Amintire, floare scuturată...
Amintire, floare scuturată,
Pe poteca anilor pustii
Cât mă doare aroma ta uscată
Azi, când sunt lipsit de bucurii!
Anotimpuri zboară peste mine
- Fiecare cu parfumul său
Însă, ce-ar putea schimba în bine
Într-un veac uitat de Dumnezeu?
Între-un vis și-o deznădejde cruntă
Tot în amintiri mă regăsesc...
Când sprânceana serii se încruntă
Doar singurătatea o iubesc.
Glasul ploii, murmurând spre seară,
Printre muguri cu miros curat
Ca un cântec dulce mă-nfioară
Și-mi evocă clipe de altădat'.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la seară, dar cu o relevanță mică.
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nici o veste despre tine
Oare minte mă mai ții
Când ți-s clipele pustii?
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlțâie furtuna?
Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ți-e privirea
Și în amintiri zâmbești
Spre minuni dumnezeiești?
Într-adins, cătându-ți locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineți
Te mai plimbi printre tristeți?
Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării
Nici în albăstreala zării.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Colind
Cad zăpezi, curat, pe ramuri și pe patimi omenești
Mâna Domnului așează flori de gheață pe ferești.
Peste tot urâtul lumii, neaua cade dinadins
Și pe noi, iubito, parcă, pe la tâmple lin ne-a nins.
Dor de sănii mă îmbie să-mi pun caii minții-n ham
Dar hălăduiesc pe dealuri doar în gând, privind pe geam.
E un alb de puritatea aripilor îngerești...
Unde e, acum, bunica, să mă-mbete cu povești?
Parc-aud, venind din vremuri, chicotind un clopoțel
Și mă arde-n piept dorința de-a mai fi copil nițel.
De-a-mbrăca, pe înserate, haina groasă, zgribulind
Și-apoi, de-a porni colindul, pe la geamuri lin cântând.
... Nimeni n-o să-mi dea, vreodată, anii-aceia înapoi...
Azi, colindul meu e searbăd de tristeți și de nevoi
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubire
... Să socotesc în ore sau în zile,
Tot timpu-n care searbăd am trăit
Pân' te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin adânc și nesfârșit.
M-au nins a-iernii aspre neguri, triste,
Un ger cumplit în piept mi-a adăstat...
Deci, mă întreb, cum poate să reziste,
Iubirea ta-ntru-un suflet înghețat?
Cu zâmbetul tău cald, primăvăratic
Tu, cea dintâi trecută-ntre iubiri
Azi nu mai pot să fiu un ușuratic,
Căci îmi alungi tot frigul din priviri.
Ascult cum ploaia plânge-n înserare
Și muguri plini de must cum se desfac,
Și simt, așa, o dulce desfătare
De parc-aș fi un mugur de copac.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Crizantemă floarea deznădejdii...
Crizantemă floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist și amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar și iar.
Floare enigmatică și pură,
Palid semn al verii ce s-a dus
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreți nici sentimente nu-s?
Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-așterne bruma prin livezi.
Crizantemă floare solitară
Tu, ce înflorești când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prohod
Te-ai așezat pe pieptul meu, iubito,
Ca un bănuț pe pieptul unui mort
Căci neputința mi-ai ghicit-o
Și frigul ce în mine-l port.
Simțindu-ți răsuflarea caldă
Și stând, așa, în delăsare,
Imagini sumbre mintea-mi scaldă
Și-mi vin gândiri de îngropare:
Văd licurici în noapte cum lumină
Călătoria mea spre nicăieri
Și crengi de plop văd cum suspină
În seri de humă și păreri.
Iar din coroane de rugină
Salcâmii prohodind frunzare
Vor străjui sleita-mi tină
Până-or pieri și ei-n uitare.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleanuri
Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.
De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
Că sunt palpabil și chiar port un nume
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.
Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.
Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești dragă
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De primăvară
Din streșini lăcrimează gheața
De palma vântului atinsă
Și înviorată-i dimineața
Când gura gerului e-nchisă.
Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Și-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.
Pe garduri gureși guguștiucii
Înadins își întețesc gâlceava
I-ascult și gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.
E-un zvon de vrăbii guralive
Și gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolți-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tata s-a hotărât să moară
Cu nori cernește zarea amurgu-nvinețit,
Abraș se zbate vântul, cu scâncet de vioară...
Sătul de-atâta muncă și vag cam plictisit -
Așa, deodată, tata, s-a hotărât să moară.
Se-nvârte prin ogradă, firav și gârbovit,
Încet frecându-și barba țepoasă și căruntă...
În ochi îi joacă-un licăr stingher dar mucalit -
De-ai crede, bunăoară, că s-a gătit de nuntă.
La gard, încearcă parii, cu-n gest de alintare:
Ca toate din ogradă, s-au șubrezit un pic...
Și apoi rostește alb, cu ascunsă disperare:
De acuma, însă, mie nu-mi trebuie nimic...
Sub norii de cenușă, stă tata-nțepenit
Și tot amarul toamnei pe umeri îi adastă
Și-n minte-mi vine gândul, că-n lume s-a ivit,
Ca-atâtea generații, într-o zodie nefastă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Gând în primăvară
Nori albi aleargă vesel pe sineala
Bolții cerești în palid asfințit,
Vânt cald răsuflă și-mi fac socoteala
Că, poate, primăvara a venit.
Din prag privesc cu albă plictiseală
Natura, ce-a schimbare, pare a sta...
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureală,
În sânul ei, pe veci, aș adăsta.
Demult nu-mi pasă cum trec anotimpuri...
De-i iarnă sau de-i vară n-am habar,
Doar câte-un dor mă sapă în răstimpuri
De ce mi-e dor - nici nu mai știu măcar.
Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde,
Poate mi-e dor de alte înserări
Și sufletu-mi aș vrea ca să se scalde
În săpuneala-albastră-a-altor zări.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă veselă cu morți
Că morții-mi sunt prieteni bag de seamă,
Doar printre ei mă simt mai liniștit
În cimitir când intru-n prag de toamnă
Cu frunze moarte-mi strigă "bun-venit".
Salcâmii de pe gropi mi se înclină
Și oțetarii-mi râd prietenos
Iar eu le spun că vreme o să vină
Când printre ei mă voi culca sfios.
Sub un salcâm, cam ostenit de vreme,
Bunica mea m-așteaptă cu povești
Și-mi spune că nu am de ce mă teme
Și că despre cei vii așteaptă vești.
Cam plictisiți, oftând lângă consoarte,
De-o vodcă bețivanilor li-e dor
Și spun că setea-i supără în moarte,
Că beți le-ar trece vremea mai ușor.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada omului de rând
Zori de zi plini de miresme
Noaptea fuge din ferestre,
Soarele sărută roua
Cetățean de mâna-doua
Brusc, tresare-n așternut,
Gemând, saltă în șezut
Ochi-ncercănați și-i freacă
Poate somnul o să-i treacă.
Caută în jur posac:
Amărât sunt și sărac
Fără râs și bucurii
Dar bogat în datorii
La băcan, la lăptărie,
La fisc și la primărie,
Iar Uzina bat-o vina!
Mi-a tăiat de ieri lumina.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Baladă de sfârșit de an
S-a-nstăpânit zăpada pe zările albastre
Curată sau murdară - ca sufletele noastre...
Și-un ger ce sfarmă piatra învăluiește firea
Șiun An Nou se arată căci asta-i e menirea.
Un dor de îmbuibare în jur se-nvederează
Căci asta-i noaptea care va ține firea trează,
De parcă omenirea făcută-i spre plăcere -
Iar nu spre suferință, tristețe și durere.
Mulțimi cu brațe pline, se întrec în veselie -
De parcă s-ar întoarce cu prăzi din tâlhărie...
Și gerul se-ntețește cu aspră-ncrâncenare
Și toată viermuiala miroase-a-nmormântare.
Cuprinsă-n negre gânduri ființa mea zorește...
Deodată-n colțul străzii ceva mă împietrește:
Pe-o bancă stă nebuna ce-ntregul târg o știe
Slinoasă e și știrbă și roasă de beție.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Balada lunilor
Ce-mi poți spune, tu, gerar
Cap de an, bob de cleștar?
O să minți din nou că anul
Va da belșug cu toptanul?
Sau șopti-vei pe-ocolite
Că ni-s zilele cernite
Că lumea e - cum e ea!
Și nu știi ce va urma?
Dar tu, parșiv făurar,
Plin de zloată și amar,
Cu miros de primăvară
Ce înșeală-n fapt de seară,
O să-ți cauți o scăpare
Dând vina pe ursitoare
Că tare te blestemară:
Nici iarnă, nici primăvară?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada spânzuratului
Îl chema - cum îl chema
La ce naiba ar conta?
Bătea vântul, era seară?
Era toamnă, era vară?
Era ziuă, era noapte?
Era jale peste poate?
Sau era doar gând pustiu
În văzduhul vinețiu?
Era tânăr? Da, era!
Îl chema
cum îl chema
Poate neica nimenea
La ce naiba ar conta?
Poate ciocârlii cântau
Poate doar câinii urlau
Poate cineva-l iubea
Poate lumea îl ura
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Ioachim despre seară, adresa este: