O poveste mult prea tristă ll
Este iarnă.
În miez de noapte
un om rătăcește pe stradă.
Foamea l-a scos din casă.
Scotocește prin tomberoane,
nu găsește nimic.
Pleacă mai departe.
Nici el nu știe unde.
Ajuns la marginea orașului
se oprește.
Numai poate înainta.
Obosit, cade.
Nu-i mai e foame.
Nu mai caută mâncare.
De-acum,
el va fi mâncare
pentru sălbăticiuni.
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la mâncare, dar cu o relevanță mică.
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
[...] Citește tot
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul și porumbelul
Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă să rămână,
Să mai răsufle nițel.
Când am vrut să-i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.
Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.
Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud colindători pe drum
În noaptea sfântă de Crăciun
Se-aud colindători pe drum.
Văd fereastra luminată
Și strigă la noi, la poartă:
-Gospodari, primiți colindă?
Atunci, noi ieșim în tindă
Și primim până în zori,
Cete de colindători.
Ne urează sănătate,
S-avem pe masă bucate.
Iar în anul care vine
Să ne fie și mai bine.
Când termină îi cinstim
Cu plăcinte și cu vin.
Apoi le urăm drum bun,
Și, în noaptea de Crăciun,
Să colinde întreg satul
De la un capăt la altul.
Îngerii să-i însoțească
Și Isus să-i ocrotească.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil argat
Mamă scumpă, sunt străin.
Sunt argat la un hain.
Primesc mâncare ca un câine,
Nu știu de-apuc ziua de mâine.
Doamne,
de multă vreme îmi lipsește
ființa care mă iubește.
Îndreaptă-o, Doamne, spre mine,
sufletul să mi-l aline.
S-aud glasul cum mă cheamă,
să simt căldura ei de mamă.
De dor să nu mai suspin,
inima să mi-o alin.
La Tine, Doamne, mă-închin:
scapă-mă de-al vieții chin!
O minune să se-întâmple,
mama, sufletul să-mi umple.
Mereu să-mi fie aproape
să m-alinte zi și noapte.
De tine, mamă mi-e dor
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (21 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viață de țăran
În viața aspră de la țară
mi-am trăit anii și eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
și punea în cofă apă.
Tata-și încărca spinarea
și-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Așa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu fețe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
și viața era frumoasă.
Iarna ne spuneau povești
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părintești,
somnul venea pe la gene.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am admiratori, am și dușmani
Am admiratori,
am și dușmani
care vin de sărbători
să-mi ureze "la mulți ani!"
Îi primesc și-i ospătez
fără nici o diferență.
Pe toți la masă îi așez
și le fac o confidență:
"Pe fiecare dintre voi
vă cinstesc cum se cuvine.
Pe cei ce-mi sar la nevoi,
cu fripturi și cu tartine.
Pe cei ce nu mă iubesc
și pe ei îi omenesc.
În loc de ciolane fripte
le servesc răbdări prăjite".
Nu pot să fiu gazdă bună
când ei mă privesc cu ură.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva
Au fost cândva. Trăiau odată
Un bătrânel cu baba lui.
Erau sărmani, bătuți de soartă,
În mărginimea satului.
Rar trecea pe lângă casă
Cineva din vechiul sat,
Când vremea era frumoasă,
De arat, de semănat.
Doar atunci schimba o vorbă
Moșul către baba lui.
-Ia te uită, babo, probă!
Este vremea câmpului.
Ooof,
Oftează baba și vaită.
-Numai este vremea noastră.
Puneam mâncarea în traistă
Și plecam în câmp, pe coastă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste mult prea tristă
E iarnă.
De sus,
continuă să cearnă.
În miez de noapte,
când n-auzi șoapte,
vezi rătăcind pe stradă,
înotând prin zăpadă,
prin vânt și prin ger,
un om stingher.
Oare ce-l mână de-acasă
pe așa vreme geroasă?
Foamea.
Lihnit de foame,
cu disperare,
prin tomberoane
caută mâncare.
Nimic nu găsește.
Șade ce șade,
iar scotocește.
Obosit, se oprește.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moș Trifu
Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.
Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.
Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.
Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoare sau teroare
E zi de sărbătoare
lipsită de soare
cu multă ninsoare.
Deși e răcoare
încep vânătoare,
oamenii, care,
amețiți de licoare,
vor cu disperare
trofeu de căprioare.
Pe deal și ponoare,
pe-întinse ogoare,
pândesc pe răzoare,
vrând să doboare
pentru mâncare,
ispititoare
păsări cântătoare.
În ziua următoare
împușcă viețuitoare
necuvântătoare.
Seamănă teroare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 februarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un episod de viață
În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.
Carul scârțâie alene, omu-ndeamnă la urcuș:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuș.
O să paști liber băiete, nu te mai țin la țăruș.
Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hățul, ia mâncarea, o agață într-un ram,
Prinde coasa și se-nchină către cerul ca de geam.
Să mai trăiască ar vrea, câți ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră și cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.
Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-oprește. Privește sus și nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre mâncare, adresa este:
