Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Costache Ioanid despre plâns

Simone

Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
Pe tâmple mir nu mi-ai pus.
În casa ta am intrat ca oricare.
Un gând frumos nu mi-ai spus.
Tu nu mi-ai dat, Simone, sărutare.
La pieptul Meu n-ai căzut
N-ai cunoscut clipa de cercetare.
N-ai plâns ca fiul pierdut.

Tu n-ai văzut tălpile-mi ostenite
de-atâta drum cât am mers.
N-ai picurat lacrime fericite.
Cu părul tău nu le-ai șters.

Aș vrea să-ți pun, Simone, o-ntrebare:
N-ai tu păcat pe pământ?
O, cum mi-ai da, Simone, sărutare,
De-ai ști acum cine sunt!

Tu, cel umil, care-mi plângi la picioare,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă două mâini rebele

Dacă două mâini rebele
nu te-ar ține orb mereu,
te-ai opri în clipe grele
și privind cu dor la stele,
ai vedea că-i scris pe ele:
Dumnezeu!

Dacă două vechi zăvoare
nu te-ar ține surd mereu,
ai șopti: Ce meșter mare
scoate păsări cântătoare?
Și ți-ar spune orice floare:
Dumnezeu!

Dacă marea întristării
nu te-ar ține rob mereu,
ai șopti în largul zării:
Cine-i Tatăl îndurării?
Și ți-ar spune valul mării:
Dumnezeu!

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porumbițe albe

Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.

Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.

Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.

Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nicidecum

Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aștern.
În Isus viața mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morții risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!

Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărțire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!

Vom trăi veșnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!

Va veni Prințul Păcii divine.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața

Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.

Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*

Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu mă bucur?

Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?

Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?

Să nu deschid când bați la ușa mea
și să nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?

Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâinile Tale

Mâinile Tale, dulce Isuse,
mâinile care din lut ne-au creat,
întinse pe lemn se lăsară străpunse,
o, mâinile Tale ce totul au dat!

Gleznele Tale, glezne trudite,
pline de colb, și de spini, și de dor,
pe lemnul rușinii au fost țintuite,
ca dreaptă răsplată a dragostei lor...

Fruntea senină ca zările-albastre,
plină de milă adânc s-a plecat,
primind diadema batjocurii noastre
drept cel mai de seamă triumf de-mpărat.

Buzele Tale, pe care stătură
vorbele sfinte din cer coborând,
gustară paharul de fiere și ură
și râuri de sânge lăsară iertând.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oaia cea pierdută

Pe-un hău fără vad,
pe-o gură de Iad,
ce umbră fugară
urcă și coboară
în faptul de seară?
E oaia din urmă
fugită din turmă,
e oaia pierdută,
una dintr-o sută,
e oaia ce plânge
cu lacrimi de sânge...

"Drăguțule bace,
vino de mă-ntoarce,
de mă-ntoarce-acasă
din negura deasă.
Iată-ți cer iertare
c-am rămas pe vale,
crezând că-n genune
sunt ierburi mai bune,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Baraba

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe când în largul lumii cutreierai semeț,
pe când cu lănci și scuturi, cohortele străine
te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
când floarea vieții tale își scutura podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte și rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Și pe-amândoi mulțimea ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tâlharii cei cu vază cerură pe tâlhar.

Puteam să zbor din lume, sătul de-ai ei urgie.
Și-atunci mulțimea oarbă te-ai fi cerut degeaba.
Dar M-am gândit la tine, privind spre veșnicie,
și am murit pe cruce, în locul tău, Baraba...

Te chem și astăzi: Vino și vom străbate norii!

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și a fost Isus copil...

Și a fost Isus copil...
Fără leagăn, fără slavă.
Și-n ființa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Și a fost Isus copil,
ca să aibă toți copiii
Tată-n cer.
Și a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe față macii.
Cel mai trist dintre copii.
Și a fost Isus sărac,
ca să aibă toți săracii
bogății.

Și a fost Isus flămând.
Și plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii,
cu-a lor ochi înrourați.
Și a fost Isus flămând,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpărătorul de suspine

Convoi de robi mânat cu aroganță
trecea greoi ca un talaz în spume.
Toți fără Dumnezeu și fără nume,
fără popor și fără de speranță.
Dar toți nepăsători și puși pe glume...
Cu suflet orb, lipsit de conștiință,
treceau spre târg cântând refrene stranii.
Și-n amăgirea fără de căință,
un singur chip, o singură ființă
avea suspinul tragicei pierzanii.

Era o sclavă cu un chip de ceară,
cu ochi amari, cu fruntea încrețită.
Din cuibul părintesc ademenită,
nu lanțul îi era acum povară,
ci visul ei din anii de fecioară.

Mergând prin colb, ea se vedea acasă,
se revede în dulce amintire,
lucrând la zestrea sfântă de mireasă,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întoarcerea

Un cer fierbinte, fără de culoare,
îmbrățișa pustiul ars de soare.
Cu chip aprins, cu haine zdrențuite,
prin spinii frânți de vânt și de copite,
prin nori de praf, prin mirosul de cloacă,
goneau porcarii slujba să și-o facă.
Dar dintre toți, mai copleșit de chin
era un tânăr, un sărman străin.
Plecat de la părinți cu-averea-n brâu,
el o pierduse-n cârciumi și-n desfrâu,
o risipise pungă după pungă,
crezând că mii de ani o să-i ajungă.
Și-acum, în zdrențe, muribund aproape,
el nu avea pe nimeni sa să-l scape!

Doar marea cu împărăția-i sumbră
de taină, de tăcere și de umbră...

În zare, pe sub crengi d-eucalipt,
venea o caravană din Egipt.

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumânărele

Pentru pânza de iubire
e războiul cel mai greu:
Diavolul tot rupe fire,
noi le înnodăm mereu.

*

Judecă, dar fără ură
și cu gândul de-a zidi.
Nu mustra fără măsură,
ci cât poți și tu primi.

*

Când cei răi te trag pe sfoară
de obidă să nu strigi.
Ei te mint, tu strângi comoară.
Ei te-nșeală, tu câștigi.

*

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am căutat iubirea...

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Și-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, ești prea frumoasă!"
Și-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Și-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Și-am spart în țăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeț.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrențe și cioburi fără preț.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, sfânt locaș

O, sfânt locaș de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare...
Podoabe, cântece, lumini...
Se-aprind făclii... E masa plină.
Tradiția își face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.

Petrece lumea... râde, cântă...
și toți un strai mai bun și-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?...

O, sfânt locaș de umilință,
când toți din tine-un basm își fac,
câți mai păstrează cu credință
mesajul Prucului sărac?

*

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bun rămas

Erau străini. Pescari trudiți,
cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
ca niște maci printre căpiți,
de nu i-ar fi cules Lumina!

Erau străini. Și-ar fi rămas
îndepăratați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat rabin
schimbă la Cana apa-n vin,
ei au simțit că toți sunt una!

De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
ca-ntr-un sublim trecut comun
să-i lege-n snop pe venicie!

Și-n adevăr, de-atâta har
ce-l revărsa mereu Prea'naltul,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cele șapte bătălii de pe Golgota

Să cânte strunele-ncordate!
Fanfarele să sune greu!
Din piepturile-nflăcărate
a fiilor lui Dumnezeu.

Să crească imnuri ne-ntrerupte,
o slavă fără de hotar
a celor șapte grele lupte
ce-au frânt Infernul pe Clavar!

I. Lanțurile

Era o zi scăldată-n soare.
Pe deal, prin pietre și butuci,
între ostași cu coif și zale,
treceau trei oameni sub trei cruci.

Trei osândiți, spre trei morminte.
Dar fiecare c-un destin.
Și sângele curgea fierbinte,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taine...

O, Tată, ce ești Tu? Și unde?
Din stânci în stânci, ca Moise pe Horeb,
încerc să urc prin ceața ce Te-ascunde.
Și am atâtea, Doamne, să Te-ntreb.
Ești Tu cuprins în vreme și în spațiu,
când Tu cuprinzi în Tine Însuți tot?
Pot eu întinde către Tine brațul?
O, iartă-mi îndrăzneala și nesațul.
Vreau să-nțeleg atâtea... Și nu pot.

O, Tată, ce ești Tu? O conștiință
a unei insondabile puteri?
Trăiești ca mine? Ești și Tu ființă
cu bucurii, cu dor, cu suferință?
Sau ești mai sus de gând și de dureri?...

Spre focul din pustiu privea profetul
și se simțea atâta de mărunt.
Dar când a vrut să-Ți poată ști secretul,
Tu i-ai răspuns: "EU SUNT ACEL CE SUNT".

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puiul

Trist
și singur în găoace,
puiul galben-auriu
a simțit într-un târziu
că-i stingher,
că n-are pace.
A simțit că lumea lui
tot mai strâmbă
nu știu cum,
se face...
"Ce-o fi asta?"
se gândi.
"Cum de m-a ajuns năpasta
să trăiesc într-o mărgică,
într-o casă
tot mai strâmbă,
tot mai mică?...
Să nu pot să-mi aflu loc
nici pe față,
nici pe spate.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tâlharul

Când citești Scriptura Sfântă și rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceața vremii cum, pe Golgota, Isus
înălță spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morții,
în Șeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porții.
Și te-nalți apoi ca gândul în Eden. Și vezi în zare
o cetate de lumină cu oștiri în sărbătoare.
Vezi pe porțile înalte de cleștar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi și cu spada-nflăcărată,
înălțându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger neŽntrerupt,
un convoi străbate largul bolților de dedesubt.
Și curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oștiri ținându-și rândul,
vin în haine de lumină și se-nalță ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Șeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;

[...] Citește tot

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Costache Ioanid despre plâns, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info