Corneliu Neagu despre plâns

Fanfara

Privesc în tăcere cum plouă afară,
aş vrea să te-aduc din trecut înapoi,
departe se-aude cântând o fanfară,
un plâns de alămuri venit după noi.

Coboară bemolii domol în trompete,
pe triluri prelungi de vrăjit triolet,
seduşi în cădere de tubele-ascete,
dar prinşi între ancii de trist clarinet.

Aud un diez, laminat în fligoarne,
adună din urmă bemolii-n careu,
dar başii întorşi parcă vor să răstoarne
uitări prelungite din sufletul meu.

Dispari deodată, trecutul te-ascunde
în haină de doruri, ce încă mai plâng,
pe note prelungi, curgând tremurânde,
când vin după tine şi nu te ajung...!

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe literare (5 iunie 2019)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii de altădată

De mă-ntorc cu gândul înapoi,

căile îmi par mai încurcate...

Ce-a rămas în urmă după noi? –

doar iubiri ce plâng neterminate.

Tuşă trasă dintr-un vechi clişeu,

ne vedeam în fiecare seară,

zorii zilei arc de curcubeu –

drum ştiut, cândva, pe dinafară...

L-am pierdut la umbra unui nuc,

se rupea chiar acul de busolă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf fără cuvinte

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,
că nu sunt eu acela care plânge
cu lacrimile ploilor de toamnă
căzând în suflete cu stropi de sânge.
Nici cel dojenitor certând copacii
că în răzoarele de lângă stradă
au ofilit la umbra lor chiar macii
plângând pe Minulescu-ntr-o baladă.

Nu sunt nici vrăjitorul care poate
să vindece iubirile pierdute
întoarse cu regretele lăsate
pe brâul rupt al marilor redute.
Şi nici groparul care duce-n spate
pământul răscolitelor morminte
unde îşi plâng amantele trădate
iubirile-ngropate mai-nainte.

Sunt numai scribul trist care traduce
jurnalul scris cu vorbe nerostite

[...] Citeşte tot

epitaf de Corneliu Neagu
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E altă zi

E altă zi şi nu mai sunt ca ieri,
mă-nalţ cu orice clipă ce-mi aduce
o nouă vrajă ruptă din tăceri
ajunse azi în tainica-mi răscruce.

Nu vezi? Se schimbă ora din trecut
şi plâng în noi regrete resorbite
în triste amintiri ce s-au pierdut
pe-apusuri reci de clipe răstignite.

Desprins de ele mă înalţ spre cer,
în orizonturi noi care mă cheamă,
lăsând în urmă vorbe care pier
pe notele dintr-o străină gamă.

De-acum nu mai avem nici un temei
să ne-mbătăm cu vorbe-nchipuite,
dar poţi lua cu tine, dacă vrei,
doar umbra mea pe falsele-ţi ispite.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu acelaşi dar şi altul

Rămân de strajă tinereţii mele,
tot mai puţină pe acest pământ,
în slove scrise mă inspir din stele,
sunt ziditor de pace prin cuvânt.

Am fost mereu acelaşi, dar şi altul,
un biet copac cu frunzele spre cer,
privind trăirea vieţii din înaltul
tăcerilor născute din mister.

Sunt şi acum copacul fără nume,
uitat de toţi la margine de crâng,
ascult atent din umbră ce se spune
când toţi copacii din pădure plâng.

Din plânsul lor, cu lacrimi repetate,
ecouri lungi vor trece peste timp,
vorbindu-vă despre păduri furate
chiar de erau vegheate din Olimp.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 23.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor Hibernal

E ceaţă, e frig..., şi aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranţa în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ştergi.

Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinşi în vârtejuri de vânt...
Sunt trist, iar în casă nu-i nimeni să vadă,
să-mi spună de tine măcar un cuvânt.

Şi seara se lasă, şi gândul se frânge,
furtuna la geam se-nteţeşte mai mult,
şi frigul pătrunde, şi sufletu-mi plânge,
mă-ndrept către sobă, şi vreau să te uit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce n-am iubit...

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară noaptea, după ploi.

Şi mă cuprind regretele, deodată,

că n-am ştiut atunci să le împac,

revin acum cu toamna-ntârziată,

plutind pieziş ca frunza din copac.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea din noi

Te-aştept şi-acum, în fiecare seară,
deşi-nţeleg că nu mai poţi s-ajungi...
Pe-aleea noastră-au înflorit salcâmii,
nu vreau să te-ntristez şi nici să plângi!

Dar cât de lungă-mi pare aşteptarea –
tăcerea grea se-aşterne între noi...!
Ce-a fost rămâne doar o amintire –
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!

Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-aşterne peste ea,
încerc să-l trec prin rama din fereastră,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!

Încep să uit a timpului măsură,
regretele din umbră mă-ncolţesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mansarda

Revin în mintea mea, disimulate,
poveşti pe care le credeam uitate
sub scoarţe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.

Mă-aşez pe canapeaua desfundată
şi amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri care se-ntorc rănite.
Aş vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n faţa mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche şi murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe literare, Ediţia on-line din 27.09.2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mansarda

Pe gânduri se aştern, disimulate,
poveşti pe care le credeam uitate
sub scoarţe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.

Mă-aşez pe canapeaua desfundată
şi amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin amintiri care se-ntorc rănite.
Aş vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n faţa mea îndată,
când muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche şi murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 8.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete în revers

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe filele vremii, cu semne flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Şi zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele serii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării pe umbre se curmă,
în sufletul nins plâng mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
pe aripa gândului rupt din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanţa ajunsă cu visul pierdut.
Regretele curg din romanţa vrăjită,
s-aşază rănite în suflet şi plâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate la margini de crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămaşi fără soţ după noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din altă eră

Revin în mintea mea, disimulate,
poveşti pe care le credeam uitate
sub scoarţe prăfuite de albume
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece si murdară
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.

Mă-aşez pe canapeaua dezfundată
şi amintirile mă năpădesc deodată!...
Văd chipurile voastre neuitate
pe pânza timpului trecut pictate
în vagi culori de visuri adormite
prin neuitări care se-ntorc rănite.
Aş vrea ca pânza timpului, pictată,
să se destrame-n faţa mea îndată,
căci muzica ce vine dinspre scară,
dintr-o tavernă veche şi murdară,
îmi rupe gându-n cugetări nătânge

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu (22 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Ascult, meditez şi aştept să-nţeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduţi
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuţi
din mame uitate sub gloanţele trase.

Şi voci neştiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă creşte un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldaţii mai mor încă-odată.

Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea aceea...

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereţii curbaţi, adunaţi în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopţii, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăţi să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin uşa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.

Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorinţă nebună –

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştimă de dans irlandez

Din umbrele serii lăsate domol,
pe geana apusului scurs peste deal,
venea rătăcind, nevăzut, un bemol
pe aripi de vis, prin decorul astral.

Trecea peste văi, căutând un diez,
gonit de un fa, devenit arţăgos,
pe-o ştimă uitată de dans irlandez,
cu volta octavei urcată pe dos.

Nu plânge, iubito, privind înapoi,
regretele vin mai-nainte de vreme –
să mergem îndată, să fim amândoi,
bemoli şi diezi să-aşezăm în poeme!

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt divers

Cad frunzele-n parc purtate de vânt,
pe cer se adună nori de zăpadă,
la margini de vis stă gândul înfrânt,
plâng cărţile-n rafturi gata să cadă.

Un tren rătăcit, ajuns prea târziu,
aşteaptă în gară un semn de plecare,
un biet impegat, în biroul pustiu,
visează-n tăcere iubirea cea mare.

Aseară-a fugit din nou un soldat
patrula îl caută încă prin gară,
sergentul spunea că ieri l-a visat
fugind la iubita plecată din ţară.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Din golful adâncit în mal
plecau în larg fără speranţă
trei bărci purtate de un val
pe marea verde de faianţă.

Fecioare, trei, erau de cart,
cu ochii aţintiţi în zare,
purtau pieptare din brocart,
iar la urechi cireşi amare.

Eu le priveam de pe ponton
cuprins de o tristeţe-adâncă:
plutea-n văzduh malefic zvon –
vor eşua lovind o stâncă.

Am plâns până târziu mâhnit
văzând că valul le tot duce,
dar m-am rugat necontenit
să le revăd cândva-n Moluce.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primeşte-mă!...

Primeşte-mă în seara care vine,
sunt un pribeag cu suflet rătăcit,
mânat de doruri sfinte către tine
precum ursitele mi-au prorocit.

Primeşte-mă în casă, nu te teme,
să îmi urezi în prag şi bun venit,
aduc cu mine dalbe crizanteme
să-ţi mângâie surâsul răvăşit.

Am regăsit poveştile uitate,
ţi le voi spune să adormi uşor
cu gândurile toate adunate
sub aripa întinsă-a unui dor.

Când zorii vor ajunge la fereastră
eu voi pleca fără să spun ceva,
vor plânge crizantemele în glastră
de dorul meu şi de uitarea ta.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel din urmă clopotar

Iubite mai de mult plecate
revin în mintea mea viral
dintr-un decor atemporal,
şi-ajung, de mână agăţate,
în ritmul unui dans letal.

Se-adună toate, ca o ceaţă,
iar eu, pe margine de dor,
mă simt atras în dansul lor
cu sărutări ce mă îngheaţă
şi-n inimă îmi dau fiori.

Ajuns cu ele mai aproape,
să mă desprind e în zadar,
căci scopul lor e unul clar –
în dansul lor să mă îngroape
cu cel din urmă clopotar.

O, nu mai plânge clopotar
că moartea mea e-aşa aproape,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul absolut

Când am plecat din ţară-ntâia oară,
ajuns pribeag pe un tărâm străin,
primeam ascuns în pâinea prea amară
şi-al fraţilor români nestins venin.

Murea atunci în mine, pe tăcute,
destinul sfânt primit de la străbuni,
un alt destin, pe noile redute,
prefiguram în vagi dimensiuni.

I-am zis adio patriei române,
lăsând acolo mâlul doctrinar,
şi-am plâns de dor că-n urma mea rămâne
cel mai iubit şi cel mai sfânt hotar.

Iar azi, când anul este pe sfârşite,
trimit spre ţară ultimul salut:
tu, patrie de visuri adormite,
îţi las pe vatră dorul absolut!

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!