Dialectica
Am învățat de la apă
cum să nu curg
am învățat de la plug
cum să nu ar
și de la viață
cum să dispar
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialectica
Am învățat de la apă
cum să nu curg
am învățat de la plug
cum să nu ar
și de la viață
cum să dispar.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce se poate
Ivit pe lume fără voia mea
o să rămân cât pot sau cât se poate
căci am nevoie de atâtea vize
de-atâta aer, și libertate
Însă la urmă
o să mă fac ceea ce nu se vede
ce cântă-n apă și surâde-n pietre.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoare
Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătușate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluși
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
.....
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoare
Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătușate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluși
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
Elenei care se smulge din brațele silnice
hotărîtă să înfrunte mai degrabă fierul, decât să rabde
osânda blonzilor cârlionți ai lui Menelaos;
slavă credincioaselor iscălituri ale tenacelor pârâuri,
libertății lor glorie'n păduri și pe șesuri!
ochilor viorelei care nu clipesc în fața furtunii,
voinței omului ieșit din iarnă slăbit, glorie
acelora ce apăsați de lespezi
cred în forța descătușătoarelor vânturi,
în tine, primăvara mea, și în
eternitatea celor care așteaptă
învăluiți în giulgiuri mari de piatră.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ușa
Îmi străbați toate drumurile,
mi te-ntinzi pală-n bărcile cearcănelor,
te ghemuieșți în inimă,
o faci să tresară în zori cu bătaia celor dintâi clopote,
la masă când privesc spre pustiul scaun vișiniu, spre seară când devin nisip și scâncește
în mine un câine gata să se prefacă în lacrimă.
Ești în mine ca un fâlfâit
necontenit de aripi.
Nu pleci niciodată, te întregeșți de pretutindeni:
din ochiul fântânilor în care ne-am oglindit,
dinspre marea pe care o iubeșți,
din munții pe care ți-am sărutat fruntea rece,
din cuvintele înțelese numai de noi,
din unghiurile casei unde lumina-și mișcă păianjen
din ochii crengilor privite ultima oară,
dinspre străzile unde-ți aud pașii,
tocurile grăbite să ajungă acasă.
Pe toate drumurile vii,
pe cele de pământ, și de văzduh, și de apă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Eugen Jebeleanu despre apă, adresa este: