Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Boris Ioachim despre plâns

Alean de toamnă

În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume –
Gândiri despre sfârșit de lume.

Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamn㠖
Sărută-mă pe suflet, doamnă.

Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleac㠖
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.

Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea –
Vreau să-mi săruți tristețea grea.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Inima mea în toamnă

I

Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?

Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.

Doamnă toamn㠖 inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?

II

Stau ferestrele pustii și reci

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Primăvară

Ghicește-se prin strai de ceață
Un fir de aur – surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheață
S-a trezit streșina plângând.

Se simte miros de pădure –
Mireasmă reavănă de lut -
Și plâng și dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.

Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceața deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de țărnă dogorind.

E un soi de tandră veselie
Prin curțile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Și vântul suflă mai slobod.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Septembrie

Ieri am văzut un cârd de berze
Cum se-ndreptau în drum spre sud
Mi-au aburit de jale ochii
Și mi-am simțit obrazul ud.

Pe cerul vânăt, ca de humă
Insinuau un "A" prelung
Și le –am șoptit și eu "adio"
Căci plopii i-am văzut că plâng.

Se veseleau de vânt scaieții,
Ciulini-n tumbe se-ntreceau
Și ciori în pâcla dimineții
În sumbru praznic petreceau.

Atâtea frunze moarte-mbracă
Pământul aspru și crăpat
Încât mă-ntreb dac-a fost vară,
Sau poate numai c-am visat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptând

Există o durere, așa, spre primăvară
Vai! Dragostea de soare făcută-i ca să doară…
Când va-nflori mălinul, va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarin㠖 și-n mine.

Țărâna pe sub garduri de vânt va fi zbicită
Si viața-mi – cine știe?! – va fi mai fericită.
Va străluci fereastra în soare, ca mătasa,
Și mama-n miezul zilei spoi-va iarăși casa.

Vor învia copacii, plesnind sfioși din muguri,
Și-n asfințit văzduhul se va-nroși de ruguri.
Vor străluci, în noapte, pe cer, aceleași stele
Și poate n-oi mai plânge nimicul vieții mele.

Se vor întoarce cucii, strigându-se pe nume
Si poate-un veac de pace se va lăsa pe lume.
Când va-nflori mălinul va fi cu mult mai bine
Și va-ncolți speranța și-n țarin㠖 și-n mine.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emoție

Mai lăcrimează streșinile-alene
Și zările, deodată, s-au lărgit...
Iar soarele-privește, printre gene,
Mai luminos, mai cald și mucalit.

În dimineți, de ceață-nveșmântate,
Se simte miros de pământ trezit
Și vânt șoptește-n adieri ciudate –
Că primăvara - ar fi la răsărit.

Frumoasă, diafană, năzuroasă,
Pășind încet, cu tot alaiul ei...
Pe unde trece – verdele-și revars㠖
Și printre verde, azvârle ghiocei.

Bătrâna iarnă a început să plângă
Și lacrimile-i curg, șiroi, pe văi...
Căci gerul ei nu poate să învingă
Azurul clar și a-soarelui văpăi.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Depresie VIII

E-un aer de sobrietate
În tot ce fac și tot ce spun...
Cândva, eram copil nebun –
Azi, mă gândesc prea des la moarte.

Și-albastrul bolții, preaînalt,
Îl tot privesc cu-nfrigurare...
Oare sunt gata de plecare –
Spre Cer, spre iad sau spre neant?

Și, totuși, sunt legat de lume
Căci, câteodată-i chiar frumoasă...
Dar când tristețile-i m-apas㠖
Întunecimi vin să mă-ndrume

Către tărâmuri neștiute
De nimenea dintre cei vii...
Visez limanuri albăstrii -
Dar și genuni de vânt bătute.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțire

Pășesc, ca de fum, prin toamna de ceață,
Strivind în străfunduri un geamăt durut;
Dar am dat cu câteva lacrimi pe față
Și m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

E ultima oară când vorba ta doare
- Minciuna ta-i tristă, îmbrăcată-n șoptit –
Zadarnic mă strigi, în glas cu mirare,
De parcă n-ai crede că totu-i sfârșit.

Atâtea reproșuri și atâtea cuvinte,
Dar poate niciunul dintre noi n-a iubit...
Privirea mea-i goală, privirea ta minte –
Și toate-s ca naiba în amurgul cernit.

În toamna pâcloasă, vei plânge o vreme,
Cu aspre litanii mă vei prohodi,
Șopti-vei alinturi, striga-vei blesteme –
Da-n brațe străine, apoi, vei fugi.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Prohod

Te-ai așezat pe pieptul meu, iubito,
Ca un bănuț pe pieptul unui mort
Căci neputința mi-ai ghicit-o
Și frigul ce în mine-l port.

Simțindu-ți răsuflarea caldă
Și stând, așa, în delăsare,
Imagini sumbre mintea-mi scaldă
Și-mi vin gândiri de îngropare:

Văd licurici în noapte cum lumină
Călătoria mea spre nicăieri
Și crengi de plop văd cum suspină
În seri de humă și păreri.

Iar din coroane de rugină
Salcâmii – prohodind frunzare
Vor străjui sleita-mi tină
Până-or pieri și ei-n uitare.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai spune-mi vorbe de iubire...

Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire –
Căci tinerețea mi s-a risipit...
Și, astfel, tu, frumoaso, dă-mi de știre
Că încă mai sunt viu – și n-am murit.

Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Și riduri, lângă ochii-mi triști, se strâng...
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Și-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.

Ușor e să rostești că tinerețea
E doar un vis plin de deșertăciuni...
De-abia când dă târcoale bătrânețea –
Descoperi ale ei preadulci minuni.

Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzești?!
Când boarea tinereții îți adie
Prin suflet – și doar măreții tânjești?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să mă vindec de iubire...

Să mă vindec de iubire
Cerc să fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.

Sânul tău, ca de fecioară,
Care face să mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulți,
Anii mei – posaci și sluți.

Mai știi, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Și-ntr-adins tot ți-l zburlea
Și gelos ți-l înfoia?

Mai ții minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcați în iarbă
Și scrutam copacii groși
Cum priveau invidioși

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Agapă

… Ascultați-mă, prieteni, e ora amintirii!
Și vinu-acesta roșu-i balsam pentru dureri
În mine nu există nici astăzi și nici mâine
Vă voi vorbi, prieteni, de prăfuitul ieri.

Paharu-l strâng în palmă: atât mi-a mai rămas…
E sceptrul siguranței de-a crede că mai sânt
Vă voi vorbi, prieteni, dacă-mi veți da răgaz,
De tinereți aprinse, ce s-au trecut ca-n vânt.

Iertați-mă, prieteni, am tresărit deodat’!
Țigara-mi arde buza uscată și crăpată
Și inima-mi se zbate de-un simțământ ciudat
De parc-ar vrea să uite bătaia de-altădată.

…Erau, prieteni, zile mirifice și vii
Vorbeam despre iubire neștiindu-i suferința
Când ne plăcea să credem că nu eram copii
Dar vânt de primăvară ne străbătea ființa.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dorință

Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.

Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor –
Toamna-i anotimpul marilor dureri.

Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata – pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.

Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Insomnie

Dumbrăvile gândirii le colind,
Orbecăind prin smârcurile ei...
Cătând să aflu unde, cum și când
S-au dus de-a berbeleacul anii mei.

Au doară, nu sun eu puștanul care
Cu ochii limpezi și cânepiu păr,
Visa să-ajungă, dintr-odată, mare
Ca-ntreaga lume s-o ia în răspăr?!

Să săvârșească, plin de idealuri,
Mărețe fapte, pentru cei din jur...
Azi, mă izbesc, buimac, de-a-vieții maluri
Și fiecare zi – de-abia o îndur.

Nu știu de ce, tocmai în noaptea asta,
În care cerul plânge liniștit -
Așa, deodată, m-a lovit năpasta
De-a mă întreba, cam unde am greșit?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Și, știi, iubito...

Și, știi, iubito, nu am timp de lume –
Și, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Și simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut și primăvara –
S-a dus și floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - și ne joacă farse –
Aștept ceva – dar nu știu ce aștept:

Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ți aud șoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraș, prăpăd.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dorință

Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.

Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor –
Toamna-i anotimpul marilor dureri.

Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata – pregătit –
Și dorința mi arde inima mai rău.

Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E aproape ceasul... (Memoriei lui S. Esenin)

Purtând în inimă un chin
Iubita mea, mult prea departe,
Îți scriu cu miere și venin
Acest poem dictat de moarte:

Când voi fi rece-n casa ta
Și-alături lumânări vor arde
Să te gândești la viața mea
Și cât de bine-n raclă-mi șade.

Să-mi pui la creștet lin-pelin
- Precum pelinul mi-a fost viața –
Pe gura mea să picuri vin
Căci i-am iubit prea mult dulceața.

Și să nu plângi deloc – ba chiar
Iubita mea, să-ți pară bine
Că dup-un blestemat calvar
În fine, ai scăpat de mine.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fostă iubire

Un zâmbet trist pe față-mi plânge –
Nu-s nici posac – nici fericit...
Încet, încet îmi ieși din sânge,
Dar nu regret că te-am iubit.

Au fost și clipe însorite
În dragostea ce ți-am purtat,
Ai fost și prima-ntre iubite –
Dar cred că astăzi te-am uitat.

Ce vise-adânci de împlinire
Iubirii noastre-am zămislit!
Dar tu-mi zâmbeai mereu subțire –
Și cred că asta m-a-mpietrit.

Iubirea mea, de astăzi fostă,
Tu nici nu bănui ce-ai pierdut...
Deodat-ai devenit anost㠖
Și nu mă dori – cum m-ai durut.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Gând în primăvară

Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsufl㠖 și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.

Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.

Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri –
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.

Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări –
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prozaică

Există o tristețe și-un fel de nebunie...
De unde-mi vin în minte oare cine știe?
Să fie amarul lumii – ce strâns mă înfășoară,
Să fie doar viața-mi, pustie și amară?

Privesc în jur la semeni: ce veseli toți îmi par!
Deși, le simt tristețea și știu că râd amar.
Suntem zdrobiți de vremuri, minciună și nevoi
Și prea multă durere purtăm, adesea-n noi...

Unii visează-n tain㠖 alții chiar fac averi
Dar cei mai mulți sunt singuri – catâri plini de poveri
Cu susu-n jos e lumea și, parcă, fără rost –
Și banul te ridică, oricât ai fi de prost.

O! Cine-a spus minciuna că banul nu contează,
Când până și copiii tot la bănuți visează?!
Ce-i drept, prea mult-avere, ades nenorocește –
Dar, parcă, sărăcia vreodată fericește?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre plâns, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info