Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Descartes despre tristețe

Descartes

Cum plângem din cauza tristeții. Tristețea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere și de acolo mulți vapori spre ochi care se transformă în lacrimi. Este nevoie pentru aceasta de tristețe, fiindcă răcind tot sângele, îngustează porii ochilor. Dar întrucât, pe măsură ce îi îngustează, micșoreză și cantitatea de vapori pe care ei trebuie să-i lase să treacă, producerea lacrimilor nu mai este posibilă, dacă în același timp cantitatea acestor vapori nu este sporită de o altă cauză oarecare. Și nu există ceva care să o sporească mai mult decât sângele care este trimis spre inimă în pasiunea iubirii. De aceea observăm că cei triști nu varsă neîncetat lacrimi, ci numai la intervale, atunci când meditează din nou asupra obiectelor pe care le îndrăgesc.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes
bucurie
Bucuria este o emoție plăcută sufletului produsă de gustarea binelui pe care impresiile creierului i-l înfățișează sufletului ca fiind al lui său. Bucuria provine din convingerea pe care o avem că posedăm un anumit bine, iar tristețea din convingerea pe care o avem despre un anume rău sau un anume neajuns al nostru.

definiție celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes

În ce fel roșim adesea când suntem triști. Se întâmplă adesea să nu pălim când suntem triști, ci dimpotrivă, să ne înroșim. Faptul acesta trebuie atribuit celorlalte pasiuni care se asociază cu tristețea, cum sunt iubirea sau dorința, iar uneori și ura. Căci aceste pasiuni, încălzind sau agitând sângele, care vine din ficat, din intestine și din alte părți interne, împing sângele spre inimă și de acolo, prin artera cea mare, spre venele feței, fără ca tristețea, care strânge din toate părțile orificiile inimii, să poată împiedica aceasta. Dar, chiar dacă este moderată, tristețea împiedică lesne sângele ajuns în venele feței să coboare spre inimă, în timp ce iubirea, dorința sau ura împing spre față alt sânge din părțile interioare. Iată, pentru ce acest sânge, fiind oprit în jurul feței o face roșie, deoarece culoarea sângelui este cu atât mai vizibilă cu cât el curge mai puțin repede, precum și fiindcă astfel se poate aduna în venele feței mai mult ca atunci când orificiile inimii sunt mai deschise, lucru care se întâmplă mai ales când ne este rușine, aceasta fiind compusă din iubire de sine și dintr-o dorință puternică de a evita dezonoarea, ceea ce face ca sângele din părțile interne să vine spre inimă, iar apoi prin artere spre față.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes
regret
Regretul este și el un soi de tristețe având o amărăciune deosebită prin aceea că este totdeauna legat de o anumită desperare și de amintirea plăcerii pe care ne-a dat-o delectarea. Căci nu regretăm niciodată decât binele cu care ne-am delectat și pe care l-am pierdut în asemenea măsură încât nu mai avem nici o speranță de a-l redobândi la vremea și în felul în care îl regretăm.

definiție celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes
dorință
Dorința este o frământare a sufletului care îl determină să voiască pentru viitor lucruri pe care și le reprezintă ca fiindu-i convenabile. Dorința pe care o avem când năzuim spre un anumit bine este însoțită de iubire și apoi de speranță și bucurie, în timp ce aceeași dorință atunci când năzuim să ne depărtăm de răul contrar acestui bine, este însoțită de ură, teamă și tristețe, din care cauză este socotită contrarie sieși.

definiție celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes

Cum ne face tristețea să pălim. Tristețea, îngustând orificiile inimii, face ca sângele să curgă mai încet prin vene, și devenind mai rece și mai gros, să aibă nevoie de mai puțin loc în ele;astfel că retrăgându-se în venele cele mai largi, care sunt cele mai apropiate de inimă, sângele părăsește venele cele mai îndepărtate. Dintre ele mai vizibile fiind cele ale feței, aceasta apare palidă și descărnată, mai ales când tristețea este mare sau când ne cuprinde grabnic, cum se întâmplă la spaimă, a cărei surpriză întărește acțiunea care strânge inima.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes

Mânia în care predomină ura și tristețea nu este atât de vizibilă de la început, decât eventual prin aceea că face să pălească fața. Sufletele care sunt mai pline de orgoliu și mai neputincioase se lasă în mai mare măsură cuprinse de acest soi de mânie. Căci jignirile par cu atât mai mari, cu cât orgoliul îi face pe oameni să-și acorde o importanță mai mare, și de asemenea, cu cât acordă ei o mai mare importanță bunurilor de care aceste jigniri îi lipsesc, bunuri cărora li se acordă o importanță cu atât mai mare cu cât oamenii au un suflet mai slab și mai josnic, din cauză că ele depind de alții.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Descartes

Mustrarea de cuget este un soi de tristețe care provine din îndoiala noastră că un lucru pe care îl facem sau l-am făcut nu este bun. Ea presupune neapărat îndoiala. Căci dacă am avea deplină siguranță că ceea ce facem este rău, ne-am abține de la a face acest lucru, pentru că voința aspiră numai spre lucruri care au măcar aparența că sunt bune. Iar dacă am fi siguri că ceea ce am și făcut este rău, am simți căință, iar nu numai mustrare de cuget. Dar rolul acestei pasiuni constă în a ne face să cercetăm dacă lucrul de care ne îndoim este bun sau nu și a ne împiedica de a-l mai face altădată, cât timp nu ne-am asigurat că este bun. Dar întrucât ea presupune răul, cel mai bine ar fi să nu avem niciodată prilejul de a o simți. O putem de altfel preveni prin aceleași mijloace prin care ne putem lipsi de nehotărâre.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.

Descartes

De ce oamenii pe care mânia îi face să roșească sunt mai puțin de temut decât pe cei pe care-i face să pălească. Astfel, vedem că unele persoane pălesc sau tremură când se mânie, după cum vedem altele care roșesc și uneori chiar plâng la mânie. Se crede îndeobște că mânia celor care pălesc este mai de temut decât a celor care roșesc. Explicația este că atunci când un om nu poate sau nu vrea să se răzbune astfel decât prin mimică și prin cuvinte, el pune în acțiune întreaga sa căldură și întreaga sa forță încă din primele clipe ale emoției, din care pricină se înroșește, pe lângă că uneori regretul și mila pe care le simte omul pentru sine însuși, pentru că nu poate să se răzbune îl fac să plângă. Și dimpotrivă, cei care se abțin și se decid pentru o răzbunare mai mare devin triști, socotind că fapta care i-a mâniat îi obligă să se răzbune. Dar când trec apoi la făptuirea răzbunării se încălzesc cu atât mai mult, cu cât au fost mai reci la început, la fel cum febrele care încep cu frig sunt de obicei cele mai violente.

citat clasic din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pentru a recomanda secțiunea cu Descartes despre tristețe, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook