Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Charles Baudelaire despre tristețe

Charles Baudelaire

Madrigal trist

I

De ești sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă și frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu și văgăuna,
În ochii plânși e farmec, și furtuna
Din orice floare face câte-o stea.

Când în restriște fruntea ți se pleacă,
Iubirea mea își încordează dorul
Simțind că-n groază inima-ți se-neacă
Și peste viața ta de azi, săracă,
Trecutul hâd își desfășoară norul.

Mi-ești dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Charles Baudelaire

Eu te slăvesc...

Eu te slăvesc totuna cu bolta înnoptării,
O, doamnă a tăcerii, o, vas al întristării,
Și te iubesc, frumoaso, mai mult când îmi dispari,
Și când, ca o podoabă a nopților, îmi pari
Că-ndepărtezi ironic adâncile zenituri
De brațele-mi întinse spre-albastre nesfârșituri.

Vreau să m-agăț de tine, spre cer năvală dând,
Cum viermii de-un cadavru se-agață mișunând,
Că-mi ești prea scumpă, crudă jivină nemiloasă,
Chiar și-n răceala-n care îmi pari și mai frumoasă!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 4 mai 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă

Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeții, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-ești, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopțile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanțe-aduni în jur,
Ce brațele-mi separă de-un nesfârșit azur.

M-arunc să dau atacul și-asaltul meu e-n toi –
Ca pe un leș când viermii se-nverșunează roi –
Și scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar și răceala care te face mai frumoasă.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 4 septembrie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Mortul vesel

Într-un tărâm de seve și de moluște plin
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.

Urăsc și testamente și lespezi de mormânt.
Decât să cer mulțimii tristețea și regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi curețe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.

O! viermi, tovarăși fără de văz și de auz,
Un mort voios și liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii și filozofi ai sorții,

Cutreierați-mi leșul cu hămesite guri
Și spuneți-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic și mort printre toți morții?

sonet de , traducere de Al. Andrițoiu
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 20 martie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Gustul neantului

Trist spirit, altădată avid de luptă dreaptă,
Speranța, ce cu pinteni te-nsuflețea în joc,
Te-a părăsit; te culcă, te culcă deci pe loc!
Biet armăsar, de-obstacol copita ți-este spartă.

Taci inimă și uită, smerește-te și iartă.

Spirit învins, năuc, borfaș bătrân, deloc
Amorul nu te-mbie, disputa e deșartă;
Adio deci suspine și cântece de harfă
O inimă haină plăcerea-aruncă-n foc.

A primăverii vrajă s-a dus ca un noroc.

Și timpul mi se scurge ca din clepsidra spartă,
Cum troienește neaua un corp prins de soroc,
Mă-nalț și văd pământul rotund pe la mijloc,
Iar adăpost nu caut, rămân bătut de soartă.

Troienilor, mă duceți în prăbușirea-naltă?

poezie clasică de , traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 ianuarie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Stăteam culcat azi-noapte...

Stăteam culcat azi-noapte lângă-o evreică slută
- Două cadavre-alături ca-ntr-un sicriu zăcând -
Și trupul ce se vinde mi-a deșteptat în gând
O tristă frumusețe pe care-o simt pierdută.

Întrezăream aievea fireasca-i semeție,
Privirea care-n suflet adânc m-a săgetat,
Și-aromitoarea boltă a părului buclat,
A cărei amintire iubirea mi-o reînvie.

Dezvăluind comoara de-ascunse dezmierdări,
Cu patimă aprinsă și-n lungi îmbrățișări,
Tot trupul ți-aș cuprinde, din creștet pân-la glezne,

Dacă-ntr-o seară plânsul, ce ți l-aș smulge lesne,
Ar adumbri o clipă, sălbatică regină,
A ochilor tăi rece și splendidă lumină.

sonet de din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 martie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Orbii

O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Țintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neștiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe fața lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii și-i îndreaptă spre larga depărtare
Și-așa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu și-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veșnica tăcere...
Tu râzi și cânți, cetate cu lacomă plăcere
Și voluptatea vieții cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu pașii grei
- De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 3 ianuarie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Apusul soarelui romantic

O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Țâșnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulțumit,
Să-i vadă și apusul, frumos ca o visare.

Îmi amintesc!... Departe, flori, holde și izvoare
Palpită și oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiți spre asfințit,
Să mai vedem o rază piezișă, trecătoare!

Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul și-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloși;

Plutește-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaștini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheață și pe broscoi râioși.

sonet de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Armonie în amurg

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Acum parfum și sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!

Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare.

Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare;
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...

Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ți e-o lacră cu odoare!

poezie clasică de din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Amarele neliniști

Cresc neliniștile-n noi ca veninul în gușe de șerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzișuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniștea,
liniștea în care să nu mai simțim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colțuri apar și cresc tristețile,
tristețile cenușii, tristețile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniștile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conștiinței
și gândurile noastre nu mai au speranțe,
și sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârșitele, vastele deșerturi
ce nu au nici nisip, nici ghețuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi și de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al neființei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar și fără sens?...

poezie clasică de
Adăugat de CristiBSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 decembrie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Alchimia durerii

În tine unu-și pune focul,
Natură! altul chinu-și pune.
Ce-i pentru unu-ngropăciune
Pentru-altu-i viața și norocul.

O, Hermes tainic ce-n restriști
M-ajuți, dar teamă-n mine semeni,
Lui Midas tumă face asemeni,
Celui mai trist dintre-alchimiști.

Cu ajutorul ce mi-l dai
Fac fier din aur, iad din rai;
În giulgiul norilor din zare

Descopăr un cadavru drag
Și pe cereștile ponoare
Clădesc un mare sarcofag.

poezie clasică de din Florile răului, traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.

Charles Baudelaire

Semper eadem

Mi-ai spus: "De unde-ți vine ciudata întristare
Ce crește ca și marea pe-un țărm stâncos, pustiu?"
- Când inima culesul și-a isprăvit, ne pare
O boală viața. Taina aceasta toți o știu.

E o durere simplă, deloc misterioasă
Și limpede ca tine când râzi și lumii placi.
Nu căuta degeaba, frumoasa mea curioasă!
Și-acum, deși ți-i glasul atât de dulce, taci!

Taci, ne-nvățato! Suflet ce nu cunoaște ceața!
Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viața
În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis.

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt, și-alene
Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis
Și-ncet s-adorm la umbra ce-ți lunecă din gene!

sonet de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Spleen

Când cerul scund și negru ca un capac se lasă
Pe sufletul dat pradă urâtului și când
Ne toarnă-o zi mai tristă ca noaptea și cețoasă
Întinsul cerc al zării întregi îmbrățisând;

Când lumea se preschimbă-ntr-o umedă-nchisoare
În care-n vas Speranța, biet liliac, se zbate
Lovindu-se de ziduri cu-aripi șovăitoare
Și dând mereu cu capu-n tavanele surpate;

Când ploaia își întinde șiroaiele ei dese
Ca gratiile unei imense pușcarii
Și-o hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese
În creierele noastre rețele fumurii;

Deodată, mânioase, prind clopote să sară
Și către cer s-aruncă și urlă-ngrozitoare
Ca niște duhuri fără stăpân și fără țară
Care scâncesc într-una cu încăpățânare.

[...] Citește tot

poezie clasică de , traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Celei prea vesele

Un peisaj încântător
E-ncântătoarea ta făptură;
Îți joacă zâmbetul pe gură
Ca boarea unui vânt ușor.

Drumețul trist ce-ți iese-n cale
Își simte sufletul vrăjit,
În clipa când i-a răsărit
Splendoarea sănătății tale.

În armonia de culori
Ce trupul tău îl înveșmântă,
Poeții-închipuirii cântă
Un grațios balet de flori.

Veșmântul tău multicolor
Cu inima ți-l potrivești;
Nebună, tu mă-nnebunești,
Și te urăsc, cum te ador!

[...] Citește tot

poezie celebră de din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

O fantomă - I. Tenebrele

În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,

Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.

Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;

Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.

sonet de
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

De Profundis Clamavi

Strig, mila ta să-mi dărui tu, singura-mi iubire,
Din negre-adâncuri unde-mi stă inima pustie;
Trist univers e-acesta cu zarea plumburie,
În care-noată, noaptea, orori și-afurisite;

Cad, șase luni, din soare sleite raze sure,
Și, șase, stă pământul în noapte grea de smoală;
E-o țară decât țărmuri polare mult mai goală;
- Nici vietăți, nici râuri, nici iarbă, nici pădure!

Mai groaznic chin nu știe sărmana omenire
Decât cruzimea rece din înghețatul soare
Și noaptea, ca un Haos, căzută peste fire;

Râvnesc la soarta vitei ticăloșite, care
Să se cufunde-n somnul dobitocesc e-n stare,
Atât de-ncet vrea timpul din ghem să se deșire!

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Charles Baudelaire

Reculegere

Cuminte fii durere, și mai ales fii calmă...
Ce dor ți-era de seară și seara a venit
Eșarfa-i violetă orașul a-nvelit
Dând unora neliniști, altora vis, să doarmă!

Și-n vreme ce o gloată de muritori, o turmă,
Sub bicele plăcerii-acest călău setos-
Culege-va tristețea într-un festin hidos,
Durere tu, dă-mi mâna;rămâne-vom în urmă,

Departe privește cum se pleacă în haine peticite
Peste balcoane-n ceruri, toți anii de ispite
Iscând de prin adâncuri doar un regret ardent.

Iar soarele pe moarte s-a pustiit în peșteri
Și ca un lung lințoliu întins peste Orient,
Blândețea nopții-ascult-o, iubito, cum pășește!

Ia seama fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Charles Baudelaire@tristețe? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Charles Baudelaire despre tristețe, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai frumoasă poezie tristă scrisă de un umorist? Răspunde acum!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!