Emil Brumaru despre aripi

Amnezie

dacă iei o portocală
şi-o dezbraci în pielea goală
ca să-i vezi miezul adânc
peste care îngeri plâng
cu căpşune-n loc de ochi
şi aripi de foi de plopi
se întâmplă să uiţi totul...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crini răi

Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii

Şi mi-l iau, răi, crinii
Şi mi-l duc departe,

Roua mi-o desparte
De cântec şi carte,

Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliţă strâmbă,

Flaut schimbă-n drâmbă
Ţipând a ruşine,

Şi-mi rupe din mine
Aripile fine...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci distihuri echivoce

Hai să-ţi fac destăinuiri!
Am iubit cândva un flutur.

El, cu aripi de te miri
Cum de poate duce ciuturi

(Căci erau asa subţiri!)
De vreo şase-şapte puduri.

Eu, extatic de-ngâmfat
Că îl pot trânti în pat,

Să ne fim o clipă miri.
Hai să-ţi fac destăinuiri...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea lentă

Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.

Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Şerpi clociţi prelingu-şi zeama

Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu aşternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază şi din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îţi descurc din ele
Trupul cu sâni răstiţi la sfinţi, coapse grele
Şi să-ţi aşez cu grijă pe podele
Tălpile moi şi degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ţi ridici
Lenea ta suverană şi-n odaie
Să-ţi târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foşnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bar

Tu care-mi cânţi de la magnetofon
"Helo", în dimineaţa asta-i joi...
Trec chelneriţe... Trage-n buze moi,
Ţigara fină, sonda cu sifon,

O copilandră-punk-omidă-albastră.
Îngerii-şi bagă-n ziduri o aripă.
Vai, unde e neprihănirea noastră:
Parfum greoi ce fluturi-i constipă?

Şi unde-i sufletul prelins din noi
Ca păcura din osii de vagon?
Tu care-mi cânţi de la magnetofon
"Hello", în dimineaţa asta-i joi...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!