Citate despre Apocalipsă și viață
citate despre Apocalipsă și viață (inclusiv în versuri).
Viața, neridicată la rangul de vis, seamană unui Apocalips al prostiei și al vulgarității. Cine ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urâtul la toate nivelurile, de la tangou la Apocalipsă. Asta e atmosfera vieții mele de fiecare zi.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trait cineva Apocalipsa pentru a putea spune daca este frumoasa sau urata ? Va doresc sa nu ajungeti la [...] | Citește tot comentariul
Toată viața ne inițiem întru ale genezei și-ajungem niște diletanți ai apocalipsei.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (23 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Foc și gheață
Lumea va sfârși în flăcări, sunt unii de părere,
Alții spun că în gheață.
Din ce-am gustat din dorinți și din plăcere
Subscriu la prima părere.
Dar dacă-ar fi să piară de două ori tot ce-i viață,
Cred că, din ce știu eu despre ură,
Pot afirma că pentru apocalipsa iminentă
Gheața poate fi o soluție și-o măsură
Îndeajuns de suficientă.
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsă
Trăim în brațe cu Himera,
Fugind de iad cu disperare,
Pe lângă traiul dus pe Terra
Infernul e o relaxare.
epigramă de Petre Lămășanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă oamenii vor ajunge vreodată la o stare în care să nu mai poată suporta monotonia, platitudinea și vulgaritatea existenței obișnuite, atunci orice prilej de trăire absolută va fi un motiv de sinucidere. Imposibilitatea de a supraviețui exaltării aceleia infinite va consuma, ca în complicațiile apocalipsului, orice urmă de existență. Atunci, nu se va mai mira nimeni de ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema dacă mai are rost să mai trăiești după ce asculți unele simfonii sau după ce privești un peisaj rar și fascinator. Toate aceste experiențe au un caracter de definitivat sau, în cazul cel mai bun, de răscruce. După ele, oricâtă diversitate ai mai căuta în viața, ea nu te poate îndepărta de la senzația de gol ce urmează fantasticelor plenitudini ce se nasc și cresc în experiențele capitale.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îți acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă și nepătimașă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcționează. Șarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conține încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitația noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.
Andrei Pleșu în Despre frumusețea uitată a vieții (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Unii spun: Apocalipsa
aduce sfârșitul lumii.
Alți care nu duc lipsa
rațiunii-înțelepciunii,
spun că viața nu dispare
cât pe lume va fi soare.
Apocalipsă e atunci
când moartea îți face brânci,
în groapa întunecată
cu zăbrele ferecată.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai e timp
nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieșire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justițiară.
nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, așteptând degeaba,
ochii sunt spălați de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
și de iluzii pe frunza îngălbenită.
sunt într-o absență, pedepsită de viață,
vârtejuri înrămate încremenesc în spațiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea plutește în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de dragoste
Dacă nu ți-aș fi, dacă nu mi-ai fi,
Ar ploua degeaba pe pământ,
Totu-ar fi anost,
Goană fără rost,
Nu ar fi lumină în cuvânt.
Dacă nu mi-ai da, dacă n-aș primi
De la tine flacără de dor,
Pescăruș aș fi
Care ar boci
Valurile ce pe plajă mor.
De nu m-ai iubi, de nu te-aș iubi,
Am trăi o veșnică eclipsă,
Așteptând tăcuți,
Îngroziți și muți,
Judecată și apocalipsă.
Însă cât îți sunt și cât tu îmi ești
Se mai scriu de dragoste povești...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spirala istorică a României se va înălța până acolo unde se pune problema raporturilor noastre cu lumea. Până acum am fost reptile; de aici încolo ne vom ridica în fața lumii, pentru a se ști că nu numai România este în lume, ci și lumea în România. De nu vom trăi apocaliptic destinul acestei țări, de nu vom pune febră și pasiune de sfârșit în începuturile noastre, suntem pierduți și nu ne mai rămâne decât să ne recâștigăm umbrele trecutului nostru.
Emil Cioran în Schimbarea la față a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre oameni și pești
Straniu, năucitor, o arătare cu cap triunghiular
Și cu o gură ciudată molfăind ciurucurile mării,
Înghițind continuu apa plină de otrava mâlului și-a sării,
Cu sânge, chiar dacă roșu, mai rece decât e un ghețar
Și mut, deși-și duce viața sub a valurilor gălăgioasă oaste;
La fel sunt și-alte forme acvatice ca el, tot un soi de pești
Unele sferice, altele turtite sau lungi, dar toate diavolești,
Fără picioare, insenzitive și, trebuie s-o spun, cumplit de caste.
Alunecoase, pline de oase, umede, holbate panarame,
Ce faceți? Ce fel de viață duceți în apă, ochi sticloși?
Cum vă-nveseliți acolo zilele și nopțile infame?
Cum vă petreceți duminicile? Nu v-ați plictisit, solzoși
Jongleori, să faceți veșnic baie? Mereu presați de foame,
Pândind, ciupind, leorbăind, aventurându-vă sau codindu-vă fricoși!?
[...] Citește tot
poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am trecut prin furtuni apocaliptice, prin geruri ce-mi chinuiau trupul și sufletul, am intânlit tot felul de oameni, de la cerșetori la milionari. Dar n-am văzut in viața mea un iepure.
aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere și foc
E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot și fervoare,
În raze multicolore se întrec!
Zgomot, țipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc și fum, lumină!
Amalgam, vise, ce se cerne,
Minți încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Întețindu-se de strigătul ce tună...
Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incognito
Trăim sub masca întrebării
Incognito în mod imperativ
Dotați perspicace prin ordonanțe
Pelerini fortuiți pe trasee
Urmărind linia răsăritului
La orizont vor înflori secvențe
Priviți la tărâmul de lumini
Unde plutesc galaxii din obârșii
Pe plaiul celor nouă fericiri
Unde suie vertiginos quasarii
Pe viitor în straie inopinate
Să fim exponenții luminii în duh
Purtând statutar crucea văzduhului
Pe post de stindard al păcii
Să depășim deviza cu speranță
Și apocalipsa în fiecare clipă
Cu noi sentimente în devans
Ducând ficțiunea în decor real
Năzuința sacră scop în sine
Efervescență vie peste veșnicie.
poezie de David Boia (26 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților noștri între esențial și etern
(poem în proză)
Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.
Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu toate le-așează
Când verdele planetei dispare,
Dispare și viața pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.
Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru și fum.
Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-așează,
În fața lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viață, nu se face.
Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gothic 17
stai lângă mine,
vin valurile să ne despartă nefericirea în părți inegale,
stai lângă mine.
nu te întrista,
anotimpurile îți vor mutila fața cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni să ne fure visele profeții mincinoși,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuți unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile să ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.
nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simți în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îți vor schimba numele, sângele, viața.
stai lângă mine,
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conștiința vieții
În nepăsarea dimineții,
coșmar străbătut
de reprezentări apocaliptice;
profeții mincinoși
ne-au înlocuit visele.
Urmărind orizontul răsăritului,
cu o doză de nebunie
pretenție absurdă
iar trebuie să iau geneza
de la capăt.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Apocalipsă și viață, adresa este: