Boris Marian Mehr despre nori

Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii
Deasupra norilor – El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Aşa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.

* * *

Cred în viaţa de apoi,
Ca-n această viaţă,
După moarte am şi eu
Drept la alta faţă.
În memorie păstrez
Mii şi mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit şi m-ai uitat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie cu nea Caisă

Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viaţă scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, eşti muritor,
Sunt scriitor, eşti muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deşi în mine mai mult plâng,
De aş veni cu Eliot,
Ar spune lumea că-s idiot,
Cu Rene Char de aş veni,
m-aţi huidui şi m-aţi goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veţi zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda nu mă mai înşel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există?

Există şi metastaza binelui?
Un trist centaur în paşi de dans.
Iedera spune cuvintele sinelui,
În urechea mea stângă aud un balans.
Orchestra a tăcut prea devreme,
Mulţi pentru glorie s-au bătut,
Triumful urcă precum un vierme,
Raiul a fost ridicat din lut.
Munţii rumegă norii, sublimul,
Leul a fost cândva şobolan,
Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul,
Lasă-mi o porţie de catran.
Tobele bat, trompetele sună,
Mergem voioşi la carnaval,
Moartea are culoare brună,
Viaţa-i ascunsă-n recif de corali.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt fraţi,
Multe oraşe sunt neasaltate,
Din turn rotiţi privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumuseţea, spaima, totul.
Nicio simţire nu-i prea departe.
Celor care îşi dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelaţie,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-şi mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuţi, lunecători"?
O, nu. Prin viaţă nu vom trece nerăniţi.
Iar uneori mai învăţăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se şopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu şi eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să laşi în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar

În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruţi,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec şi nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfinţit, ceva se mişcă, şarpele erotic,
Iar alteori eşti doar o candelă subţire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieţi,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine eşti oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Oraşe – furnicar, să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboţi dimensionaţi?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni şi ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poţi şti. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii şi multicolorii fluturi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să-mpăiez cândva un leopard

Am să-mpăiez cândva un leopard,
Să se prefacă ochii în smaragd,
Din creasta norilor s+alcătuiesc un brad,
Genele tale crească-nalte ca un gard,
Profesorul să-ngenuncheze ca bard,
Sartre să nu mai fie Sartre, ci un sard,
Să nu mai crezi că păsările ard,
Golgotha să numească un bulevard,
Să spăl statuile de fard,,
să scutur guano de pe-nsemnul unui grad,
şi când mi-o fi mai greu, încet să cad
Ca o ninsoare peste Galaad.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E transparent

E transparentul soare în ochii obosiţi,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimţi,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minţi,
Sărut în neştiinţă sfârcurii tari, fierbinţi.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot oraşul cu noi s-a scufundat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrabble

În desagă găseşti o dragă,
Joci un scrabble, tu est faible,
Aproximativ, aproape beţiv,
Că moartea nu-i convingătoare,
Doar adevărul naibii doare,
Visezi pe Sf. Dominique
şi te trezeşti livid, lichid,
lipseşte din cântar un cord,
s-a dus în nori, la sud, la nord,
e comandant jupân limbric,
nici pace, nici război, nimic,
vină profeţii mei pe Net,
tu mă trădaşi, Jeanette-Georgette,
ca două tunuri sânii ei,
în jur sar excitaţi pigmei,
bătrânii par copii din nou,
doar ne-am ivit cu toţi din ou.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din legănare

Din legănare învaţă pendulul, ne răsfaţă,
Iar tainele eterne ne însoţesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
şi gemete şi hohote de râs nebun în clocote,
foametea morţii, multe vieţi abia născute,
noi generaţii, colţii de ghiocei, saboţii
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuieşti cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe şi şrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul şi cuceresc înaltul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări întunecate

Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obişnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuţi în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic şi critic, tată,
Că el le ştie toate, împuşcă raţa moartă,
Noi, însetaţi de viaţă, sorbim din iazul morţii,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoţii.
Cunoaştem norii, zorii şi-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce şuieră ţiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Aşa cum le cunoaşte vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ţi placă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte în ţara poeziei

E linişte în ţara poeziei,
Pornografia s-a retras la PornTv,
Poeţii dorm vrăjiţi de amintire,
Pe bulevarde circulă BMW.
Din darul magilor n-a mai rămas nimic,
Iar Zarathustra a fost dus la DNA,
Zadarnic dai un pup, un click,
în liniştea aceasta e ceva.
Nainte de sfârşitul Lumii,
Vine sfârşitul fiecăruia,
O auroră –n dansurile spumei,
Timpul ca norii zboară undeva,
Treptele gem ca-n boală animalul,
Calul aleargă în câmpii pustii,
Mila cu sila se-ntâlnesc la vilă,
De ce, iubito, numai noaptea vii?
Prin aer mai plutesc săruturi,
Bietul Petrarca a cerut un ceai,
Muşcaţi de şarpe, cad eroi sub scuturi,
Scrie, Poete, scrie, ce mai stai?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorabil

A spune ceva memorabil şi nobil?
Pornopsihia sperie snobii,
Dar despre moartea lui Ivan Ilici
Cine mai ştie, la examene pici.
Supravegheaţi-ne, totul se fură,
De la lingouri şi până la zgură,
Exhibă, omule, tot ce e-n tine,
Suflet şi spirit, gânduri haine.
Că tu ai talentul de a te eschiva,
Precum spadasinul din burgul mic Spa.
Doar tu, iubito, eşti cristalină
Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.
Precum invariabila constantă Pi,
Nici într-un vis n-aş îndrăzni.
Schimbăm idei, simfoniete de dor,
Iar patima mea e aiurea, în nori.
Precum Venera fără de mâini,
Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieţi câini,
În van vitejia, în van orice foc,
Eşti Sapho de care n-am parte, noroc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zborul păsării

Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Citeşte, dacă poţi, şi opera Horaţiului.
Te mulţumeşti să zbori? Atunci să zbori!
E simplu, te apleci mai sus de nori.
Strigi – TRECĂTORILOR! Eu sunt aici!
Se uită, râde de prin curte-un pici,
Sunt efemer, încerci să te explici,
Dar te aude poate V. Ilici
Sau Genghis Han, Nabucodonosor,
Dar tu nu poţi fi corul robilor,
Nu mă lăudaţi, sunt îngropat de mult,
Deşi trăiesc, vă plâng, v-ascult,
În curtea şcolii am ascuns un mic obiect de cult,
O poezie de prin clasa-a patra
Pe când studiam citatele din Chandra,
Am fost gonit cândva dintr-o cetate
Unde mureau aproape toţi în libertate,
Mă veţi găsi, sunt sigur, pe un prund,
Un bob de aur pur, strălucitor, rotund.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Profesor spune

Domnul Profesor spune,
Nu-i cere cuiva ce nu poate, minune,
Poţi fi rege ori cerşetor,
Nu cere, nu veni-n ajutor.
Nici prea devreme, nici prea târziu,
Mai bine nu veni, coliliu,
Tu prea spargi nimburi, baloane, săpun,
Aerul este unicul bun,
Tu te rezemi de flori şi de nori,
De zăpezile din Labrador,
Păsări – marile mori de vise,
Nu eşti printre ele, cineva te ucise,
Zburăm absolut separat, la un hat,
Atomii vrăjmaşi ne-au iradiat,
Umilinţa nu-şi are locul aici,
Politeţea cu atât mai puţin, bibilici.
Nevoie de Pygmalion există,
Ce şanse pentru statui din revistă,
Un tren deraiat, un trend răsuflat,
Orizontul pulsează ca un cord spart,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva Cuvântul

Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,
Dar rolul Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului
A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam
Acest vechi manuscris, îl mai văd cum străluceşte,
E un cadran de ceas, fosforescent, o scară străpunge norii,
văd inima înstelată a Cerului, aud vocea condorului,
condiţia fericirii este lipsa oricăror condiţii,
cineva bate în ţeava de la calorifer,
dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,
vocea profesorului pe ferestruica de la baie,
condorul deveni transparent,
cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr
îşi strânge capul cu mâinile, se jeleşte,
ţine o puşcă, îi strigă zeiţa răzbunării,
oh, no, no arms, frica este semnul morţii,
pasărea Rok trece munţii, cuvintele se topesc
ca stelele.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
ştiaţi că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.
Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.
Spune păstorul – trăieşte cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în linişte totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generaţii
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu scrii

Tu scrii, baţi la uşă, nu ţi se răspunde,
Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriaţi,
Fie bolnavi, fie răi, precum în Sodoma, parcă,
Sunt oameni care fug de trecut, alţii, ca bărbosul
Din manuale, se despart de trecut, râzând,
Dar, noi nu cunoaştem prezentul,
Iar viitorul este un joc de ruletă.
Cu ce rămânem? Eu iubesc trecutul,
Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui,
Unele foarte grave, altele chiar îngereşti.
Săgeata trece prin zid, zidul se prăbuşeşte,
Astfel e cuvântul - acid, poate ne copleşeşte.
Dar vorba prea moale, mieroasă
Poa" să dărâme o casă.
Punct, am spus, m-am făcut mut,
Corbii mi-au scos ochii, Ahile avea şi o inimă,
călcâiul era pentru duşmani, norii bârfesc,
acvariul se visează ocean.
O, de-am putea muri când dorim,
Totuşi iubim, da, iubim.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoci de aur

Epoci de aur cu duiumul,
Libertatea de a fi rob, cumulul,
Alege lanţul, glanţul, glonţul,
Femeia are cheia, banul - şpanul.
Stai pe un taburet, citeşti din catihet,
Enumeră lagărele, şlagărele, ah, diavolii,
Ei nu au oase, doar idei păroase.
Aristotel s-a dat la fund, luat şi bătut
Crunt. Ruinele absorb oxigenul,
Moartea-i mai iute ca trenul,
Moise, Iisus, Mahomet? Iosif a zis – Niet.
E uşor să chinuieşti un semen,
Chinuieşte-l ca pe tine însuţi,
Aleargă Tolstoi pe uliţi,
Fiodor Mihailovici bate din palme,
Nietzsche s-a închis la dame,
Poporul sforăie, doarme,
Poporul e ca şi norul, bubuie şi se înşiruie.
Războiul, precum buboiul se sparge,
Infecţia ajunge departe,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am obiceiul să-mi inventez prieteni

Am obiceiul să-mi inventez prieteni,
Există persoane care mă neliniştesc,
Aţi văzut o vrabie privind în jur?
Dar un vultur? Nu este nici o deosebire.
Trăim în spaţiul gugumanilor Google,
Avem impresia că ne cunoaştem,
Se apropie timpul când vom discuta despre viaţă,
Morţi fiind de sute de ani.
Străin în sinea mea, străin între străini,
Mă regăsesc pe-o biată coală de hârtie,
Mă împrejoară boarea spaimei,
Nici floarea nu se oglindeşte,
Trec nori bărboşi, mult prea-ncruntaţi,
Iar vrabia cu care începusem dialogul,
Îmi spune, ştii, am cunoscut o piatră înţeleaptă,
Cu tine îmi e frig, tu mă trădezi,
Dar nu eşti iepure, dar nu eşti colivie,
Mi se pare că ai o carapace,
n-oi fi cumva ţestoasă?
Sunt un pic. Simt,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârlează cu sfârtecări

Avem o natură fosiliferă,
Nu recunoaştem nici argumente,
Ia-te în gură cu-o diblă, o sferă,
Precum strănepoţii vorbesc şi sug mentă.
Urcă păianjeni în munţii cei vestici,
Noi vom dansa un Tetanos-vals vesel,
Cinste specială celor alergici,
Perlamutarii joacă la mese.
Am un picior pândit de căpuşe,
Bate pendula, ficatul se sparge,
Cine mai cântă glorioase Katiuşe?
Noi ne iubim printre oase şi alge.
Că la final ajungem în Hades,
Asta o ştie şi mama lui Doris,
Ea ne-a adus romanul QUO VADIS,
Împrumutat de unchiul Sartorius.
Cred că era zece jum"ate,
Nebunul visa, dormea pe spate,
Soarele îl scălda ca o mamă,
Ce bine-i să nu fii nimic, doar o scamă.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!