Constantin Georgescu despre ninsoare

Avatar

Când merii obosiţi de floare
Vor ninge somnul meu cuminte,
Voi bate-n porţile de linişti
Al cerului cu nimb fierbinte,

Şi-n avatarul unei clipe
Un flutur alb o să mă fac,
Să mă tot legene secara
Incendiat cu flori de mac.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc naiv

Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârşit,
În jocul nostru de cifre şi cuvinte
Şi nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic şi cuminte.

Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Aşteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Şi aud cum se desparte cifra de cuvânt.

Jucăm şotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Şi socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pe zăpadă

Suntem condamnaţi la înserări trucate
Învinşi de-un anotimp ce ne-a trădat,
Pe scena improvizată, dramatica poveste
O jucăm chiar dacă, cortina s-a lăsat.

Am renunţat la ultima ninsoare
Pe care am simţito sîngerând,
Tăcută ca o clipă de mirare
Că singuri ne-am ucis, iubirea prea curând.

Mi sa părut aseară că te văd
Lovindu-mi în fereastră, stingheră şi cuminte,
Cu degetul subţire ca un fum
Să umpli golul dintre necuvinte.

Dar n-ai fost tu, ci doar himeră
Trecând prin gând ca o şaradă
Ce şi-a lăsat sub geamul meu
Desenul urmei pe zăpadă.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem iubirilor ce mor

Veşnic între noi vor creşte necuvinte
Iar sufletele noastre vor pătimi de dor,
Şi-o să ne fie teamă de lumină
Când ninge indecent, pe tragicul amor.

Eu m-am opus căderii în neant
Chiar dacă inefabil, iubirea nu ne-a vrut,
Deşii cândva ne-am cumpărat un munte
Dar de atâta frig, în el n-am încăput.

Ne-am despărţit ca doi străini în noapte
Pe un peron de gară, vechi şi-nsingurat
Din care amândoi ne-am rătăcit prin lume
Însângeraţi aiurea de-un gest necugetat.

Mi-e dor de tine astăzi, dar nu ştiu unde eşti
Şi-mi ninge amintirea cu un fel de moarte,
Nu pot să înţeleg iubirea ce se-nfruptă
Din marea depărtare care ne desparte.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu (iulie 2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem iubirilor ce mor

Veşnic între noi vor creşte necuvinte
Îar sufletele noastre vor pătimi de dor,
Şi-o să ne fie teamă de lumină
Când ninge indecent, pe tragicul amor.

Eu m-am opus căderii în neant
Chiar dacă inefabil iubirea nu ne-a vrut,
Deşii cândva, ne-am cumpărat un munte
Dar de atâta frig, în el n-am încăput.

Ne-am despărţit ca doi străini în noapte
Pe un peron de gară, vechi, şi-nsingurat,
Din care amândoi ne-am rătăcit prin lume
Însângeraţi aiurea de-un gest necugetat.

Mi-e dor de tine astăzi, dar nu ştiu unde eşti
Şi-mi ninge gândul cu un fel de moarte,
Nu pot să înţeleg iubirea ce se-nfruptă
Din marea depărtare care ne desparte

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!