Nagoda din vis
Venea dinspre luncă o veste bizară,
trecând peste apa crescută din râu
un duh nevăzut apărea înspre seară
s-aducă licornul din lanul de grâu.
.
Păștea în răstavul lăsat între holde
miresme din dorul cernut peste flori
din trupul nagodei cu pletele blonde
ieșită din crângul cuprins de fiori.
.
Trecea despletită, plutind peste ape,
în noaptea aceea, scăldată-n zefir,
cu calul licorn, adus să se-adape,
din boabe de rouă cu sfânt elixir.
.
Lăsa deoparte veșmântul subțire,
să intre în apa albastră din râu,
măceșii, cu florile scoase din fire,
cădeau în extaz lângă lanul de grâu.
.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Trecea nagoda peste râu,
din visul adormit plecată,
lăsând licornul fără frâu
să bea jăratec din covată.
Înaripat, precum era,
s-a ridicat la cer deodată,
părea un nor de mucava
întins pe cerul fără pată.
Ea l-aștepta sub un gorun,
descântec să-i așeze-n cale,
din mâțișorii de alun
să-i facă frâu pe nicovale.
Din ghindele căzute jos
potcoave noi să-i făurească,
s-ntoarcă râul tot pe dos,
mirată apa să descrească.
Mantaua din zefir, pe mal,
să o ascundă-ntr-o găoace
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licornul cu frâu de argint
Se lasă-nserarea și ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastră aș vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.
Din hăuri de timp neștiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe șaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.
Ajunge îndată cu frâul în mână
și bate la ușă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
povești să le țeasă pe geam în cristal.
O chem înlăuntru, să vină aproape
de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de hiacint
O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.
Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-și țină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădurii din vraja lor adună
speranțele pierdute sub cerul înstelat.
Mai bate încă vântul, iar firigul de afară
mă ține lângă sobă, cu gândul mohorât,
tăciunii strânși în vatră, în fiecare seară,
îmi spun povești uitate, să-mi țină de urât.
Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o
întinsă pe-așternutul cu flori de hiacint,
și parcă deodată te văd venind, iubito,
călare pe licornul cu frâul de argint.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludic păcat
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textele de mai jos conțin referiri la unicorni, dar cu o relevanță mică.
La margini de vis
Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri mă-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.
Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint,
trecând prin fereastra cu geamuri ovale,
evocă licornul cu frâu de argint
venit din trecut să te-aducă agale.
Cad frunze-n fereastră, venite pe rând,
e toamnă târzie și parcă, de-afară,
se-aude licornul sosind nechezând
cu brâuri de foc aruncate pe nară.
Sau poate-i doar vântul ajuns din trecut
la ușa închisă, cândva într-o toamnă,
cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut
lăsat de uitarea ce-avea să se-aștearnă.
Te-aștept la fereastră s-apari din neant,
la margini de vis să te văd împăcată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
De ce te mai întorci acasă, tată?
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găsești o alta casă,
cu turlă-naltă și mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuța noastră cu pridvoare.
Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puține...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.
Eu știu că mai apari prin curte, tată,
să reclădești căsuța dărâmată
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zvon hibernal
Privesc din fotoliu, e iarnă afară,
iar focul din sobă îmi spune povești,
dorința din mine începe să doară,
te caut cu gândul, nu știu unde ești.
Pe strada pustie se lasă-nserarea
și gândul acasă se-ntoarce mai greu,
sub țărmul stâncos se zbucimă marea,
cu stropii ajunge în sufletul meu.
Și jarul din sobă mai tare trosnește,
se-aude și vântul cum bate în horn,
aștept la fereastră, în târg se zvonește
că vii din trecut călărind un licorn.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Marea agitată lângă stâncă
cerne gândurile sus pe mal,
numai dorul rătăcește încă
agățat de creasta unui val.
A plecat vaporul neuitării
fără nici-n pasager la bord,
au rămas pe umbra înserării
gândurile toate-n dezacord.
Că ai fi urcat târziu pe punte
sau că nu ai fi venit defel,
contraziceri fără amănunte
dirijate de un gând rebel...
Obosit de-aceasă întâmplare,
valul, tocmai revenit din larg,
zice că te-ar fi văzut în zare
călărind, în zori, licornul șarg.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Marea agitată lângă stâncă
strânge amintirile sub mal,
numai dorul rătăcește încă
agățat de creasta unui val.
.
A plecat vaporul neuitării
fără nici-un pasager la bord,
au rămas pe umbra înserării
gândurile toate-n dezacord.
Că ai fi urcat și tu pe punte
sau că nici nu ai venit defel,
contraziceri fără amănunte
dirijate de un gând rebel...!
Obosit de-aceasă întâmplare,
valul, tocmai revenit din larg,
zice că te-ar fi văzut în zare
călărind, în zori, licornul șarg.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe calea fără nume
Trecutul se ascunde în neștiute astre,
adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,
pierduta lui trăire din sufletele noastre
ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.
Dar poate vreodată va reveni pe-o rază
să lumineze calea iubirii cea dintâi
ce pradă neuitării din haos ne veghează
cu-o ultimă dorință rămasă căpătâi.
Voi aștepta minunea când zorii la fereastră
veni-vor din văzduhuri lipsite de uitări
să-alunge luna plină rămasă sus pe creastă
sub vraja revărsată din mitice viori.
Atunci voi înțelege că într-o zi anume,
călare pe licornul cu frâul de argint,
vei reveni iubito..., pe calea fără nume,
să te alint în patul cu flori de hiacint.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 26.08.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe coama înserării
Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,
iar gândurile-aprinse în prag de neuitare
cu dorurile-n brațe te cheamă să ajungi
când soarele-n derivă se duce la culcare
Privesc de pe terasă spre malul aplecat
în apa spumegândă, rostogolită-n valuri,
și parcă, deodată, în largu-ndepărtat,
te văd venind pe ape, învăluită-n șaluri.
Călare pe licornul cu frâul de argint,
și aripile-ntinse pe-o margine de zare,
ajungi tot mai aproape, în vis să te alint,
regină neuitată de doruri arzătoare.
Dispari însă deodată în cuta unui val,
iar visul meu se rupe la marginea uitării,
pe când în depărtare un cântec de caval
alergă după tine pe coama înserării.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 24.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de hiacint
O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale
statuile-nsetate de neuitatul zbor,
pe când din miezul iernii se-apropie agale
o altă primăvară pe-o aripă de dor.
Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână
să-și țină ghioceii la sânul dantelat,
la marginea pădurii din vraja lor adună
speranțele pierdute sub cerul înstelat.
Mai bate încă vântul, iar frigul de afară
mă ține lângă sobă, cu gândul mohorât,
tăciunii strânși în vatră, în fiecare seară,
îmi spun povești uitate, să-mi țină de urât.
Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o
întinsă pe-așternutul cu flori de hiacint,
și parcă, deodată, te văd venind, iubito,
călare pe licornul cu frâul de argint.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alesul
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranțe noi adun în mitice pocale.
Din elixirul vieții mai gust câte puțin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintiri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.
Din roua dimineții culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.
Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
sub salcia pletoasă ce încă mai visează
că râul care trece i-a fost cândva iubit.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Poeme peste timp. Antologie lirică, Ed. Bren, București, 2020
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alesul
ALESUL
(Corneliu Neagu, 28.07.2022)
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranțe noi adun în mitice pocale.
Din elixirul vieții mai gust câte puțin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintiri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.
Din roua dimineții culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinței să-mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.
Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp si destin, Ed. MATRIXROM, București,2018
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nagoda
Reascult povestea magicei sucale
depănând prin vreme șiruri de fiori
care vin adesea pe aceeași cale
redeschisă iarăși peste vechi uitări.
Ne ajung din urmă false jurăminte
spuse într-o noapte într-un lan de grâu
când deasupra luna se privea cuminte
în oglinda apei dintr-un ochi de râu.
Te privem aevea, fragedă nagodă,
din neant venită în tăcerea mea
călărind licornul cu șaua tripodă
născocită-n taină pe un ciob de stea.
L-am legat cu frâul de un mac albastru
legănat de vântul dulce și suav
să sorbim nectarul lângă un jugastru
pe un pat din frunze puse-ntr-un răstav.
Rătăceam cu visul printre vorbe spuse
cu prelungi suspine din adâncul tău
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magica Sucală
Reascult povestea magicei sucale
depănând prin vreme șiruri de fiori
care vin adesea pe aceeași cale
redeschisă iarăși peste vechi uitări.
Ne ajung din urmă false jurăminte
spuse într-o noapte într-un lan de grâu
când deasupra luna se privea cuminte
în oglinda apei dintr-un ochi de râu.
Te simțeam aievea, fragedă nagodă,
din neant venită în tăcerea mea,
călărind licornul cu șaua tripodă
făurită-n taină pe un colț de stea.
L-am legat cu frâul de un mac albastru
legănat de vântul dulce și suav
să sorbim nectarul lângă un jugastru
pe un pat din frunze puse-ntr-un răstav.
Rătăceam cu visul printre vorbe spuse
cu prelungi suspine din adâncul tău
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte Vrăjită
Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.
Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.
Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
mă poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.
Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaștri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.
Ședea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai știam
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu ciobul căzut dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător.
Un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludic păcat
Eu nu mai știam că trecusem odată
prin satul acela pierdut printre ploi,
că lumea prin curți aștepta speriată
o toamnă nebună venind dinspre văi.
Dar astăzi, acolo, ajuns peste vreme,
(de ce nici nu știu, să vă pot explica,)
mă simt, dintr-odată, scăldat în poeme
ajunse cu vântul pornit dintr-o stea.
Prin mine se scurg amintiri colorate
cu umbre de visuri trecând prin decor,
scăpate de ploile toamnei plecate
cu aripa frântă-ntr-un mit zburător,
un mit care-și lasă pe creste arome,
păstrate din timpul acela uitat,
ce încă mai duce cu el, peste vreme,
mirajul ascuns într-un ludic păcat.
Păreai o nagodă plutind peste ape,
călare ajunsă pe calul licorn,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Corneliu Neagu despre unicorni, adresa este: