Indecență
În toată bunătatea ce-o afisați pe fețe,
Privind cu scârbă-n suflet lumina celuilalt
Aveți ceva în minte când dați apoi povețe,
De cum ar fi mai bine, ce cale-i de urmat?
De ce v-apasă grija de cum îmi trăiesc viața?
Ce gânduri negre vă trec prin capul gol?
Ce supărare vă mistuiește fața?
Ce jucători de teatru... actori fără de rol!
Mă-mbrățisați cu patos, crezând că eu nu știu...
Vă las să credeți asta, așa cum vă e vrerea,
Să râdeti fericiți... că-n voi este pustiu,
Vă bucură necazul, alimențați durerea!
Mi-e milă de voi toți ce vă simțiți bogați,
Cu singura avere ce-o numărați cu anii!
Sărace creaturi! E tot ce pot a spune!
În sărăcia voastră, ați mai rămas cu banii!
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi de dincolo de moarte,
ocrotindu-ți fiecare respirație.
Te voi alinta în räcoarea dimineții,
sărutându-ți tălpile pline de rouă.
Te voi iubi de dincolo de stele,
desenându-ți chipul în inima mea.
Te voi adormi în brațele mele
când obosit, îți vei așeza gândurile în suflet.
Te voi mângâia pe creștet
când deznădejdea îți va cuprinde cugetul.
Te voi iubi, de dincolo de viață
dăruindu-ți fiecare bătaie de inimă
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai iubi?
Mi-ai iubi inima dacă i-ai putea simți vibrațiile
strigând numele tău?
Mi-ai înțelege trăirile dacă mi-ai vedea sufletul
lăcrimând la umbra ta?
Mi-ai întinde mâna dacă ți-aș cădea la picioare
plină de vânătăile vieții?
Mi-ai săruta tâmplele dacă mi-ai auzi gândurile
sfâșiate de durerile tale?
M-ai îmbrațișa dacă mi-ai simți căldura
respirându-ți fiecare anotimp?
Dacă mi-aș săgetà pieptul
cu sulița trimisa viselor tale,
... M-ai iubi?
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec
Vis in strune de vioara m-aș cânta
Chiar de-o sa doară viața auzită-n coarde...
Plângând cu melodia din sufletele calde
M-aș transforma in vânt... si aș zbura.
Deaupra unei stele, culcus mi-aș face-n cer
Să nu m-aud in taina celor ce mă cântă,
Să nu le-ating simțirea când zâmbetele pier,
Să le cuprind cu struna, aripa lor frânta.
Veghind eternitatea gândurilor rupte,
M-aș alina stiind ca tu, nu ți-ai pierdut menirea.
C-ai triumfat in ceruri nemurirea,
Că mi-ai urcat in suflet, pe scările-mi abrupte.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respir numele tău
Ce palidă simțire sticlește-n ochii tăi!
Adie primăvara în zâmbetul tău trist...
Răsare dimineața... Eu încă mai exist?
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Atâtea anotimpuri ne amăgesc viața!
Îmi rătăcesc timpanul în noapte pe alei,
Atâta bunătate iți luminează ceața,
Respir numele tău pe-obrajii mei.
Iți dau visele mele, să știu că tu ești bine,
Așa sunt fericită în triștii anii grei
Trăiește-mi fericirea, în pieptul tău o ține!
Respir numele tău pe-obrajii mei.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
In sânul lui Dumnezeu
Atâta măreție e în noblețea unui suflet,
Ce suferă stingher, fără să ceară-un schimb,
Ce-și plânge simplitatea, ce nu alege strâmb,
Păstrându-și demnitatea în fiecare scâncet.
Cu rugăciuni spre cer, se-ndreaptă pentru tine,
Umil si fără nici un gând ascuns...
Acolo sus, El știe sufletul mai bine!
Și făra de cuvinte, de lacrimi ești pătruns...
Când doborât de viață, te afli-n apogeu,
Un zâmbet de la îngeri pe chipul tău răzbate,
Am renunțat la visul meu pentru eternitate,
Ca tu, sa fi purtat în sân, de Dumnezeu.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Zâmbet
Când dăruiești din suflet culoare altei inimi,
Să nu-i ceri absolutul, nimic să nu umbrești,
Să nu te judeci aspru, să nu te umilești,
Să nu aștepți iubiri pline de patimi.
Când dăruiești un zâmbet acelui ce nu-l știe,
Să nu-i ceri explicații de ce i-e chipul plâns,
Să nu insiști în rană, îmbrățișează-l strâns...
Să nu aștepți nimic, așteaptă-n veșnicie.
Respectă-i supărarea, la fel și bucuria,
Că nu știi viața asta cum urcă și coboară,
Tu dăruiește ce-ai mai bun, presară omenia,
Păstrează-ți bunătatea ca pe o comoară.
Durere e în lume, valori umane nu-s,
Prea jos e-acum ființa omenească,
Nu-ți pierde curajul, lasă-i să vorbească,
Tu poți să fii lumina din sufletul apus!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emilia Mariam despre viață, adresa este: