Inimă în inimă
Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne lovește niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălțat!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am ascuns în suflet
Te-am ascuns în suflet,
să nu te rănească nici o bătaie de inimă.
Buimace, te caută visele mele
plânse în ploile toamnei.
Te-am ascuns în suflet,
să nu te plângă nicio lacrimă.
Obosit de-atâta foșnet,
ai adormit pe-un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
Înainte de mine ai fost tu!
Plângeai ploaia peste florile mele...
Într-o zi, am privit spre cer și mi-am văzut chipul.
Se odihnea în picurii tăi...
Atunci ai căzut în sufletul meu
și mi-ai sărutat gândurile...
De atunci, te port în dreapta inimii mele
tresărindu-mi zbaterile
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai iubi?
Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simți vibrațiile
strigând numele tău?
Mi-ai înțelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ți-aș cădea la picioare
plină de vânătăile vieții?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâșiate de durerile tale?
M-ai îmbrațișa dacă mi-ai simți căldura
respirându-ți fiecare anotimp?
Dacă mi-aș săgetà pieptul
cu sulița trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet
E neputință, e trist și-s clipele deșarte,
Cu fiecare pas, făcut tot mai departe,
Așa cum imposibilă mi-e jalea
Ce tânguie-n peneluri... vise aievea
Îndepărtata inimă zvâcnește sărutări
Spre neștiutul drum ce duce către tine
Mi-e colosală calea, abia te văd în zări,
Și totuși... ard în palme chemările divine.
Îți dăruiesc privirea mea, să nu mai rătăcești,
În inimă așează-mi negura din suflet,
Apoi, când vei simți o adiere-n creștet,
Te rog să-mi dăruiești câte un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas în suflet
Ecouri lovite de sufletul stins,
Aștern norii negri pe cerul neplâns..
Sunete stranii din inima ta,
Se aseaza pe mine, în palma mea.
Culorile tale sunt pale și reci...
Iți leagăn cuvântul, sărut vis ce-a trecut,
Zâmbești printre lacrimi timid și tăcut,
Adie în zori iubiri pe poteci.
Adorm în neantul simțirii divine,
Ating albastrul senin al ochilor tăi,
Trăind clipa aceasta, fară de " mâine'
De-ar fi să mă sting, m-alin doar cu ei.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Se-aude-un foșnet de copaci afară...
Plouă-n fereastră, plouă-n ochii mei.
Apăsătoare vise în nopțile de vară
Le-adorm în miez de noapte prin condei.
Îmi cer iertare de la tine cer cu stele,
Că n-am știut să-ți cant nemărginirea,
Că am tăcut, lașând să-ți plouă-n ele...
Că am simțit mereu, așa cum îmi e firea.
Mă socoteam un suflet bun... dar eu nimic nu sunt,
Când mă innalț mai tare, cobor și mai adânc!
Cu cât inima simte, cu-atât doare mai tare,
Aș vrea să ți-o dau tie s-o faci nesimțitoare!
Se-aude-un foșnet de copaci afara...
Mai plouă la fereastră... mai plouă -n norii mei
Nici vise nu mai am... s-au sinucis aseară
Când te-am privit în suflet, în umezi ochii tăi!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Zâmbet
Când dăruiești din suflet culoare altei inimi,
Să nu-i ceri absolutul, nimic să nu umbrești,
Să nu te judeci aspru, să nu te umilești,
Să nu aștepți iubiri pline de patimi.
Când dăruiești un zâmbet acelui ce nu-l știe,
Să nu-i ceri explicații de ce i-e chipul plâns,
Să nu insiști în rană, îmbrățișează-l strâns...
Să nu aștepți nimic, așteaptă-n veșnicie.
Respectă-i supărarea, la fel și bucuria,
Că nu știi viața asta cum urcă și coboară,
Tu dăruiește ce-ai mai bun, presară omenia,
Păstrează-ți bunătatea ca pe o comoară.
Durere e în lume, valori umane nu-s,
Prea jos e-acum ființa omenească,
Nu-ți pierde curajul, lasă-i să vorbească,
Tu poți să fii lumina din sufletul apus!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emilia Mariam despre inimă, adresa este: