Citate despre Dumnezeu și muzee
citate despre Dumnezeu și muzee (inclusiv în versuri).

- Iași
- Iașul a rămas un muzeu al amintirilor. Dau slavă lui Dumnezeu că se păstrează și se va mai păstra așa multă vreme pentru sufletul nostru.
definiție celebră de Mihail Sadoveanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!


Portretistului Al. Clenci
Cu portretul dumitale
Aș alerga pân'la muzeu
Să vadă ce-a leme mare
Avut-a parte Dumnezeu.
epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember și admirație
Într-o sală de muzeu,
Când pășești pios, aparte,
Venerezi pe Dumnezeu,
C-a lăsat... "sfintele" arte...
madrigal de Constantin Enescu (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Allan: Nu-i așa că e un Jackson Pollock minunat?
Fata de la muzeu: Da, așa e.
Allan: Ție ce-ți transmite?
Fata de la muzeu: Tabloul expune negativismul universului. Vidul acela înfiorător, teribil. Nimicul. Destinul omului forțat să trăiască într-o eternitate pustie și fără Dumnezeu, ca o mică flacără, arzând într-un gol imens, pierdut, plin de groază și degradare și care formează o cămașă de forță sumbră în cosmosul negru și absurd.
Allan: Ce faci sâmbătă seară?
Fata de la muzeu: Mă sinucid.
Allan: Dar vineri?
replici din filmul artistic Mai cântă o dată, Sam, scenariu de Woody Allen (4 mai 1972)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!



Exponate vii
Ai cele mai frumoase călcâie de sub soare,
Gingașe, delicate, suave, de o mare
Finețe, dulci și scumpe, cum numai Dumnezeu
Putea să le sculpteze. Vii piese de muzeu.
poezie de Marius Robu (16 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Celei care trece
Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preț,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Și-a ultimului ideal!
Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ți să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!
Și-așa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Viata, dublu mixt
Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.
Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.
Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.
Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.
poezie celebră de Adrian Păunescu (18 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am fost la Muzeul de Antichități din Atena unde m-au uimit figurinele și statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viață, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferință. După mai mulți ani, la bătrânețe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinții din bisericile noastre, adică niște figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înțeles acești doi poli ai tratării suferinței umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendință către hedonism, către plăceri, către epicureici, și după aceea creștinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-și ducă crucea, prin urmare complet diferit.
Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu și muzee, dar cu o relevanță mică.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăiește într-o permanentă tensiune remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun...
Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi așa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creștinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi așteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?
Se poate ca într-o zi ușile lăcașurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioșilor, devenind muzee. Oamenii își vor pierde credința: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.
Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreț, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara părăsită
Jgheab din lemn uscat de moară
Numai vântul te coboară
Și din când în când vreo ploaie
Adunată în șiroaie.
Piatră seacă ne-nvârtită
Zaci în moara părăsită
Peste-un veac, mai știu și eu
Vei fi piesă de muzeu.
Lemn și piatră țărănească
Dumnezeu vă odihnească!
poezie de Mihail Mataringa din Din cartea "Singur în Atlantic", Ed. Muntenia, 2008
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Patriotism sculptural
M-am dus, deunăzi, la muzeu,
Acolo unde-s zei expuși,
Și l-am văzut pe Dumnezeu
Privind "Sărutul" lui Brâncuși!
Și, cum se țipă, azi, la greu,
La vârf, pe treptele puterii,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
C-avem o "Masă a tăcerii"!
Cum vin puhoaiele, mereu,
Și toți nebunii vor coroană,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că, încă, mai avem..."Coloană"!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul, creație divină...
Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...
A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...
Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...
De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat să-și dea sudoarea...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Reaprindeți singuri lumânarea
Reaprindeți singuri lumânarea,
Casa voastră este un antreu
Care suie-n ceruri cuvântarea,
Pentru a-l chema pe Dumnezeu.
Nu mai fiți orbiți de neputință,
Nu mai fiți doar piese de muzeu,
Dați dovadă mare de credință
Când e suferința-n apogeu.
Nu vă mai cruciți la conspirații,
Cel ce crede-n ele e ateu;
Domnul este între respirații,
Pregătind eternul Elizeu.
Reaprindeți singuri lumânarea,
Jertfa voastră costă doar un leu;
Nu blamați aiurea izolarea,
Căci și-acolo este Dumnezeu.
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rapsodie
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
și-mi netezesc calea către Dumnezeu.
stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc așa cum vreau eu.
sunt miliardară în gânduri boeme
conștiința mea este ca un muzeu
îngeri mă învață să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele și luna mă veghează mereu.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara din suflet
în zbor de pasăre măiastră mă înnod
doar ea mă poate purta printre stele
în oceanul luminii să arunc un năvod
să capturez liniști pentru zile rele.
drumul comorilor presărat cu capcane
e străbătut de îngeri și sfinți
ei destramă bezne abisale șicane
și armonizează liniștea din minți.
din vise mărețe mi-am făcut comoară
să mă simt bogată ca un zeu
iubiri neprețuite sublim mă înconjoară
sufletul este organizat ca un muzeu.
mi-am îngropat karma sub piatră de moară
să-mi continui viața mergând spre Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arheologie abstractă
sap în conștiință să mă cunosc mai bine
descopăr amintirile cu iubiri pătimașe
celulele îmi sunt ca stupii de albine
sufletul e un înger cu alinturi gingașe.
dar e în mine și un demon vicios
păcătuind fumând, păcătuind în gând
mă lupt cu el în mod cuviincios
îngerul de veghe îl văd lăcrimând.
nu vreau să sap pe un teren minat
să-mi explodeze inima de viciu trădată
ciudățenii și ofuri am de eliminat
să resimt inocența de altădată.
în tot ce fac mă-ncurajează Dumnezeu
am descoperit în suflet un fel de muzeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Autobiografică
Sunt vis trimis de soartă prin roua dintre stele
și-un corp născut din lutul cioplit de Dumnezeu,
o flacără în bezna ce mângâie zăpada,
speranță-n armonia captivă-ntr-un muzeu.
Sunt picătura nopții ce-adoarme printre frunze,
în ploaia care spală o dală în cădere,
sunt scenă pentr-o piesă, fără un text și nume,
pietriș adus de apa ce printre cetini piere.
Sunt calea ce așteaptă spre asfințit răspunsul,
când mi se pregătește casa-n pustietate,
adun în vers destinul și-am să îl las pomană,
ecoului să vândă clipe-n eternitate.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Palma condamnatului (După o întâmplare adevărată)
Înainte de fi condamnat la moarte
și executat
printr-un sir nenorocit de imprejurari
si erori judiciare,
și-a pus palma pe zidul gros urlând:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Și Dumnezeu i-a ascultat ruga;
După execuție au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată
Până la urmă, porțiunea aceea de zid
a fost decupată și zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaților la moarte
poezie de Ion Untaru din vol. Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea interioară
îmi ascult mereu vocea interioară
mi-e sete de Lumină ca de Izvor sacru
în suflet am iubire cea mai sfântă comoară
eu n-am creat în lume nici un simulacru.
mă trezește în zori cântec sublim de mierle
mirările lunii le mai resimt și eu
zâmbetele stelare se transformă-n perle
minunile nopții le-am admirat mereu.
cred în mine cum cred în Dumnezeu
ca să înving moartea îmi trebuie curaj
vechi arme de luptă dorm într-un muzeu
arma mea-i cuvântul desprins din miraj.
poezia e mândria sufletului meu
cu minunați poeți ce-i am în anturaj.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Dumnezeu și muzee, adresa este:
