
Drăcoaica
Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe și vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aștepta.
Mâncând, prea tăcut și fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduș,
Făcea toți banii și tot hazul!
Parcă-mi șoptea: acuș-acuș!
Apoi, tot ea: "Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!"
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Șireata
Într-o sufragerie cu tonuri brune,-n care
Amirosea a poame și a vopsele noi,
Ședeam în ditai jilțul, gustând dintr-o mâncare
De-aceea, belgiană, din cele mai de soi.
Tictacul unui ornic pe când îl ascultam,
Dinspre bucătărie veni un damf deodată
Și-o slujnică nurlie intră, netam-nesam,
Hoțește, sub barișu-i subțire, pieptănată.
Plimbându-și degețelul tremurător pe fața
De catifea rozalbă ca piersicile, hoața
Își tot făcea de lucru pe lângă masa mea.
Cu-o mutră de fetiță cuminte, când servește;
Apoi îmi spuse-n șoaptă, ca s-o sărut, firește:
"Mi s-a răcit obrazul, ia pipăie-l colea!"
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la mâncare, dar cu o relevanță mică.

Micile mele metrese
Un orificiu lacrimal spală
Cerul verde-varză!
Sub arborele ce-mbăloșează
A ta diafragmă!
Albeața lunii particulare
Cu petec rotund,
Crăcănați-vă pe picioare
Voi, grupul meu slut!
Ne iubirăm mult în acea vreme,
Albastră slută!
Mâncarăm omletă pesemne,
Cu scoici umplută!
Spre seară m-ai făcut poet,
Galbenă slută,
Coboară să te biciuiesc
Pe a mea pulpă!
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Arthur Rimbaud despre mâncare, adresa este:
