Cântecele oltenești le-am descoperit de la mama mea la o vârstă fragedă. În ele am recunoscut glasurile apelor de la Olt; glasuri cristaline care îmbrățișau și scăldau pâmântul românesc cu toată jalea și acuratețea lor...
Maria Lătărețu este însăși legenda în carne și oase care și-a pus dorurile pe apele Oltului, dând totodată glas de ciocârlie doinei românești.
Camelia Oprița în WordPress.com, Odă satului românesc
Adăugat de ElenaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oltul coboară din inima muntelui pentru a trece prin lume și lumea se trece odată cu el prin pământul apei.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Lătărețu este însăși legenda în carne și oase care și-a pus dorurile pe apele Oltului, dând totodată glas de ciocârlie doinei românești.
Camelia Oprița în WordPress.com, Odă satului românesc (7 noiembrie 2017)
Adăugat de MariaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri
Suntem ca niște mine rătăcitoare în oglinda apelor,
pregătiți să lovim fără milă pe acela care ne deschide ușa.
Ucidem dragostea, salvându-ne orgoliul,
îngropăm adevărul și cultivăm minciuna.
Întorși din rătăciri, ne înclinăm cu ochii plânși în aparență,
săpând cu foamea noastră după adevăr.
poezie de Camelia Oprița din Editura Sfântul Ierarh Nicolae
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Lătărețu este însăși legenda în carne și oase care și-a pus dorurile pe apele Oltului, dând totodată glas de ciocârlie doinei românești.
Cântecul popular românesc este configurat pe realitatea inteligenței creative, dar și cântecele Mariei Lătărețu au avut o contribuție covărșitoare în generația următoare de interpreți.
Camelia Oprița în Odă satului românesc (7 noiembrie 2017)
Adăugat de Maria Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pământ alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbrăcau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald...
Camelia Oprița în Povestea stelelor, Începutul (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.
Camelia Oprița în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Suntem ca niște mine rătăcitoare în oglinda apelor,
pregătiți să lovim fără milă pe acela care ne deschide ușa.
Ucidem dragostea, salvându-ne orgoliul,
îngropăm adevărul și cultivăm minciuna.
Întorși din rătăciri, ne înclinăm cu ochii plânși în aparență,
săpând cu foamea noastră după adevăr.
poezie de Camelia Oprița din Enigmele sufletului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria asta e un fluture...
Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.
Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.
A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.
Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.
Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aș putea înțelege Universul fără tine
Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
și aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferința ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârșească într-o dimineață rece sub o frunză îngălbenită.
Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ștergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aș putea înțelege centrul universului fără tine
cum nu aș fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închiși.
Mi-ai spus odată să-i închid la suferință, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieții.
Știu că apele pământului se unesc
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la apă, dar cu o relevanță mică.
Să-mi spui despre dorul de om
I
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri,
mai sus de zilele și nopțile măcinate de viață.
După ultimul cer a cuprins
adâncimea timpului;
îmi vede somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
și stelele se întunecă
în flacăra roșului apus.
Este de ajuns
că am rămas pe pământ un gând,
și nu un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns,
copila mea.
Nu pune lacrima peste mine care mă strivește,
rămân așa cum sunt
sclipitor în stele,
mugur în nuiele
căci învelișul de pământ
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre apă, adresa este:
