leagănă lumina ca o luntre
'naintea pașilor acestui om
purtându-i sufletul de piatră printre
râuri de păsări negre și nesomn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor țărani prea harnici
Românii au talente, nu e mit
Și colea, pe câmpia dintre ape
Fiindcă lumina piere-n asfințit
Și-au atârnat lanternele de sape
epitaf epigramatic de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină din lumină
În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat.
Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.
Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemișcat. Înălțat și frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfaturi guvernamentale
Spală-te pe mâini Ilie!
Poartă mască!.. pălărie,
Nu da cu mâna pe față
Dacă ții... la a ta viață.
De strănuți și de tușești,
Cu vecinii... de vorbești,
Nasul ține-l... în batistă,
Că-i o gripă ce persistă.
Nu mai hoinări prin sat,
Dacă nu ești... vaccinat,
Stai acas', stinge lumina
Că te așteaptă carantina.
Necaz mare, mare hora,
Vin viruși... din diaspora,
Rezistenți la tot și toate
Ca bugetu-n... sănătate.
[...] Citește tot
parodie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vaporul lunecă între malurile joase, acoperite de sălcii. Văpaia lunei se farmă de muchiile valurilor; ici și colo pe luciul apei tremură strop de lumină. De la Calafat Dunărea-și abate cursul spre apus, tăind o curbă adâncă în țărmul Bulgariei, până-n fața satului Desa, de unde se-ndreaptă iarăși spre răsărit.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Desa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul, starea mea de spirit
Ardealul, starea mea de spirit
Cu care mă gândesc la țară,
De parc-aș respira lumină
Și existență milenară.
La orice pas îți râde-o floare,
Sub orice pas e un mormânt,
Ardealul întregind o roată
Sub care Horia s-a frânt.
Aud un clopot sus pe-o cruce,
Bătând cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminică a țării
Vin la biserică-n Ardeal.
poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii alese de cenzură (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Eu sunt Sabia Luminii, Iar pe Domnu-l pun pe tron!"
Doamne, mintea-i e năucă!
Dintr-un sat cu multe "oi",
Vrea Becali să aducă
Judecata de Apoi?!
epigramă de Dumitru Dănău din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât e vară
în anu care ne-a rămas
plec un fragment la casa de la țară -
să te obișnuiești fără mine
(o pace comună, cornută)
măcar cât e vară - mă car
cu buza cusută și nu spun
cu voce nimic: ușor să împungă
în inimă să te doară! măcar
cât e lumina ca varu și-i vară
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de la... lumânare
În orașe și în sate,
Case, străzi și cartiere
Au lumină ca-n palate...
Doar în noaptea de-Înviere.
epigramă de Mihai Sălcuțan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina crește-n muguri
La orizont pe înserate
Umbra zărilor străbate
Izvoarele-i vorbesc în șoapte.
E-n zori de primăvară iar
Lumina crește-n mugurii din ram,
E-n cursul lin de izvoare
Necontenite, ce coboară la vale
Aduc chemări cuceritoare.
Frescă celebră pare-acum natura
Aud cum ghioceii sună deșteptarea
Răsună iar de doină arătura
A ciocârliei cât e zarea
Glasu-i ce cântă doar la țară
Omagiu-n zori de primăvară.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și sat, adresa este: