Urât lucru, fiule Mihail, să fii trădat tocmai de unul care e sânge din sângele tău!
Camelia Oprița în Mircea Cel Bătrân
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul este sângele nostru.
citat din Camelia Oprița (noiembrie 2000)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rost are să vărsăm sânge? Uneori trebuie
Camelia Oprița în Mircea Cel Bătrân
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul este sângele nostru, spunea tatăl meu, fără pământ, omul nu este el însuși.
Camelia Oprița în Am început acest roman într-o zi de noiembrie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecaterina Teodoroiu a rescris patria cu propriul sânge, pentru ca țara să fie veșnică.
-Mărășești înseamnă memoria pământului românesc, legendă și sacrificiu.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de MarinMaria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drăgășani, casa nobilă a vinului: în fiecare bob de strugure este o picătură din sângele pandurilor.
Aici, un lucru mi-a întregit spiritul și mi-a umplut sufletul veșnic copilăria.
Camelia Oprița în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne îndrăgostim de trei ori în viață, dar numai într-un singur caz este iubire adevărată: prima iubire. Este inocentă și cea din urmă îmbrățișare însângerată a sufletului devastat al omului.
citat din Camelia Oprița (noiembrie 2007)
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile
( Tatălui meu )
Când gândurile sunt ascultate
în tăcere,
zgomotul durerii devine
mult prea mare;
Lacrimile udă
filigranul hârtiei,
sângele devine
cerneala tocului
cu care scriu imnul
suferinței mele.
poezie de Camelia Oprița (9 mai 2019)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locul natal și-a lăsat amprenta asupra formării personalității mele.
Un om, oricare ar fi pregătirea sa profesională, își trage seva din sângele și pământul ce l-au născut.
Nemărginită este recunoștința și iubirea pentru cei care mi-au dat viață
Camelia Oprița în WordPress.com, Zidul gândurilor
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând pe marginea Lunii
Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de brațe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopții ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-și soarele
de sub tălpile mele.
Fără tine eram un cerc subțire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îți aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subțire de lumină:
... esc...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este un poem neterminat
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
Camelia Oprița în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zâmbetul adânc al primăverii
Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului
mugurii au libertatea de principiu
și primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
și sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este un poem neterminat
Timpul insista să trec în vremurile următoare...
Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.
Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am trecut până m-am îndepărtat de părinți.
Nu știu cum e Paradisul, dar inima lui
A rămas în sufletele părinților mei.
Ridurile lor sunt nevăzute,
Ca multe altele,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.
Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice.
În palmele lui creștea grâul ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.
Era la fel ca mai nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută,
Călca peste morminte.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare formă de săracie provoacă suferințe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiției umane.
Prosperitatea și dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic și sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții divine atunci când adevărata sa esență este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiții care a fost binecuvântat de Dumnezeu?
Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi și înlocuit cu un ocean de gheață.
Tradițiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne țină drepți în fața Celor Patru Vânturi.
citat din Camelia Oprița
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare, un câine
Mă culcasem odată lângă o stea;
o floare, un câine era lumea mea.
Iar dacă mai încape vreun cuvânt,
câinele și floarea erau umbre -n vânt.
Floarea se varsă de la sine,
rupându-se în două
cu fruntea sa lovită de fulgerul de rouă.
Pământ se face și așchie de sânge;
atât a fost iubită,
dar n-are cine-o plânge.
Câinele zace cu ochii pironiți în poartă,
să-și vadă stăpânul...
de-ar mai veni o dată.
Se clatină dar frunza, se clatină un fir,
azi-noapte se visase stejar în cimitir.
Nu poate să vorbească,
scâncește într-un plâns subțire,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (11 mai 2019)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sânge, dar cu o relevanță mică.
Fiecare formă de săracie provoacă suferințe considerabile omului. Sărăcia este fenomenul degradant al condiției umane.
Prosperitatea și dezvoltarea oamenilor de la sate constituie fundamentul puternic și sănătos al statului român de care depinde viitorul României noastre. Spiritualitatea românească a fost instrumentul care a contribuit la formarea caracterului nostru. Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții divine atunci când adevărata sa esență este păstrată intactă.
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiții care a fost binecuvântat de Dumnezeu?
Dumnezeu era la început pe buzele tuturor, dar, încet încet s-a răcit sângele nostru Parcă cineva l-ar fi scos din noi și înlocuit cu un ocean de gheață.
Tradițiile sunt cele care ne dau rădăcini să ne țină drepți în fața Celor Patru Vânturi.
Camelia Oprița în Jurnal
Adăugat de Dobrin Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Camelia Oprița despre sânge, adresa este: