Nevasta, soacra, copiii lipseau de acasă. "Sânt după mâncare, își zise, s-au împrăștiat prin sat ca făina orbilor".
Fănuș Neagu în Dincolo de nisipuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce mai, toți ai noștri muncesc în dijmă pe moșia prințului, la fel ca la Plătărăști. Vorbesc de ăia care-au rămas în sat și s-au învârtit să nu plece pe front...
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum s-a realizat un vis al... comunismului: "Locuitori de la oraș și sate, înfrățiți-vă!" Suntem înfrățiți în sărăcie ca niciodată altcândva...
Fănuș Neagu în interviu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul la care ne referim noi ca un pisc al unei bunăstări, cât de bogați am fost noi în anul 1938, este că peste tot era stăpână sărăcia, domnea o sărăcie crâncenă, mai ales la țară, unde stăpânii erau: pelagra, tuberculoza și sifilisul... iar astăzi suntem atât de aproape de acest nivel.
citat celebru din Fănuș Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vălmășagul milogilor, o muiere înaltă, despletită, cu șalul fleandură și rochia ruptă pe șold, mânjită pe față cu funingine, trăgea cu un băț pe scândura din garduri, ridicând toți câinii în picioare. Se jelea cu voce ascuțită, înfiorându-ți carnea, iar în ceata țăranilor, care se îngroșa mereu, femeile își făceau cruce.
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt împotriva monarhiei. Cel puțin la noi, monarhia a fost aparte față de celelalte din Europa: Au adunat atâtea averi că ți-e și greu să le estimezi astăzi. Au adunat atâta avere într-o dezordine socială cumplită, unde a domnit sărăcia și asuprirea țăranului. Spun asta pentru că am trăit-o, la fel și părinții mei, și părinții părinților mei. Nu am auzit-o, ci am trăit-o acea perioadă de sărăcie cruntă a Bărăganului!...
citat celebru din Fănuș Neagu (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să știți că morarii din satele de sus ne-au tăiat apa. Hoții de morari au pus mâna de-au săpat șanțuri mari, și acum apa curge în iazurile lor. N-o să vie la noi nici într-o săptămână dacă nu mergem să-i luăm de păr. Oamenii se uitară unul la altul în tăcere. Șușteru se părea să aibă dreptate. Își aduceau aminte că morarii le-au făcut greutăți cu apa în toți anii. - Ne-au luat borfele pe nimica toată, ne-au lăsat goi pușcă, zise Șușteru, șiacum ne taie și apa.
Fănuș Neagu în Dincolo de nisipuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De două veri ținea seceta, nu se deștepta o dată fără să poftească de mîncare un lucru de care nu putea să facă rost. " Se vede treaba, își zicea, că visele se nasc în stomac și urcă să moară în gură. Bine-ar fi, zău, să nu le aibă deloc". - Șuștere dă, mă, și mie să trag un fum. Îl strigase dascălul satului. Despre dascăl toată lumea zicea că și-a pierdut mințile din pricina foamei. Ziua întreagă sta pe marginea șanțului cu picioarele adunate sub el, mesteca măcriș, dacă avea, și îngâna într-una, uitându-se la cerul gol de nori, un rând dintr-o carte de rugăciuni: Dumnezeule care dormi în pădurea de dafin ". - Nu-i tutun, mă, îi răspunse Șușteru, e o buruiană, pute și te ustură pe gât.
Fănuș Neagu în Dincolo de nisipuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Fănuș Neagu despre sat, adresa este:
