Camelia Opriţa despre singurătate

Bucăţica de cărbune a artistului acoperă singurătatea portretului.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragoste, e singurătate;un timp spre nicăieri...

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este un anotimp al pietrelor în care şi păsările refuză să zboare.

Camelia Opriţa în Părinţilor noştri, între esenţial şi etern
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea reprezintă lipsa de spaţiu în supravieţuirea omului cu el însuşi.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au fost întotdeauna predispuşi la singurătate, în timp ce florile tind să-i unească.

Camelia Opriţa în WordPress.com (mai 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

La solitudine è una stagione delle pietre in cui anche gli uccelli si rifiutano di volare.

Camelia Opriţa în I nostri genitori, tra l'essenziale e l'eterno I poeti nostri.ro
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Structura esenţială a frumuseţii lăuntrice vine de la Dumnezeu.
Primeşte – L pentru a-ţi spulbera ecoul cenuşiu şi elibera din singurătate.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţii lăuntrice

Structura esenţială a frumuseţii lăuntrice
Vine de la Dumnezeu.
Primeşte–L pentru a-ţi spulbera ecoul cenuşiu
Şi elibera din singurătate.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi înţelege niciodată suferinţa unuia dacă n- ai trăit o vreme cu faţa ascunsă în palme, uneori strângând degetele atât de încordat ca să nu mai vorbeşti cu tine însuţi despre singurătate, despre arşiţa interioară rezultată din procesul izolării tale faţă de tine însuţi.
Singurătatea neagă o parte din tine pentru că acea parte este a pământului. Cealaltă parte este a spiritului şi aparţine cerescului, parte formată din instanţă şi neant sau triumful suprem al luminii.

Camelia Opriţa în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul singuratic e tăcut, are totul şi nimic: bătălii fără învingător, conflicte tăcute sau melancolii căzute sub masca blândă a tăcerii.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea dinaintea singurătăţii survine atunci când te apropii de tine însuţi şi te agăţi de următorul răsărit. Pentru că există un mâine...

Camelia Opriţa în Liniştea dinaintea singurătăţii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti...

Când iubeşti, simţi nevoia să te îndragosteşti
în fiecare zi de cer;
agăţi ploile
de flori inventate
din care să nu izbucnească niciodată singurătatea anotimpului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este o seducţie mai puternică decât pasiunea: îşi actualizează vidul cu tine în fiecare clipă. Nici somnul nu poate trăi în miezul acestui vid.

Camelia Opriţa în Cicluri de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este piatra care apasă atât de profund şi dureros omul, îl constrânge şi îl reduce la un spaţiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbeşte de pământ, făcându-l să respire greu şi cu mânie. Trăieşte în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzaţia că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălţimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-şi momentul de reflecţie. Imediatul imaginar îi dă senzaţia că se află atât de sus şi că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spaţiu, dar procesul se desfăşoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... şi atât.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scrie despre singurătate impune sinceritate şi flăcări aşa cum se cere aceeaşi frecvenţă la celălalt pol opus, extazul nebun şi frumos al vieţii – iubirea.
Este singurul loc plauzibil sub soare şi deopotrivă sub stelele nopţilor albastre.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trebuie folosit pentru a evita singurătatea, această groază înăbuşită care dă buzna în sufletul omului, amestecându-se în glasurile melancolice interioare ale gândurilor preapline de reproşuri ascuţite, şi nici lacrima nu aduce speranţa.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceste zile în care oportunităţile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine şi frica îndoaie chiar şi cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referinţă şi o speranţă pentru frumuseţea vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară, în loc de prefaţă (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există un loc sub soare care să te adăpostească de singurătate, această suferinţă venită din întuneric, dacă n-ar fi "el" sau "ea" completându-se unul pe celălalt ca două aripi de înger pentru împlinirea zborului.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea îţi închide necesitatea de exteriorizare, exclamaţiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poţi bănui niciodată cât de mult te poţi ascunde în tine şi cât de periferic poţi trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac – te transportă adânc în măduva nervilor întinşi la maxim – iată nemărginita încordare.

Camelia Opriţa în Mă rog soarelui să-mi deschidă porţile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisindu-ţi singurătatea în revelaţia autoizolării, îţi dă o senzaţie precisă: ştiind că viaţa nu-şi vede pământul de sub tălpi în fuga ei nesăţioasă prin labirintele timpului, iubirea este purificarea concretă care porneşte din rădăcinile sufletului. Pasărea îmblânzitoare de clipe din interiorul tău are nevoie de un zbor împlinit către pasiune şi gratitudine, dureros de frumoase. Efectul este incomparabil. Dincolo de bazele spiritualităţii tale capeţi o stare de spirit nouă, esenţială.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!