SMS de copil... de dincolo
Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.
Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.
Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.
Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pata brun cu negru
O umbră neagră-n brunuri șterse
Zăresc în caldul de-un cuptor
De iulie, icnind să verse
Gunoi din falsul abator.
Nici nu-i frumoasă și e mică
Și fuge doar de o privești;
Se ascunde tremurând, i-e frică,
Nu vine chiar de-o amăgești.
O văd mereu dormind cu jind;
Jinduind curtea-mi cu-al meu dog
Care se-mbuibă... Doar privind
Nepăsătoare, ca de-un drog.
Și se răcește timp. Nu crește,
Doar simțuri dă de-un prim amor
Neașteptat, ce nu-și dorește;
Că o haită-ntregă o mușcă, o vor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Uscate lacrimi
Când mă mai plâng,
Mi se ciupesc din strune,
Întinse, aproape a rupe, bune
Cât încă nu mă frâng.
Când mă despart,
E ca și un ecou,
Ce se întoarce afazat...
Târziu și deformat de hău.
Când încă mai visez,
Sunt ca un curcubeu
Plin de culoare; crez
De-un arc, pe-un defileu.
Când plâns și el dispare,
S-a dus și strigăt, strună,
Culoare... pe uscat se moare...
Cum o pădure, asecând arid, sub dună.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dregători
Trăiesc ca într-un " déjà vu"
Că ținte știu nu pot s-ating;
Toți cei din jur mă fură, înving...
Nimic nu e la fel acu'.
Pe nimeni nu mai ai de pază...
Toți spun ce trebuie să faci,
Doar tu pe ei să nu te bagi;.
Mici sau mai mari, sunt toți de vază!?!
Orice gândesc rămân perplex,
Căci școala nu mai e nimic;
Se poate face doar un pic
Și ești o parte din "Sed lex"?!?
La nimeni n-ai cui să te plângi
Căci plânsul e o slăbiciune,
O rugă în deșertăciune;
E cum săgeta... ce-ți arunci!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neomenesc, sentimente
Ce-o fi în sufletul pădurii când pierde toamna atâtea frunze
Și marea oare ce-o simți când nu mai poate atinge trupuri?
Orașul cum de nu se plânge, când în vacanțe-i pleacă grupuri?...
La cinema câte amoruri deplâng albitele de pânze?
Și parcurile n-or fi triste când recele copiii alungă,
Iar râurile de-aia îngheață, că susur nimeni nu le-ascultă?
Cum strada tace necălcată, se strânge în sine, plumb de mută?...
Doar cimitirul suflet n-are; nimeni nu-i pleacă... stă să plângă!
Rămân, să-mi iau asupra tot, ce-mi lasă pe inimă... o dungă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mădălina, Magdalena...
Putem juca teatru, o viață
Fără de școală de-actorie?
Suntem cu toți, artiști, paiață
Și rol jucăm, și datorie?
Avem fațete neștiute,
Purtăm, toți, măștile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!
Nu avem simțuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", față fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?
Ne mor artiștii adevărați,
De proști ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecați
Îi plângem, dar și-atunci mințim!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evaporări pluviale
Iubesc pe fiecare picătură a ploii ce-i cernută...
Poate a atins deja fostă iubită.
E-n parte o fărâmă de parfum evaporat,
Sau ruj din buze, ce s-a spart din sărutat.
Mă încânt de stropii ploii, fără vreo cadență,
Doar purtători de amintiri de pași, o esență
Spărgând oglinda de o gaură-n asfalt...
Ce m-a stropit cândva, în 'mbrățișări în asalt.
Mă ung cu picurii leșii, de ploi în peripluri,
Ce-au fost o cremă trupului în nisipuri,
Adânc rămas tipar, dar șters de val batant...
Ce-mi umple gol în inima-mi, cu loc vacant.
Mă spală picătura în lacrimă vărsată
De despărțiri, nevrut de plâns că era fată
Și mă las gol, să mă ud tot șiroaie
De aburinde dragi, ce tot ating... a ploaie.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porționări în pierdere
... partea mea, de pasăre ușoară,
își tot pierde din pene,
privirea ageră-i tot mai alene
și totuși, timpul zboară...
... și câinele din mine, bun,
nici nu mai latră, nu păzește
ce-am, nu mai gonește
nici stihii, pe-orice ne-bun...
... nici vorbă de vreun leu, rege,
căci scaunele-jilț sunt ocupate
de mulți alergători... palate,
îs multe, nu mai am vreo lege...
... noroc că i-am citit pe Platon, pe Seneca
și gândul mi-a rămas îngreunat,
atât de greu că nu-mi poate fi, el, luat...
mă redescopăr singur, zilnic... Eureka!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salcia
M-a atins pe trotuar
-se pieptănase-n dimineață-
să-i plătesc mângâiere.
N-am niciun numerar
-Tocmai cheltuisem pe-o viață
de albine- ce-au supt-o de miere.
Nesfârșit mă întorc de-atunci
s-o alint cu atingeri
pe florile-i lungi și de puf
din cosițe efilate, în lunci...
Să-mi dea simțuri de îngeri
cu răcoarea, în schimb de năduf.
E fata-n fuioare, înaltă
cu șnururi de verde
ce plânge în non-stopul de veci.
N-o mai vreau pe o altă,
doar ea îmi dă loc a m-așterne
sub plete, pe umeri de mal, calzi și reci.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egoism
Cu-nconjur de-atât mult
suntem atât de singuri
când verb "te văd", "te-ascult",
e-o aiurea; a febrei... friguri!
Nu e nimic ofertă
din pur benevolat;
doar pânda stând inertă
de-un țel mult așteptat!...
... Și-nvăluitu-n fum
că "timpu-ți dăruiești"
-ce-ți trece orișicum-
crezând că răsplătești!...
E doar justificare
de lipsă d-altruism
etern; care pe care,
simbol de egoism!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnând
Vară se stinge încet, torid răcește
Și albastrul cer se sprijină pe nori,
Ce apasă, cocârjind frunze. Culori
Se estompează, verde îngălbenește.
E parcă o oboseală, a timpului, naturii
Se îndepărtând de soarele în cuptoare,
C-o lume, de fochiști, ce-a întreținut ardoare
Pe câmpuri, prin livezi, prin vii... de de-ale gurii.
În pomi, pe ramuri, verdele se scurge,
Albind întâi spre tonul sidefat
Și câmp din verde, în auriu e, gold lăsat,
Iar nopțile sunt iar fior spre îngheț... în ce se curge.
Păsări sătule sunt de noi, au gând să plece,
Mai multe acum, că puf e pană, pui
Și câinele păros, ce doar și-a lăsat păr, e șui...
Se îmbracă iar... Cum știe de-o fi rece?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi
Dacă ar fi mai presus de egoism sentimentul
și s-ar plânge necazul în cânt de corale,
poate în viață orice drame -pierdut, accidentul...-
s-ar zdrobi în fărâme, ușurând zile amare.
Dacă ar fi bucuria împărțită în plicuri
și depusă la porți în căsuțe poștale,
ar fi zâmbetul veșnic și plâns rare picuri,
doar să spele obraji înfloriți în petale.
Dacă ar fi numai bun și binele în lume,
nu s-ar pierde nici rău-n balanța dreptății,
doar un praf disipat bântuiva, între dune
se urcând în deșerturi... dat singurătății.
Dac-ar fi pus pe masă tot avutul planetei
și-n conclavul tăcerii am fi apostoli de-o Terră,
n-ar mai fi sărăcie, nici norocul flașnetei
împărțit de-un peruș, pe cristalul de-o sferă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh...
Oh, națiune, îmi plâng sfârșit de voi!
Chiar așa rău cu toții am ajuns,
Ca toți -nenorociți, lichele, proștii, boi-
Să ne conducă-n mâine... popor neajuns?
Ce e cu neamul, zis demult, al meu,
Cel ce-n istorii aveam și acuma-l pierd,
De am blestem de atât suportat greu,
Tot nesfârșit, s-ajung să nu-l mai cred?!
Unde s-au dus bun-simț, onoare, crez,
Ce-ar fi numai covorul pașilor eterni,
Doar să mă încalț în rituri, să urmez
Să fiu eu dacul primilor moderni...
O fi fost bob sămânța de altădată,
Să crească pir și volbură de oameni,
Mă înțelenind de spuza deșănțată,
Ce o arunc... și-mi spune că sunt seameni?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorit
Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
și sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... așa târziu.
Plângeam că părăsisem mamă
și-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi și el... Acum dorit.
În atâtea nașteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
și tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.
Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
și voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
și eu nici gând nu voi mai fi!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eres nerecunoscut
Acum încep să înțeleg Divinul
La care ne rugăm într-o ardoare;
Că nu ne-mparte pentru fiecare
Și triști, ne blestemăm destinul.
Ce simplu-i, noi suntem la fel;
Decidem tot -fără vreun scrupul-
Pe pedepsit și alegem scumpul...
Singur avantajatul, el.
Senin, despărțim pui de mame
Și-i aruncăm, schimbăm stăpân;
N-avem criteriu, rău sau bun...
Iresponsabili creem drame.
Libertate-am luat din natură,
Iluzii dând, domesticind,
Falsă iubire oferind...
Sălbăticii luând de-aventură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.
Anotimpul... plecării
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-nghețe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, ușoară,
Ce-mi ține de frig, pân' se trece.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesfârșit
Dacă, legea a treia a dinamicii se aplică în fizica universală,
atunci moartea ne-ar da un recul, cu o forță egală...
păcat, de atâta școală!
Cum, nașterea, se spune că nu poate fi din nimic, niciodată,
eu fiind deja, e clar că exist dinaintea nașterii eternității...
și nici nu mai văd rol, posterității!
Iubirea, fiind idiopatică, este definitiv incurabilă
și culmea, victimele nu se plâng...
e doar o chestiune de... răsfrâng!
Inevitabil, deci fiind tot rotund, nu-i niciodată un sfârșit
și-i neînțeles cum mărul este fructul cel oprit,
că n-am fi fost; nici laicul, nici cel smerit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre plâns, adresa este: